5,550 matches
-
întors. A rămas cu ea. M-a înnebunit, pentru că a susținut întruna că e dragostea vieții lui și că nu a fost niciodată mai fericit. Eu deveneam din ce în ce mai furioasă, până când într-o zi, acum vreo două săptămâni, am izbucnit în plâns și nu m-am mai putut opri. Dimineața următoare abia am coborât din pat. Am avut noroc cu bona copiilor și cu Nadia, femeia care face curat, că altfel nu aș fi rezistat. Treceam așadar prin stadiul Depresiei. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sentiment, insistă Ben. Mai sunt și altele despre care nu ne spui. Păi, sunt supărată că am divorțat! exclamă ea. Asta vrei să auzi? Îmi pare rău că îmi cresc copiii fără tată și mă simt foarte singură! Izbucnește în plâns. O privim îngroziți. Ben face o mutră așa de vinovată de parcă el i-ar fi fostul soț. Jennifer e cea care se ridică, o îmbrățișează și continuă să îi șoptească ceva, până când Charlotte se oprește, își drege glasul și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
excelente, zice ea, plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr.) Ar trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
A mângâiat-o, a legănat-o. N-a mai plâns. Mirată, se uita la Mama ei cât e de mare, până în tavan, mâini cu degete groase, usturătoare, mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Înalt și frumos și tocmai și-a amânat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plâns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurându-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack Harper, simt că mi se pune un nod În stomac. N-am mai fost atât de agitată din clasa Întâi, la ora de clarinet, când, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plâns. — Păi, ne vedem mai târziu, spune Katie când ajungem la etajul Întâi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre departamentul de marketing, conștientă de faptul că picioarele mele nu vor deloc să pășească În ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sâmbătă dimineață, suntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva. Și toate astea sunt doar din vina mea. Nu sunt În stare să organizez nici măcar o seară cât se poate de simplă În oraș, fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plâns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mâini și să plâng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu ești și n-ai fost niciodată ! Tac și mă uit În jur spre asistența Împietrită de pe pătura de picnic, respirând greu. Am senzația oribilă că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plâns. Îi Întâlnesc privirea lui Jack și el Îmi zâmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. Sunt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atât de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plânge pentru cu totul alte motive ! Poate că plânsul i-a fost stârnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptând să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plâng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tâmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plâns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gâfâind, cu plămânii arzându-mi. Când ajung la șosea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întâlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gât și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plâns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițând În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințând scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încurce, știa că Sorina este o fată inteligentă. Avea și el o nepoată la liceul sanitar unde mergeau numai copii buni la Învățătură, pe Codruța, sufletul lui! Tăria proverbială a asistentelor medicale a cedat și Sorina era scuturată de un plâns Înfundat, spre durerea dar și spre teama care-l cuprinse pe Victor. Apoi fata se sculă brusc și Îi spuse: Mata’ cum te numești? Mă numesc Popa Neculai, spuse pe nerăsuflate, urmând planul său, elaborat În drumul spre Vaslui. Nene
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a coborât Rică, fecioru-său, nepoată sa și cu o prietenă a ei. Casa mică și scundă se dovedi a fi neîncăpătoare pentru revărsarea de bucurie, de surpriză și de iubire care a avut loc Împreună cu momente de profundă omenie, de plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
săruți așa cum numai tu știi să o faci. Sărută-mă pentru că peste o săptămână plec În Irak pentru trei ani ori pentru totdeauna, nu te voi putea uita, familia și siguranța primează, te iubesc mult și frumoasa contabilă izbucni În plâns. Rică Olaru a mai putut articula doar un. Dar eu te iubesc nespus de mult! Toți patru se Îmbrățișară plângând, fiecare cu gândurile lui dar de comun acord că Întâmplarea din acea noapte a fost una fără nimic vulgar, din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
auzit de o cantină a săracilor, nu e departe, e lângă Fabrica de Mătase... Câinele lui Ben latră cu furie. Probabil Îl sâcâie vreun copil. Apoi, se lasă o liniște pe care Antoniu o simte ca pe o durere fizică. Plânsul disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo de boală, am să-ți fac dintr-o bucățică de soare pernă, ca să-ți Încălzesc creierul. Zece Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Te- am iubit. Am fost fericită. Toate prietenele mă priveau cu invidie Vorbește la trecut... - Rățoi, știi ce ma gandesc? Hai să ne împăcăm. Hai să uităm toate astea! - Nu ai idee ce fericit mă faci! Simt cum ma taie plânsul. - Uite, avem long weekend. Vin la tine! Mergem unde vrei tu. - OK, la Yakima. Urcăm și pe Rainier... - Cum vrei tu. Să mă aștepți. Vin cu trenul. Petrecem toată noaptea împreună! Știi... <sabina>: hi <vik47>: hi <sabina>: te-ai mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]