7,806 matches
-
spațiu un zeu, unul bun, nu destrămător ca zeul Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ." Vineri, 23 ianuarie 1981 Turul Păltinișului, făcut după micul dejun, începe în frig și ceață deasă. Noica vorbește cu fularul la gură, către sfârșitul plimbării va gesticula inspirat, cu fularul în mână și paltonul fluturând; a fost cea mai splendidă perorație peripatetică a zilelor acestora. S-a încălzit treptat, asemeni unui angrenaj care-și atinge prin urniri succesive punctul de forță maximă, dar care o dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singurul lucru bun pe care-l au de învățat: să-și asigure finișul. Când vrei să faci performanță culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani, și ca să ajungi la 70 de ani trebuie să înveți să te plimbi zilnic. Plimbarea este însăși askesis, exersarea prin excelență, iar toate sporturile nu sânt decât o suită de varietăți pe tema deambulației. Aveți în față o cursă de așteptare, nu una de sprint. Trebuie deci să vă faceți din trup un aliat, iar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e lăcașul Ființei și că în ea locuiește omul? Și totuși nu avem voie să fim răutăcioși cu Heidegger. Pentru că Dasein nu este pur și simplu omul. E poate spiritul limbii în ipostaza privilegiată a Terrei." Duminică, 10 mai 1981 Plimbare către Șanta. Plănuim pentru a doua zi o excursie cu mașina până la Gura Râului (satul în care își petrecea Blaga verile), apoi la Cisnădie și Cisnădioara, locul de descălecare al cavalerilor teutoni în secolul XIII. Pe drum, în prelungirea articolului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vară, în vila doamnei Manta, care îl invitase de altminteri să-și stabilească reședința aici. A preferat însă Păltinișul, pentru că nu îi crea obligații; și apoi, avea acolo totul rezolvat: cantină, telefon, poștă și mai ales un loc ideal de plimbare, "turul Păltinișului", care durează o oră de drum drept, asfaltat. I se retrezesc dintr-o dată instinctele de antrenor; mă ceartă că nu fac "game", că nu am o oră în fiecare dimineață în care să-mi exersez, de pildă, latina
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lăsa cuprins de moleșeala care prevestește sfârșitul. Și într-adevăr, Dumnezeule, vorbea fără încetare, parcă temîndu-se de orice clipă de tăcere. În prima dimineață am făcut "turul Păltinișului", dar fără ritmul pe care știa să-l imprime de obicei acestei plimbări pregătitoare; a ținut să ne arate încă o dată locul de lângă Schit, unde vroia să-și aibă mormântul, și mai ales a vorbit, a vorbit nespus de mult, coborând pentru prima oară, poate, cu atâta voluptate și disperare în trecutul său
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
opera. Și avea, iată, dreptate. Pentru că este mai simplu să citești o carte despre Noica și să arunci apoi pe hârtie, așa, într-o doară, cam ce crezi tu despre el și cum devine chestia. Ca și cum el, Noica, e suma plimbărilor lui la Păltiniș, și nu gândul tors de la 20 la 78 de ani. E mai simplu și, în termeni de timp, mai rentabil: pentru Jurnalul de la Păltiniș e nevoie de o după-amiază, dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost uimit să constat, cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în 1991 în Japonia, că interpreții se schimbau în funcție de personajul pe care îl aveam în față. Exista o interpretă pentru întîlnirile curente (ziare, televiziuni etc.) sau pentru plimbările în oraș. În schimb, pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon (care a ținut să vorbească în japoneză) a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie greacă, iar pentru întîlnirea cu domnul Ianaghida, directorul Institutului Zen din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la fiecare pas, să ținem cont de mișcările celuilalt și să le coordonăm pe ale noastre după ale lui. Tragem după noi povara comună cu viteza de "5 pagini pe zi", supranumite "norma". Viața noastră în rest ― ieșirile în oraș, plimbările, mesele, lecturile etc. ― se organizează în funcție de "normă". "Norma" e terminată uneori la 5 după-masa, alteori la 9 seara, alteori noaptea la 2. Au fost deja zile când nu am reușit s-o terminăm și când "norma" pe ziua următoare s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fiară în pădure. După care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct, drept care l-am sunat să văd dacă totul e în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu era, de aceea, un comandament al bunei purtări, ci al unui principiu de sănătate conștient de el. Secrețiile organismului trebuie păstrate în circuit și nu evacuate. În consecință, nu e bine nici să transpiri. Și când, în faimoasele sale plimbări cronometrate, Kant simțea cel mai mic început de transpirație, făcea imediat o haltă sub un pom și își relua doar după câteva minute deambularea. Evident, cea mai prețioasă era substanța spermatică. Ea trebuia păstrată cu sfințenie în interiorul corpului. Risipirea ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exterioritatea unui personaj important, dincolo de exterioritatea însăși și de categoriile precare ale turismului cultural. Într-un fel, în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerinaj, în care cel ce se duce și vede este locuit de credință, și o plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cioran. Forța fotografiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoșeul unui lucru aproape nevăzut. Comand volumul pe loc, prin Internet. Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poștală. 17 noiembrie Uneori, seara, fac câte o plimbare de o oră cu o prietenă din Heidelberg, care în 1983 era studentă la medicină și care acum e medic psihiatru cu cabinet în Bismarckplatz. Are doi câini mari, aurii, "eurasieni", "o iată", Lea, și "un băiat", Akila, botezat așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva zile după ce împlinise 70 de ani. Știam cartierul Marais (locuisem de-atîtea ori în el, la Mihnea) în care Cioran o face pe Friedgard să mărșăluiască mai bine de două ore (avea o formidabilă mobilitate și, pentru că făcea câte două plimbări pe zi, era bine antrenat), așa cum știam prea bine muzeul Carnavalet, aflat tot în Marais, pe rue de Sévigne, în care Cioran ține morțiș să i-l arate pe Talleyrand, în timp ce Friedgard, epuizată, visează la un pahar de vin băut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al unei ființe s-a risipit printr-o proastă gospodărire a lui. Acesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate și care își mobilizează ființa sub semnul "performanței culturale". Când Cioran mi-a dat în treacăt, în timpul unei plimbări matinale prin Jardin du Luxembourg, sfatul să nu mai citesc o vreme, el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine programul paideic al lui Noica: cel al performanței culturale. Nu puteți pierde meciul decât într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
coboară în ograda fiecăruia și devine regula unei "societăți" din care orice reflex de solidaritate a dispărut. (Singura categorie solidară din Romînia: minerii.) 20 mai Friedgard Thoma a venit la Sibiu, la colocviul anual al "marelui rășinărean". A început, așadar, plimbarea prin lume a moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu tufa de mătrăgună a fost o mizerie, a fost cu siguranță o aluzie. (toți ridică mirați capul și o privesc pe Hasi) JÜRGEN: Vedeți d-voastră, așa ceva este cădere în păcat. Asta este ca și cum cineva în Paradis face o plimbare și peste tot se pupă gazelele cu leii, și dă peste o vâlcea plină cu doze cu bere, pielițe de cârnați, șervețele și prezervative folosite. Și dintr-o dată, cu o singură mișcare devine întregul Paradis un loc de picnic plin
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lucrării noastre, este studiul științific al societăților și al comportamentului social. Ideea de comportament social este ușor de înțeles. În esență, ea reprezintă ceea ce fac oamenii la școală sau la locul de muncă, când își îngrijesc corpul sau fac o plimbare solitară, când citesc o carte sau scriu o scrisoare și alte nenumărate asemenea activități. Dar un lucru este clar, varietatea modurilor în care oamenii fac aceste acțiuni în societăți diferite este esențialmente fără limite. Dar și societățile arată între ele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Referitor la studenții necăsătoriți, spre exemplu, în mod normal se așteaptă de la ei să se întâlnească cu prietenii lor sub mai multe forme. Studenții pot merge cu o singură persoană sau cu un grup de prieteni; ei pot prefera o plimbare prin parc, o vizită la un muzeu sau o petrecere zgomotoasă. Unul dintre cele mai evidente motive pentru diferențele în îndeplinirea rolului este personalitatea. Unii oameni sunt extrovertiți după cum alții sunt introvertiți. Unii tind să fie dominanți iar alții tind
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
femeia reușește să și-o asigure cu adevărat este aceea asupra sufletului masculin, pe care și-l subordonează prin forța pasiunii ), are mult mai multe alternative de compensare sau alinare a situației în care se află: poate opta pentru o plimbare nestingherită, se poate delecta auzind sau văzând lucruri diverse, poate călări, juca cărți sau se poate ocupa de negustorie. Lucruri banale, care însă nu sunt accesibile femeilor. Se profilează în discursul naratorului boccaccesc mai multe opoziții privind cuplul vir - femina
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și „contemplarea rațională a naturii și a puterii lor”3. În alt pasaj 4, Plutarh susține că nimic nu-i Împiedică „pe Învățat și pe prezicător să se găsească amândoi pe calea cea bună, percepând corect, unul cauza, celălalt efectul”. Plimbarea delfică trezește amintirea mai multor prodigii care au avut loc chiar În sanctuar (de pildă, coloana din bronz Înălțată de Hieron se prăbușise exact În ziua morții tiranului, la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-și totodată intactă transcendența descrisă de altfel de Philinos printr-o expresie care ne face să ne gândim, așa cum subliniază și P. Boyancé, la primum mouens al lui Aristotel - „kineseos archen”, principiul mișcării (398 b-c). Evocarea Sibyllei, prilejuită tot de plimbarea prin sanctuarul delfic 2 și de profeția pe care ea o făcuse asupra propriei morți, lărgește cadrul discuției la fenomenul divinației În general. Posibilitatea de a prezice viitorul este pusă În cauză În termeni pe care Îi vom Întâlni la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Împrejurare. De pildă, Oracolul este Întrebat de consultant dacă șeiț va fi Învingător 2, dacă se va căsători, dacă e bine să cultive pământul, dacă este cuminte să facă o anumită călătorie 3. Zeul, În Înțelepciunea lui, Îi trimite la plimbare pe dialecticienii pentru care conjuncția ei șdacăț și propoziția pe care o introduce nu exprimă un fapt real4. În ceea ce-l privește, socotește toate propozițiile subordonate introduse prin această conjuncție drept realitate 5 și le ia ca atare În considerație
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este dedicat dialogul precedent, este un poet renumit, de formație stoică. Boethos, epicureu convins, dovedește adesea În replicile sale un scepticism tăios. Spre deosebire de primul dialog delfic din această serie, discuțiile nu se mai poartă În cadrul unei ședințe, ci În timpul unei plimbări pe Calea Sacră, Începând cu intrarea În Sanctuar și ajungând până la marele templu al lui Apollo. În felul acesta dialogul devine un prețios ghid arheologic În care sunt semnalate opt monumente ale complexului. Acest ghid delfic a fost adesea comparat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de care habar n-avem și pe care nici nu ne este dat să le cunoaștem. șGreșeala noastră constăț În Încercarea de a-i convinge de contrariu pe detractorii Oracolului, În loc să-i luăm de umeri și să-i trimitem la plimbare, căci „ei sunt cei dintâi care vor avea cel mai mult de pierdut”2 dacă au o asemenea opinie defavorabilă față de Zeu. (E) Inscripțiile datorate Înțelepților 3 „Cunoaște-te pe tine Însuți” și „Nimic prea mult”, detractorul șoracolelorț le aprobă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]