95,170 matches
-
la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere“ mai mult decât politicos. Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uită-te pe geam, în spatele tău, și spune-mi ce vezi. Lionel se uită printre jaluzelele verticale și vede parcat, vizavi de șantier, un autobuz vechi, de când lumea, pe care scrie mare, în românește: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Întoarce privirea spre Grișa, care-i explică: — Am 38 de salahori. Au terminat de construit socialismul în Moldova și acum sunt șomeri. Vor să ajute la construcția socialismului în Franța. Îmi sunt datori vânduți: eu i-am trecut granița, pașapoartele lor sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o pungă pe care i-o dă lui Claude. Conținutul pungii pare mai curând paralelipipedic decât cilindric, dar bulgarii sunt în stare să pună murături în orice. În clipa aceea intră pe ușă Albert - zis Albanezu’. Îl ochește dintr-o privire pe Kiril și se apropie de el. — Ia zi, bulgarule, te interesează o promoție de weekend: două fete la preț de una? — Fete mari? — Aproape: n-o să simți diferența. — Kiril, mă bag și eu: o iau pe-a doua, aia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-și smulgă un fir din mustață sau din nas. Bulgarul alege mustața, pune firul pe farfurie și Edy trage farfuria spre el. Esmé îi privește întrebător din ochi pe Lionel și Roman: ce au de gând? Cei doi schimbă priviri lămuritoare între ei, scot câte o sută de euro din buzunar, își smulg câte un fir de păr din cap - Roman la întâmplare, Lionel, mai din margine, să nu-și agraveze începutul de chelie, mai ales într-o primă duminică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de isterie, e gata să rupă clanța, clatină rulota s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de 5 euro sticla, de la Monoprix. Bichonul începe să latre dezlănțuit. În timp ce deschide ușa, Liliane intră în joc și-i spune, intrigată de ținuta lui: — N-am comandat nimic. — Nici nu v-am adus nimic. Lionel intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și încearcă să-i rupă chimonoul. Se apără disperat. Se așază pe o pernă de pe podea, în poziția de repaus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să latre dezlănțuit. În timp ce deschide ușa, Liliane intră în joc și-i spune, intrigată de ținuta lui: — N-am comandat nimic. — Nici nu v-am adus nimic. Lionel intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și încearcă să-i rupă chimonoul. Se apără disperat. Se așază pe o pernă de pe podea, în poziția de repaus a karatiștilor. Nici el nu știe de ce-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai spus că până la urmă o să ți-o trag. Scuză-mă că te-am tutuit. — Nu e grav. Și eu voiam să-ți propun. Liliane vede privirea interogativă a lui Lionel și adaugă, pentru a evita orice echivoc: — Să ne tutuim. De acord. Asta înseamnă că ghicitoarea se mai și înșală. — Pe ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
profesorul? — Exact așa. Și mi-a spus să vă plătesc consultația. Cât vă datorez? — Nimic, e un cadou din partea casei. Puteți să mă așteptați puțin, până mă schimb? Ies și eu cu dumneavoastră. — Cu mare plăcere. Secretara intră în vestiar. Privirea lui Lionel este atrasă de televizor, unde sunt prezentate știrile de la ora 11. Lionel îl recunoaște pe prezentatorul vedetă - Gérard și mai nu știu cum -, care tocmai încheie un discurs patetic: — ...iar după aceste două morți absolut inexplicabile, se pare că va
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru a evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine? Lionel, fără să-i arunce o privire, își continuă drumul spre ușă. Înainte să iasă, îi spune sever: — Sunt cam multe pânze de păianjen în acest hol. Iese. Agnès scapă solnița în cușcuș. Nevenindu-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am înșelat, aceasta e masa numărul 8. Doi picoli le trag scaunele celor doi clienți, care se așază vizavi unul de altul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răspundă „Deloc“, dar în ultima clipă se răzgândește și, cu o voce stinsă, spune: — Modic. — E-n regulă, doamnă. Ca antreu, v-aș propune o spumă de trufe și un cocktail de creveți. Lionel și Liliane fac un schimb de priviri, ca între cunoscători. Aprobă amândoi sugestia, din cap. În timp ce Jean și-a notat antreul, Robert continuă: — Pe urmă, v-aș sugera o supă de homar. — Homarul e proaspăt? Că mi s-a-ntâmplat să..., zice Lionel ca să se afle în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă de șampanie, dar să fie tot Moet, că nu-mi place să le amestec. Jean, chelner cu o îndelungată experiență, desface o nouă sticlă și-l întreabă din priviri pe Lionel dacă să o toarne direct în frapieră. Lionel dă din cap afirmativ, după care își bagă picioarele în frapieră. Pe fața lui se citește o ușurare profundă. Ca și pe fața lui Robespierre, care a renunțat la bol
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
triste îl fac pe Lionel să numere banii de pe noptieră. Nu-i vine să creadă. Îi mai numără o dată. O mică avere. Asta îi complică și mai mult existența - atât cât a rămas din ea: cui să lase toate astea? Privirea lui Lionel este atrasă de lămâiul de pe terasă: arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a dat și puțină șampanie, de pe fundul sticlei. Ia o hotărâre gravă: dacă un lămâi prăpădit e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești? Hai, mă, că nu spun la nimeni. Statuia rămâne de bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane cu bani și o rupe la fugă. Operatorul - după el. Sandu Mutălăul aruncă umbrela și borcanul și se ia după ei. Trecătorii din Angers rămân statuie. E ora 12.10. Lionel reaprinde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu a reușit să se sinucidă și, peste ani, se-ntîlnește cu iubirea vieții lui Întro casă veche, părintească, Într-o iarnă cumplită, cu fulgi, ger și ...doi musafiri neașteptați. Încă din prima scenă, autorul reia vechea sa obsesie din Mașinăria...,privirea necunoscutului care pare un spectru. Întîlnirea foștilor iubiți este sabotată de stinghereală, căci au trecut ani, s-au Îngrășat, s-au schimbat:„Eu nu mai sunt eu și tu nu mai ești tu!”conchide actrița. Dar vrea să devină, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce face cu libertatea!”. Luați-i-o, bre!... CÎnd mă lăudam, În fața lui Liviu Malița, că scriu cele mai scurte referate de doctorat din România, acestami spune, zîmbind oriental :” Nu cred! Eram În comisie cu Andrei Pleșu și, aruncînd o privire pe referatul lui, am constatat că aceasta scrisese numai juma’ de pagină”. Nici nu-mi imaginam că pot să-l Întrec, vreodată, pe Pleșu... V. SCRIITORI / DRAMATURGI ... Am pus la cale, cu doi editori ieșeni, o colecție care, cred eu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Marin Sorescu, D.R.Popescu, D.Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Horia Lovinescu, Aurel Baranga, Al. Sever, Ion Omescu, V.Anania, Viorel Cacoveanu și mulți alții, devin din ce În ce mai puțin naționali...Cel puțin, asta e impresia pe care ți-o lasă o privire fugitivă asupra afișelor teatrelor noastre. Noroc cu Caragiale, Mușatescu și Vișniec, că mai spală imaginea de ingratitudine a teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
decoltate, dar nu În zona sânilor, ci la spate, pentru că, În lumea japoneză, ceafa și gâtul intrau În ritualul seducției bărbaților. Aveau mare grijă ca aspectul să le fie impecabil, de la machiaj și coafură până la Îmbrăcăminte. Dansurile cu evantaiul atrăgeau privirile admiratorilor. La fel, cântecele pe care le interpretau aveau menirea de a-i ademeni pe bărbați În mrejele lor. În anul 1779, acestă „meserie” a gheișelor a fost recunoscută oficial. Guvernul a Înființat o agenție intermediară - kenban - și gheișele erau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tată vitreg a venit În casa noastră. Mama nu mai pleca de acasă, nu mai obișnuia să bea atât de mult, iar În casă era cât de cât ordine. În schimb mama era mereu tăcută și, de cele mai multe ori, avea privirea pierdută...”. Noua prezență În viața familială a Ameliei a reușit să reabiliteze situația economică conjugală, (tatăl vitreg „era un camionagiu”ă Însă deficiențele din planul educațional s-au păstrat și, după cum se va vedea În continuare, chiar s-au agravat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tuturor... Nu a știut niciodată să aibă grijă de noi. Nu ne citea niciodată povești Înainte de culcare, nu ne Învelea niciodată, nu ne săruta niciodată de noapte buna. Abia dacă o vedeam dimineața când se Întorcea acasă. Ne arunca o privire furioasă, bolborosea ceva și adormea până seara târziu, când Își relua viața de noapte de pe străzi. Despre tatăl meu pot să spun că era un om violent. Era mai mereu plecat de acasă, iar când se Întorcea la noi, Își
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]