9,309 matches
-
mâna peste fiecare copac sau tufiș, am tras adânc în piept mirosul lotusului în floare și al trifoiului înflorit. Când luna a început să apună, m-am strecurat în casă, am trecut pe lângă trupurile adormite și am ajuns pe acoperiș. Pisicile se țineau după mine și am zâmbit, amintindu-mi cum m-am speriat când am văzut prima dată „șerpii cu blană”. Toate zilele mele egiptene fuseseră petrecute în acea casă și, uitându-mă înapoi la acele zile acolo, în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe acoperiș, unde stelele păreau aproape să le atingi cu mâna. M-am trezit chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș visând. Dormeau singuri, în perechi sau în grămezi, cu copii și câini. O pisică cobora pe strada de sub noi, cu ceva în gură. A pus acel ceva jos și mi-am dat seama că era un pisoi, pe care a început să-l lingă. În timp ce priveam, soarele a făcut stâncile roz și apoi aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și s-a zvârcolit ca o pisică înjunghiată când a auzit asta. Și n-o condamn. - Iosif, am șoptit, oripilată și încă nevenindu-mi să cred. Shery a ridicat ochii la mine. - Ce? Ce-ai zis, Den-ne? Dar eu am închis ochii, pentru că brusc nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încă o dată la mulți ani și viață lungă. Și atunci i-am spus și eu, la fel îți doresc și ție, bunicule, și am simțit că mi-e brațul obosit de atâtea manevre cu pistolul și m-am gândit la pisică și aș fi vrut să mă așez pe un scaun. Atunci bunicul s-a uitat la ceas și mi-a spus că e timpul să plec, el nu mă poate duce acasă, pentru că așteaptă pe cineva, dar sunt deja băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în câte-un smoc de iarbă, o dată l-am întrebat ce vrea să-mi arate, dar mi-a zis numai să am răbdare, continuând să fluiere, între timp mie mi-a venit în minte ce auzisem de la băieți, că mănâncă pisici și câini, își injectează pălinca singur, cu seringa, nopțile se cațără pe balcoanele blocurilor, pândind locatarii prin geam, deși nu prea credeam toate astea, mă gândeam, totuși, că n-ar trebui să merg cu el, și-ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când ieșea cu gunoiul, a Întâlnit-o din nou pe redactoare. Ea Înclina din cap, probabil În semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încredere. Dacă aspectele fundamentale ale comportamentului sexual sunt Înnăscute, istoria primilor ani de viață ocupă un loc important În mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale pare vital la câine, pisică, șobolan, cobai și macac (Macaca mulatta). Privarea de contact cu mama În timpul copilăriei dereglează grav comportamentul sexual la șobolanul mascul, inhibându-i În special instinctul de curtare a femelei. Nici dacă viața lui ar fi depins de asta (și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
va deschide ochii; coapsele i s-au desfăcut puțin. Am Îngenuncheat În fața vulvei. Mi-am apropiat mâna la câțiva centimetri, dar n-am Îndrăznit s-o ating. Am ieșit afară să mă masturbez. La vilă se oploșiseră o mulțime de pisici, mai mult sau mai puțin sălbatice. M-am apropiat de un motan negru care se Încălzea pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit de câteva ori În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rămân de trăit sunt de ordin medical - și copiii care cresc. Victor creștea; Îmi spunea „tata”. Dintr-odată, Începu să plângă. Ghemuit pe canapea, plângea În hohote, fornăind. Michel se uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superîncîntată, de parcă ar fi o pisică sfîșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău că nu simt ce simte el. - Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și Tek am luat-o la goană spre culmea dealului. Când să ajungem sus, Barra ne făcu semn să ne târâm precum pisicile. Strecurându-ne printre pietre, am ajuns Între două stânci ascuțite și am privit spre Miazănoapte. - Sunt patru oameni. Doi sunt blonzi din ăia Înalți. Unul e un brunet cam prea gras din neamul lui Logon. Iar al patrulea e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult, unii spuneau că văzuseră și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
secol. - Da, cred că Îmi datorezi ceva, a răspuns Vela argumentelor mele. Una dintre dificultățile noastre și, totodată, sursa multor neînțelegeri, constă În faptul că perspectiva mea, concepția mea de viață era incomprehensibilă pentru ea. Câinii pot Înțelege o glumă. Pisicile, Însă, nu pot râde niciodată. Vela, când vedea lumea râzând, râdea și ea. Dar dacă nu i se indica În mod expres („Chestia asta‑i nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu, când amuzam oaspeții la cină, eram bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu funia asta! M-ai scos pur și simplu din minți cu funia asta! Ți-am spus cum e treaba cu funia! Ți-am spus sau nu ți-am spus? Doar n-o să se cațere pe funie. Câinele nu e pisică! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu e vorba atât de funie. E vorba că stăm aici și nu facem nimic. BĂRBATUL CU BASTON: De ce spui că nu facem nimic? Nu i-am dat mâncare? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: I-am dat mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GARDIANUL: Avem... o groapă cu var... mare... Mai în spate... ARTUR (Tremurând, se repede la GARDIAN.): Bestii ordinare! Vă arăt eu groapă cu var! GARDIANUL: Parcă ziceați că nu vă pasă... ARTUR: Cum să nu-mi pese? Ce sunt eu? Pisică? GARDIANUL (Măsurându-l lung.): Nu. ARTUR: Eu nu sunt deținut! Eu sunt osândit! Am dreptul să mor cam se cuvine! GARDIANUL: Ce frumos vorbiți! ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-nțelege... MAMA: Mi-e frică de cu totul altceva. (Meditativ, pentru sine.) De ce oare mi-o fi frică? Pleacă.) De ce? Hm! GRUBI: S-a dus. BRUNO: Acum putem respira ușurați. (Personajele respiră ușurate.) (În acest moment din groapă iese o pisică și o zbughește în sală.) PRIMUL BĂRBAT: S-a făcut târziu, nu cred să mai înceapă. BRUNO: Nu mai știu nici eu. Uneori începe, alteori nu. AL DOILEA BĂRBAT (Către primul.): S-a făcut târziu? PRIMUL BĂRBAT: S-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FIȚI FLUIERAȚI. Alte note: funia e bine să se rotească și pe momentele ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE ECHIPAT ACTUL I O pivniță. O masă. O lumânare aprinsă pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și spun „tu ești un porc” și atunci tata se supără. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și tu? IOANA: Atunci eu nu le mai fac de mâncare. Și ei se supără toți pe mine și eu mă ascund în leagăn. Ca o pisică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu asta. Și tu dai tot șase-șase? IOANA: Nu știu. Eu n-am vrut să dau niciodată. Ei s-au înfuriat pe mine și mi-au spus „dă și tu o dată, proasto” dar eu n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]