5,326 matches
-
trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce se sprijină sonor de-un colț bătrân din Geea. în creerele noastre, copleșitoare surse Țipă memoria, milioane de curse Memoria noastră ce astăzi programase Albă hiperconștiință universală. Simțire de Om Mi-e dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți cum trupul se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iar Gregory a fost destul de afectat. A plecat cam acum o oră și tocmai a sunat la Resurse Umane, să-i anunțe că demisionează. Demisii din senin în mijlocul zilei? Poveștile horror pe care le auzisem de la foștii mei colegi îmi răsunau în amintire. În orice caz, am vorbit cu Johnny - el e noul asistent temporar - iar el crede că Vivian o să fie prinsă în întâlniri toată ziua, a continuat David, care părea să trateze această dislocare de personal cu calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
frustrare care începuseră să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna, în mod regulat, de ecoul plânsetelor, iar Phil îmi spusese că și toaleta bărbaților era la fel de întunecată. Am sunat-o pe Beatrice. Aveam nevoie de o secundă de relaxare înainte să mă arunc, cu capul înainte, în treburile zilei. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai greu este să-și însușească mentalitatea controlului ejaculării. Pe măsură ce sperma se acumulează și senzațiile plăcute asociate unei ejaculări iminente încep să invadeze corpul, bărbații au tendința de a-și pierde hotărârea și își abandonează disciplina fizică. O voce sâcâitoare răsună în mintea lor, tentându-i cu argumente retorice: „Dă-i bătaie! De ce nu? Dă-l naibii de tao! Viața e scurtă!”. Bărbații care se supun acestei voci diabolice descoperă adesea că, într-adevăr, „viața e scurtă”. Începătorii se plâng adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de transpirație, e primul ozene jidănesc pe care Îl văd! Poate fi și altceva, tov. Cain? Zâmbi fără să răspundă. Se temea să nu tulbure armonia cântecului ce răsuna domolitor În el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să meargă oriunde, sau doar să dea ocol Pieței Carolina. Negustorul de casete Își aduna taraba. Se făcu liniște. Se auzeau becurile arzând, gata să explodeze ca niște fructe coapte. În ea răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică pentru a Înțelege ceva. Îl asculta ca pe un cântec de leagăn și adormea visând lacuri, pescăruși, călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțire de cuvinte sub care aluneca leneș șarpele negru al memoriei. Când năpârlea, pielea i se ridica Încet la suprafață și se lipea de cuvinte care se prefăceau pentru cine știa să vadă În locuri și oameni. În minte Îi răsunau cuvintele Sfântului Bernard: „Doar acela care te-a găsit deja, te poate căuta”. Se simțea ușor și gata să răspundă la orice Întrebare. Ce căuta el În oraș? Ce să caute? Un rost și puțin noroc, adică destui bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
replică. — De ce a renunțat Lee la box? De ce s-a băgat în poliție? — Prinderea infractorilor îi dă sentimentul de ordine. Ai prietenă? — Mă păstrez pentru Rita Hayworth. Flirtezi cu toți polițiștii sau sunt eu un caz mai special? Din mulțime răsunară urale. Am întors capul și l-am văzut pe partenerul de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece ani...“ „A legat-o. Uite, se văd urme de funie la glezne...“ Apoi răsună un fluierat lung, strident. Cei aproximativ doisprezece oameni încetară cu sporovăiala și se uitară la Russ Millard, care spuse calm: — Înainte ca situația să scape de sub control, haideți să stabilim ce anume n-o să ajungă la urechile presei. Dacă omuciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră. Lee mă apucă de brațe și mi le strânse până când nu mi le-am mai simțit: — Asta-i prioritatea noastră și rămânem! Sunt superiorul tău și asta-ți ordon! Cuvintele lui răsunară puternic. Cei din jur întoarseră capetele spre noi. Mi-am eliberat brațele și i-am replicat tăios: — OK, partenere! • • • În următoarea oră intersecția dintre 39th și Norton se umplu cu mașini de poliție, reporteri și o grămadă de gură-cască. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lansare mai bună decât Junior Nash. Mi-au trecut prin fața ochilor noi și noi titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că-i din partea lui Frederick D. Newbarr, doctor în medicină Acum plecați de-aici. Peste zece minute am o întâlnire cu un sinucigaș care s-a aruncat de la etaj. • • • Când am ieșit din lift, am auzit vocea lui Ellis Loew răsunând pe tot coridorul, cu o octavă mai puternică și mai gravă decât de obicei. Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Witt, o să aibă noroc dacă o să mai fie în stare să vorbească defel. Kay se ridică. — Pentru un bărbat care-și dăruiește inima ușor, ești așa de încăpățânat. Mă duc la culcare. Noapte bună, Dwight. Când din dormitorul lui Kay răsunară acordurile unui cvartet de Schubert, am scos o foaie de hârtie și un stilou din birou și am început să-mi scriu raportul legat de interogatoriul luat tatălui lui Elizabeth Short. Am menționat și alibiul lui de beton-armat, relatarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui aplică tactica aia cu polițistul bun și polițistul rău. — A recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arestare numărul... Am trântit receptorul radioului, am răsucit cheia în contact, am apăsat pedala de accelerație și am pus în funcțiune sirena. Mi s-a părut c-am făcut totul dintr-o singură mișcare. Când ieșeam din parcare, mi-au răsunat în minte cuvintele lui Lee: „Să nu-mi zici că nu-ți dai seama că moarta-i o rampă de lansare mai bună decât Junior Nash“, iar în timp ce mă îndreptam în cea mai mare viteză spre centru, m-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că mi-a văzut mașina, iar farurile autovehiculelor care treceau pe acolo i-au luminat fața surprinsă. Am așteptat până a intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare. Kay apăru în prag, înfășurată într-un prosop. — Iubi, am murmurat. — Vai, Dwight! îmi răspunse ea și lăsă prosopul să cadă. Am început să vorbim amândoi în același timp și să ne cerem reciproc iertare. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o țin așa la nesfârșit. Eram în parcarea de la Duke’s Drive-in, cu ochii pe un grup de parașute gălăgioase care stăteau în stația de autobuz, la nici zece metri de mine. Stația radio era oprită, iar din difuzoarele restaurantului răsunau acordurile orchestrei lui Kenton. Umiditatea din atmosferă îmi lipise cămașa de trup. Nu mai arestasem pe nimeni de o săptămână. Fetele le făceau semne cu mâna mașinilor care treceau pe acolo, iar una dintre ele, o blondă oxigenată, își unduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu prima pagina plină de chipuri de femei era înghesuit într-un colț. Mi-am adus aminte că Martha e artist publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am urcat cu pistolul în mână. Amortizorul era bine înșurubat. Vocile răsunau din dormitorul principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]