6,400 matches
-
Mare Principat al Finlandei a fost un stat care a existat între 1809-1917 ca parte a Imperiului Rus. În 1581 a fost proclamat Marele Principat (uneori desemnat în mod incorect drept Marele Ducat) al Finlandei, când regele Johan al III-lea, care, pe vremea când era doar prinț și avea și titlul de principe regal al Finlandei, extinsese în mod considerabil lista titlurilor
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
după victoria Revoluției din Februarie, guvernul Finlandei a luat măsuri pentru apărarea autonomiei regionale, dar și pentru creșterea gradului de independență față de Rusia. Pe 6 decembrie 1917, la scurtă vreme după preluarea puterii de către bolșevici la Petrograd, Finlanda și-a proclamat independența. Prințul Friedrich Karl de Hesse-Kassel a fost ales rege, (în loc de mare duce), marcând noul statut al națiunii. Prințul nu a apucat să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica. Împăratul Rusiei domnea ca Mare Duce
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
de către bolșevici la Petrograd, Finlanda și-a proclamat independența. Prințul Friedrich Karl de Hesse-Kassel a fost ales rege, (în loc de mare duce), marcând noul statut al națiunii. Prințul nu a apucat să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica. Împăratul Rusiei domnea ca Mare Duce al Finlandei și era reprezentat în Finlanda de de un Guvernator General. Senatul Finlandei era cel mai înalt corp conducător al Marelui Ducat. Interesele finlandeze erau reprezentate în Sankt Peterburg de Ministrul secretar
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
rapid după naștere, a trimis scrisori presemnate prin care anunța nașterea unui prinț. Eduard a fost botezat la 15 octombrie; sora sa prințesa Mary i-a fost nașă iar prințesa Elisabeta a transportat mirul sau hainele de botez. A fost proclamat Duce de Cornwall și Conte de Chester. La 23 octombrie, la unsprezece zile după nașterea fiului său, starea sănătății reginei Jane Seymour s-a înrăutățit brusc, ca urmare a unor complicații postnatale (febră puerperală), iar regina a murit noaptea următoare
Eduard al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/302061_a_303390]
-
apartenenței la poporul român, ajutând realizarea învățământului și a serviciilor religioase în limba română. Între 1881 și 1912 a existat învățământ în română în școli primare și la școala comercială din Salonic. Aceasta nu era pe placul Greciei, unde se proclama oficial că vlahii fac parte din grecime, concepție acceptată și de unii vlahi. În regiune tensiunea a crescut. Pe de o parte puterea otomană îi persecuta pe meglenoromânii pe care îi credea aliați cu naționaliștii bulgari, pe de altă parte
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
au avut, prin urmare, vorbitori de limbă italiană. Intenția regimului fascist italian a fost de a crea un "Nou Imperiu Roman", în care Italia va domina Marea Mediterană. În anii 1935-1936, Italia a invadat și anexat Etiopia și guvernul fascist a proclamat crearea "Imperiului Italian" . Liga Națiunilor, condusă de interesele britanice în aceeași zona, au protestat, cu toate acestea nici o acțiune nu a fost luată serios , deși mai târziu Italia se va confrunta cu izolarea diplomatică din mai multe țări. În 1937
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
guvernată de legați imperali de rang consulari. În anii 167-170, comandamentele provinciilor Dacia Apulensis și Moesia Superior, au fost unite pentru a-i confruntă pe sarmați și iazigi. Ultimii guvernatori consulari că Messius Decius Traianus și Aemilius Aemilianus au fost proclamați împărați de trupele provinciale în anii 250. Legiunile moesice chiar i-au proclamat împărați pe uzurpatorii Ingennus și Regalianus. Limesul provinciei a fost organizat, fiind clădite fortificații din secolul I până în secolul al VI-lea. Legiunile au ocupat reptat castrele
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Apulensis și Moesia Superior, au fost unite pentru a-i confruntă pe sarmați și iazigi. Ultimii guvernatori consulari că Messius Decius Traianus și Aemilius Aemilianus au fost proclamați împărați de trupele provinciale în anii 250. Legiunile moesice chiar i-au proclamat împărați pe uzurpatorii Ingennus și Regalianus. Limesul provinciei a fost organizat, fiind clădite fortificații din secolul I până în secolul al VI-lea. Legiunile au ocupat reptat castrele de la Singidunum și Viminacium. La est de castrele române, se întâlneau castrele auziliare
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Travnik. În anul 1941, ca urmare a loviturii de stat prin care guvernul iugoslav care aderase la Pactul Tripartit a fost înlăturat, forțele Axei (Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria) au atacat Iugoslavia împărțind între ele teritoriul acestui stat. Croația și-a proclamat independența sub denumirea Statul Independent Croat, în fruntea statului fiind întronat un membru al familiei regale italiene, însă puterea fiind exercitată de către liderul mișcării Ustașa, Ante Pavelici. Întregul teritoriu al Bosniei - Herțegovina a fost inclus în Statul Independent Croat. Al
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
administrație civilă în acestea. În anul 1942 are loc prima reuniune a organizației umbrelă a mișcării de partizani Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în orașul Bihaci, din nord-estul Bosniei (zonă cu populație majoritar musulmană) în care se proclamă sprijinul pentru democrație, drepturile grupurilor etnice, respectul pentru proprietatea privată și dreptul la inițiativa economică privată, conturându-se astfel viitoarele principii ale socialismului titoist. A doua reuniune a Consiliului are loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
respectul pentru proprietatea privată și dreptul la inițiativa economică privată, conturându-se astfel viitoarele principii ale socialismului titoist. A doua reuniune a Consiliului are loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie de hotărâri importante: proclamă Consiliul drept instituție executivă a Iugoslaviei și pe Iosip Broz Tito drept prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie de hotărâri importante: proclamă Consiliul drept instituție executivă a Iugoslaviei și pe Iosip Broz Tito drept prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi sau croați) și asupra cultelor religioase, dar aliații au ignorat aceste abuzuri, lupta contra germanilor constituind prioritatea momentului. În anul 1945 forțele germane sunt alungate din Bosnia-Herțegovina și din Iugoslavia. Iosip Broz Tito proclamă statul comunist iugoslav format din cele șase republici (inclusiv Bosnia și Herțegovina) și abolirea monarhiei. Bosnia intră într-o nouă fază a istoriei sale. Prin declarația de la Jajce din 1943, Bosnia-Herțegovina a fost proclamată ca republică a noii Federații Iugoslave
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
și din Iugoslavia. Iosip Broz Tito proclamă statul comunist iugoslav format din cele șase republici (inclusiv Bosnia și Herțegovina) și abolirea monarhiei. Bosnia intră într-o nouă fază a istoriei sale. Prin declarația de la Jajce din 1943, Bosnia-Herțegovina a fost proclamată ca republică a noii Federații Iugoslave în limitele administrative din perioada Imperiului Otoman. Aceste limite administrative au fost menținute, iar în anii 50, a primit acces la Marea Adriatică prin portul Neum. În perioada inițială a regimului comunist, represiunea contra opoziției
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ajuns la un acord în acest sens. Deși existența acordului a fost negată multă vreme, acesta a fost confirmat de către ultimul premier iugoslav Ante Markovici (croat), care a depus mărturie înaintea tribunalului de la Haga. În octombrie 1991 Bosnia - Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
depus mărturie înaintea tribunalului de la Haga. În octombrie 1991 Bosnia - Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului lor stat, Republica Sârba a Bosniei și Herțegovina, cunoscută sub numele de Republica Srpska. Independența Bosniei-Herțegovina a fost proclamată la data de 5 aprilie 1992, recunoscută la data
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului lor stat, Republica Sârba a Bosniei și Herțegovina, cunoscută sub numele de Republica Srpska. Independența Bosniei-Herțegovina a fost proclamată la data de 5 aprilie 1992, recunoscută la data de 6 aprilie, iar noul stat a fost recunoscut și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului lor stat, Republica Sârba a Bosniei și Herțegovina, cunoscută sub numele de Republica Srpska. Independența Bosniei-Herțegovina a fost proclamată la data de 5 aprilie 1992, recunoscută la data de 6 aprilie, iar noul stat a fost recunoscut și admis în Organizația Națiunilor Unite în mai 1992. Republica Srpska și-a proclamat independența la data de 7 aprilie 1992, dar
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
numele de Republica Srpska. Independența Bosniei-Herțegovina a fost proclamată la data de 5 aprilie 1992, recunoscută la data de 6 aprilie, iar noul stat a fost recunoscut și admis în Organizația Națiunilor Unite în mai 1992. Republica Srpska și-a proclamat independența la data de 7 aprilie 1992, dar nu a fost recunoscută. În anul 1991 croații din Bosnia proclamaseră comunitatea croată Herțeg Bosna, având ca misiune apărarea croaților din Bosnia. În anul 1992 au început operațiunile militare. În primul operațiunile
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
6 aprilie, iar noul stat a fost recunoscut și admis în Organizația Națiunilor Unite în mai 1992. Republica Srpska și-a proclamat independența la data de 7 aprilie 1992, dar nu a fost recunoscută. În anul 1991 croații din Bosnia proclamaseră comunitatea croată Herțeg Bosna, având ca misiune apărarea croaților din Bosnia. În anul 1992 au început operațiunile militare. În primul operațiunile militare au fost marcate de intenția forțelor sârbilor bosniaci de a ocupa un teritoriu cât mai mare, contiguu cu
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Tuzla sau Maglaj) croații continuă să lupte alături de armata guvernamentală bosniacă, dominată de musulmanii bosnieci împotriva forțelor Republicii Srpska. În nord-vestul Bosniei, în regiunea Velika Kladușa, Fikret Abdici, ales în cadrul Președinției colective ca reprezentant al musulmanilor bosnieci, alături de Alija Izetbegovici proclamă regiunea autonomă a Bosniei de vest (ulterior Republica Bosniei de vest) și începe conflictul cu forțele guvernamentale grupate în jurul orașului Bihaci. Abdici are cel puțin o înțelegere tacită cu forțele sârbilor din Kraina, care înconjoară teritoriul ocupat de forțele sale
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia. Conform tratatului de la Tilsit, suprafața ducatului corespundea în mare cu regiunile care reveniseră Prusiei în timpul celei de-a două și a treia împărțiri a Poloniei, cu excepția portului Danzig (Gdańsk), care a fost proclamat oraș liber sub „protecția” franco-saxonă și a districtului Białystok, cedat Rusiei. Ducatul avea o suprafață de aproximativ 104.000 km² și o populație de aproximativ 2.600.000 de supuși. Cea mai mare parte a populației era de origine etnică
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
teritoriul pe care-l căpătase după a doua partiție și-l pierduse în 1807. Partea prusacă din această nouă împărțire măsura aproximativ 29.000 km². Orașul Cracovia (Kraków), cu un teritoriu înconjurător, care fusese parte a Ducatului Varșoviei, a fost proclamat Orașul liber Cracovia, cu statut de semiindependență, sub „protectia” celor trei vecini puternici. Teritoriul măsura aproximativ 1.164 km², cu o populație în jur de 88.000 de oameni. Orașul a fost anexat de Austria în 1846. În cele din
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]