5,805 matches
-
unor personalități de vârf, cu nimic inferioare colegilor lor din Occident - ba, uneori, Întrecându-i binișor! Liiceanu, Însă, pentru că de D-Sa ne ocupăm aici ca de un caz de vârf de „vocație trădată, părăsită”, Întârzie până azi Într-o postură falsă, după opinia mea - aceea de a milita (nu numai pentru un romancier, dar și pentru un filosofă, În loc de a „observa”, mereu de la distanță sau semi-distanță, și de a Încerca să „descrie” sau să „interpreteze” ceea ce se’ntâmplă În jur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ubicuu, care este Eul sau sunt eurile noastre, dintr-o poziție subalternă și fals umilă, ia proporții formidabile, uneori postându-se În forma unei zeități, judecătoare și ultime, tot astfel și această luciditate a morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei bătrâne fioroase Înzestrate cu aceeași sculă, ci În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
supraviețuirii sau o altă față a sa. Ca și creația! (În ce mă privește, eu sunt convins că poți „să crezi” fără a fi sigur neapărat de existența unei vieți viitoare! Despre asta, Însă, altă dată...Ă O a treia postură ar fi aceea de a „da față cu problema”; de a nu-ți acoperi ochii, dar nici de a te refugia În mit. Și atunci, după umila și Încăpățânata mea opinie, Moartea, ceea ce numim astfel, Își trimite, În fine, „solii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu puțini și din generația interesantă a „anilor optzeci”, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
O singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios” și creator de psihologii umane: aceea de „observator din afară” a Întregului teatru existențial, postură ingrată, umilitoare, suferindă ca o boală urâtă de piele, un fel de pestă invizibilă și extrem de odoriferă. La prima mea Întoarcere din exil, În ’72, când nu am fost primit la Conferința Scriitorilor, deși pentru ea venisem, un tânăr amic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orășel de provincie, la un liceu peste care Începuseră să domnească tinerei aroganți, cu fulare murdărele În jurul gâtului, care veneau de la „județeana UTM”, și peste niște profesori zgribuliți de frică, ci În plină capitală, iar „coborîrea” mea din nou În postură de victimă, de „lepros social” cum ziceai tu, a fost anunțată din capitala Franței și nimeni În toată țara românească nu a mai putut-o ignora! Ce „gafă”, nu-i așa, monumentală, dar și ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dificilul și riscantul exil, fugind de marasmul politic și cultural comunist, a trebuit, se’nțelege, să facă unele compromisuri. Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul deceniu al carierei În România și care i-a adus nu numai notorietate, dar l-a situat pe unul dintre puținele locuri și extrem de prestigioase ale cuiva care luptă cu un sistem dușmănos, a-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timpul, lumea ar fi trebuit să se oprească odată cu mine și, ceea ce e interesant În această aprehenisune obsesivă a puberilor este faptul că ea reapare „la suprafață” În cazul unor adulți care, printr-un proces sau altul, se pomenesc În postura de dictatori absoluți. Și atunci ei Își trădează ne-acceptarea actului final prin tot felul de „măsuri” și programe care trebuie să se finalizeze Încă În timpul vieții și puterii lor, apreciate ca foarte Îndelungate. Ce să mai vorbim de comerțul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Operă a pictorului Costin Petrescu, inaugurată În 1937, se Înfățișează ca o amplă istorie În imagini a românilor. Fuziunea daco-romană este simbolizată prin idila dintre o dacă și un legionar roman. Iată-l și pe Traian; el apare, măreț, În postură de Învingător. În zadar Îl vom căuta Însă pe Decebal: lipsește! În schimb, este reprezentat Apolodor din Damasc, arhitectul care a construit podul peste Dunăre, pe care au trecut legiunile romane. Fără a-i anula pe daci, simbolurile romane sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
regretat-o. Tronul Marii Britanii era mai prestigios decât al României, și cu atât mai mult atunci, spre 1900, când Anglia era aproape stăpâna lumii, cel mai Întins imperiu care a existat vreodată. Dar o vedem greu pe Maria În această postură; ce-ar fi putut să facă Într-o țară bine așezată, cu reguli stricte, unde libertatea ei de mișcare ar fi fost aproape inexistentă? România i s-a potrivit mult mai bine; acolo, toate erau de făcut și se putea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rezerve. Ce va fi, vom vedea. Deocamdată, Eminescu rămâne În conștiința națională drept cel mai de seamă dintre români. Și atunci cum Îi poate sta Caragiale alături? Contemporan al marelui poet, Ion Luca Caragiale (1852-1912) nu are cum aspira la postura de sfânt și nici de reprezentant etern al românismului. El este Însă un simbol complementar care, alături de Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prima gazetă În limba română (Curierul românesc, 1829), scrie poezii și chiar o epopee avându-l ca erou pe Mihai Viteazul, se pune În fruntea revoluției de la 1848, se lansează În elaborarea unui sistem filozofic atotcuprinzător și se erijează În postura de profet al românilor! În Moldova, Gheorghe Asachi (1788-1869) Îndeplinește o misiune similară; cu o formație umanistă — poet și autor de nuvele istorice —, dar și pozitivă (studii de inginerie, de astronomie) și artistică (desenator, ilustrându-și propriile lucrări), este Întemeietor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte fals, domnule Ellis. Mă săgetă cu privirea, suspicioasă. Cred că ați inventat acest vis. - Cum vă permiteți! M-am ridicat în capul oaselor - o postură pe care mi-am dat seama că o adoptam destul de des în cabinetul ei. - Vă așteptați să cred acest vis? Își întoarse privirea spre coala tipărită. Un somn cu gură uriașă te urmărește într-un lac unde scapi într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nicolae Prelipceanu, care are o franceză foarte bună. Georgi Pashov, „recuperat” între timp, nu urcă pe scenă, ci are de pus câteva întrebări din sală. De exemplu, vrea să știe cum e să fii „scriitor tânăr postmodern” în Republica Moldova. „O postură deloc confortabilă. Te simți liber sufletește, dar privit cu suspiciune de un anturaj primitiv și conservator” - răspunde VITALIE CIOBANU. Dacă l-ar auzi acum „patrioții” de la Chișinău... VITALIE CIOBANU: La Bordeaux, primar e Alain Juppé, fostul șef de cabinet al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atunci o prestație nu tocmai grozavă (a părăsit competiția încă din faza grupelor), dar îi place fotbalul românesc, pe care îl consideră foarte tehnic și fin, și speră ca la Euro 2000 românii să facă o figură mai frumoasă. Această postură de cronicar sportiv, suprapusă pe cea de prozator - cea care l-a adus printre noi -, mi s-a părut interesantă și pasionantă, capabilă să creeze dintr-un autor de literatură un personaj în carne și oase! Tot la Ministerul Culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Turnirul se declanșează sub bagheta unui maestru de ceremonii - un tip de vreo 27-28 de ani, înalt, subțire și cu o barbă stufoasă, artificială, ai zice, nepotrivită cu vârsta lui. Tânărul ne prezintă într-o poloneză sacadată, pătruns de importanța posturii sale, numerele artistice ce vor urma. Îl ajută un translator în engleză, care-l privește cumva contrariat. Am, la rându-mi, o acută senzație de impostură. Toată povestea asta cu teutoni, oricât se străduiesc polonezii, pare totuși o chestie furată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
castelul atunci când „l-a eliberat”. Fac mai multe poze. Jacques Jouet, francezul „sceptic și fără emoție”, cum îi spun eu, mă roagă „să-l trag” într-o fotografie, deși altă dată ținuse să afirme că refuză „să se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe monitoare, același film documentar, despre istoria tragică a unei familii de letoni, risipită, de împrejurări dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic, secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a scenariului: Marea Baltică! - priveliștea ei ne vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de sine de care am dat dovadă, deși nu mi-a fost ușor. Nu mai adaugă nimic, dar vrea să-mi sugereze că simpatizează cu opiniile mele și, totodată, încearcă să mă ajute să înțeleg cât de delicată, neunivocă, este postura ei. „Cum rămâne cu coletul de cărți pentru Biblioteca Națională din Chișinău?”, o întreb, amintindu-i de oferta pe care mi-o făcuse, într-un acces de generozitate, la întâlnirea noastră de ieri. „O, nu vă faceți griji, vom trimite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de muncă și cultura! Cultura Europei este prea diversă pentru a fi amenințată de procesul de unificare europeană. Bogăția culturală a Europei este inepuizabilă. - Cred că fiecare dintre colegii noștri a ieșit în evidență cu anumite particularități (mă refer la postura lor neoficială). Tu ți-ai făcut remarcate temperamentul furtunos, aproape latin, și spiritul rebel, aș zice. Este felul tău de a fi, imprevizibil, turbulent, sau te-ai manifestat așa împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și la mitul lui Eminescu. Dar lumea, națiunile au nevoie de mit, de legendă. De modele absolute care, cum o spuneam, trec „bariera” generațiilor și a gustului lor schimbător, și această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la cel visat în tinerețe, ce fusese, de fapt, „primul” - adică arta de a stăpâni tehnica complexă a unui „roman de idei” și aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]