5,084 matches
-
despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... 199 Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... 201 Ion MUREȘAN Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da 215 Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul 220 Marta PETREU Fiecare transcrie ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat ale ființei 225 Luca PIȚU Profil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adunărilor, al ascultării și emiterii de banalități și platitudini, și asta o făceau oameni inteligenți... de calibru uman diferit, bineînțeles, cum e normal să fie, din păcate, peste tot în lume e la fel. Ori, aici, cred că nu ne plictiseam. În primul rând, la întreprindere, aici, pragmatismul vieții... din industrie... cum zic, ușura, cred eu, sarcina, nu știu, nu pot să mă pun în postura lui, a activistului de partid, care trebuia să-și îndeplinească planul de ședințe și prelucrări
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se înrăutățește; el plânge, geme, cheamă în ajutor toți sfinții, se spovedește, se împărtășește și brutalizează valeții și medicii, trimite cincizeci de curieri pe zi, unul ca să caute un fruct la Iași, un altul o legumă în Crimeea ... El se plictisește la Huși, își trimite echipajele în cinci sau șase locuri diferite și în cele din urmă, se stabilește la Ceardac ... la 5 verste de Iași”. La 25 august/ 6 septembrie 1791, G. A. Potemkin a murit la distanță de 40
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, apoi a redat pitorescul acestei așezări. Trenul cu care călătorea geologul ieșean șerpuia printr-o vale largă, cu sate destul de dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
finanțate de 8 din ultimii 10 președinți ai SUA n-au fost incluși Gerald Ford, nu știm pentru ce motiv, și Bush Jr., probabil fiindcă documentele n-au fost încă declasificate și "profesioniștii", după atâtea încercări nereușite s-or fi plictisit, iar prin retragerea lui Fidel, acesta nu mai constituia "un obiectiv"! Se spune că "Somnul rațiunii naște monștri". În cele 638 de "încercări" să vedem în capul cui din cei "8" s-a născut primul monstru și care au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat de ce nu stă pe un scaun. Era limpede că nu voia să șadă confortabil În timp ce citește corespondența altcuiva. Cei doi gabori de la Furturi de Mașini Începeau să se plictisească. În cele din urmă au luat iarba, capsulele, plus un revolver calibrul 38 pe care-l țineam În casă, și s-au pregătit de plecare. - E-al lu’ Unchiu’ Sam acum, i-a spus căpitanul la ieșire soției mele. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a Înșfăcat lingura și a aruncat marfa pe podea. Am lovit-o de două ori peste față, iar ea s-a aruncat pe pat, plîngînd, apoi s-a-ntors și mi-a spus: - Chiar nu vrei să faci nimic? Știi cum te plictisești cînd ești dependent. Parcă ți s-ar stinge toate luminile. Ei bine, fă ce vrei. Presupun că oricum ai ceva dosit. Aveam ceva dosit. Plicurile Lupitei costă cinsprezece pesos bucata - În jur de doi dolari. Au jumătate din tăria unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și au alergat la Marghiloman. Acesta prezida comitetul partidului; acolo se afla și Grig. Cantacuzino. L-au chemat afară, i-au explicat că fac din această numire un mare scandal; au obținut ca Marghiloman să se retracteze, deși era foarte plictisit să ofenseze pe Mariu, membru în comitetul lui. Didina și Zoe au pornit din nou la Mitropolie, trecând pe la Lupu Costache, care a negat orice participare la acest fapt. Mitropolitul, aflând ce întorsătură au luat lucrurile, și-a regăsit curajul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndemna pe alegători să nu meargă la vot, să nu voteze pe trădătorii și vânduții germanilor; le împărți în oraș cu ajutorul lui Traian și al lui Vasile. Efectul n-a corespuns sforțării, dar avea conștiința împăcată, cel puțin izbutise să plictisească poliția Steagului!](Ibidem.) D. Trifu și pe urmă Algiu ne aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o preciziune. În Berliner Tageblatt de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au silit să pornească cu aceeași ocazie pe Emil Petrescu și Miss Belbin. Când, în trecere la bancă pentru luarea banilor, s-a abătut pe la noi, ca să ia ziua bună - dând un bacșiș santinelei -, [Emil Petrescu] era foarte emoționat și plictisit de a-și lăsa toate interesele în momentul cel mai important al recoltei, dar demn și decis să-și facă înainte datoria. Noi nu i-am vorbit decât de liniștea în care va trăi, de știrile ce va avea de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din ziar și l-am trimis sub plic d lui prim-ministru Argetoianu, făcând urări ca această manifestare oficială să nu provoace războiul cu Rusia, cum s-ar fi întâmplat de nu se interziceau conferințele Universității Libere. Bineînțeles, nici un răspuns. Plictisiți trebuie să fi fost domnii Argetoianu și N. Ottescu față de prefecți, de con ferențiari și de... mine. septembrie 1939. asasinarea lui armand călinescu. ministerul argeșanu Eram la Bălcești când, trecând prin Râmnic într-o excursie, brutarul ne-a anunțat asasinarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le mai duc grijă și pentru ca aceștia mă tot rugau să vorbesc cu Sfințenia Să cu privire la unele dintre nevoile lor. Am făcut-o, dar nevoile lor erau nesfârșite. Așa că m-am hotărât să mă retrag din această treabă, să nu plictisesc și să nu supăr pe nimeni, astfel ca să nu mi se poata reproșa aceste lucruri. Dimineață, în acest anotimp, mă trezesc la ora 9 dimineață și, după ce mă îmbrac, mă duc la palat; nu chiar în fiecare dimineață, adică, ci
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Ținut aproape timp de 17 minute, elevele lui Ion Arsene au punctat de 5 ori consecutiv în opt minute, încheind prima repriză cu un avantaj concludent. În repriza secundă, însă, băcăuanele și-au amintit că publicul nu trebuie să se plictisească, iar cu circa un sfert de oră înainte de final, elevele fostei internaționale Simona Gogârlă s-au apropiat amenințător, la două goluri. Cu toate acestea, handbalistele Științei și-au revenit, cu o Elena Gârțu în formă foarte bună între buturi, ultimul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar fi fost el mai bucuros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În veșnică elaborare, mai mult, trebuie să țină pasul cu o lume În continuă și legică schimbare, adică evoluție; Încă, restructurarea Întregului text (a cărui elaborare a fost continuă, ca și creșterea unui arbore) În mari secțiuni tematice ar fi plictisit un cititor pe care-l văd citind câte un capitol Înainte de culcare, nu câte 10-20... Ba chiar mi-l doresc astfel. Am optat În schimb la Încadrarea capitolelor În “cărți”, În aceeași bună tradiție a volumen-ului, dar definite de mine
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este irațional s’o forțăm să lupte pe prea multe fronturi. S’ar putea să nu-i ajungă nici soldații - organismele - și nici muniția - energia Soarelui. “Radiosfera”, 28 august 1995, ora 9,45 45. Diversitatea frumosului și biodiversitatea V’am plictisit poate cu pragmatismul meu. Eu sunt mai răbdător; e și normal: dacă eu trebuie să fiu la datorie În fiecare luni, domniile voastre puteți să mai și lipsiți la apel... Totuși, și pragmatismul e util, el dând posibilitatea unei analize lucide
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anume, ochi așișderea, un păr mai lung, ori cine știe ce-i mai place lui, favorizând niște mutante apărute cine știe când, tarate din alte puncte de vedere, Împotriva selecției naturale care le-ar fi eliminat desigur Încă de atunci. Omul se plictisise de pisica comună; anul trecut subliniam că pisica e favorizată de culoarea neagră. Dar o specie nu e rodul câtorva decenii ori secole, cât Îi trebuie omului să pervertească o specie creând, din punctul de vedere al naturii, niște monștri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a pus În față ceva, cel puțin pentru mine inedit, așa că vă cer o amânare pentru a aborda altceva, ceva ce continuă foarte bine capitolul anterior, căruia Îi oferă Încă un argument sau, dacă vreți, o Învățătură. Chiar dacă vă mai plictisesc cu incursiunile mele prin fiziologie, adică foarte aproximativ vorbind, funcționarea organismelor, vă rog să nu mi-o luați În nume de rău. Asta, pentru că nu poți iubi natura dacă n’o cunoști cât de cât. Subiectul de astăzi? Evident tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
două zile la Timișoara; nu pentru că atâta dura acest simpozion, ci pentru că atât am putut eu rămâne. De ce, se va vedea În următorul pseudoreportaj. Deci, spre sfârșitul lunii septembrie a avut loc un simpozion ultraspecializat, despre membrane. Nu doresc să plictisesc cu definiții. Amintesc doar că membranele generează practic o nouă știință, care fundamentează clasicul celofan de pe borcanele de conserve și care, pentru a juca rolul binecunoscut, e mult mai complex decât pare, dar și esențialul aparaturii de hemodializă fără de care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
substanță de rezervă nu amidon ca plantele, ci glicogen ca animalele. Poate nu degeaba, deși intuitiv, poporul a dat acestor organisme nume În care referințele la animale abundă: ureche, copită, limbă, creastă, barbă, buză, gheb, păstrăv, capră, vacă, șarpe. Vă plictisesc poate, dar sunt convins că nu se poate iubi - natura, În speță - decât cunoscând. Mai mult se poate Învăța la fața locului, petrecând un concediu În casa unui pădurar bătrân. Vom afla astfel cum să deosebim o ciupercă bună de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alterate erau adesea trimise în contul îndeplinirii obligațiilor feudale, iar țăranii puși să trudească la corvezi puteau mai mult să trîndăvească decît să muncească. Nobilii erau de asemenea nemulțumiți de starea agriculturii. Unora dintre ei nu le plăceau sau erau plictisiți de îndatoririle lor feudale, cum erau cele legate de tribunalele de pe domeniile senioriale și cele referitoare la administrația locală. Alții trăiau cu frica de marile răscoale țărănești, cum fusese cea a lui Horea din secolul anterior. Cei mai luminați dintre
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era nimic periculos, scandalos, dar o citea cu carioca în mână, ca să facă conspecte. Și m-am cutremurat. Parcă imbecila stătea cu nasul cufundat în Biblie. Să înveți cum să, să luăm aminte... Presa asta plină de fufe care se plictisesc și, ca remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de cusut a bunicii mele. Fotbal de unul singur. Mă jucam cu nasturii. Mă jucam fără să mă plictisesc, și asta, că nu cunoșteam sentimentul plictiselii, îmi dă de gândit. Sau cu niște piese rotunde dintr-un material care nu știu cum se numea. Material curios. Aveam formații cu jucătorii de fotbal, golgeterii. Liste întocmite profesionist, cu ținută grafică. Optimi, sferturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lâncezeală. Acum, după-amiaza, aștepta să se întoarcă vecinii de la lucru și să-i descoasă. Și furia asta a ei împotriva mea nu o înțeleg nici până azi. Era o zi superbă. Și o babă cu nervii la pământ, care se plictisea în apartamentul proprietate personală dintr-un cartier urât de blocuri urâte, a văzut în mine un posibil criminal. Când nimeni nu era în stare să-mi dea o identitate, când toți bâjbâiau, ea era pe cale să aibă o certitudine. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]