8,590 matches
-
au năpustit asupra mea toate justițiile pământești pentru a-mi primi pedepse ale faptelor mici și prea puțin răutăcioase. Vicierea celor din jurul meu era cu iubire, dar cum să aduci cârcotașii la rang de oameni cu mintea limpede? Cum? Am rătăcit puțin prin aduceri aminte și mi-am făcut rău. Sunt ajutată de lumina zilei să cobor din patul cu patimi nocturne și să mă apropii de cana cu cafea. Înving, spre mirarea-mi de moment, apetitul pentru gustul amar și
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
O! Zei! Nu lăsați pădurile să moară de dragul unei lacrimi... o umbră - ca un vultur de noapte - de tine ( azi) mă desparte. * Un vuiet se-aude în ochiul de ape! Te caut iubito, ca un nebun, ca un orb, mereu rătăcind sub ploaia de stele nebotezate, în pulberea humei aruncate, aruncate... 24 decembrie 2014 Referință Bibliografică: În umbra zeilor, te caut... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
comori pierdute de pe al apei drum ! Lin legănat de unde, ajung la feeria din fund adânc de mare, la casa cu trident, unde m-așteaptă zeul ce-și domolise furia și maiestuos răspunse la gândul meu ardent: Faci parte dintre-aceia ce rătăcesc pe țărmuri și știu doar trăinicia ce-i dată de pământ sau aerul pe care noi vi l-am dat în vremuri când doar prinsese-ți viață, dar fără de cuvânt. Apoi, din mila noastră, v-am învățat ce-i roua
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
I. JERTFĂ, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017. flăcări suntem încercând să imite soarele din care-au fost rupte prețul cuvintelor e trupul de aer prețul luminii e topirea trupului suntem răsaduri puțin rătăcite de rădăcina adâncă ne-au ascuns cerul grădinarii cei răi și noi i-am crezut când veneau cu cenușa lor în locul bucuriei ne-au ucis mugurii și noi încă am căzut. Citește mai mult flăcărisuntemîncercând să imitesoareledin care-au fost
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
răi și noi i-am crezut când veneau cu cenușa lor în locul bucuriei ne-au ucis mugurii și noi încă am căzut. Citește mai mult flăcărisuntemîncercând să imitesoareledin care-au fost rupteprețul cuvintelore trupul de aerprețul luminiie topirea trupuluisuntem răsaduripuțin rătăcite de rădăcina adâncăne-au ascuns cerul grădinarii cei răiși noi i-am crezutcând veneau cu cenușa lorîn locul bucurieine-au ucis muguriiși noiîncăamcăzut.... II. ZIDIRE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. cuvintele petreceau în găoace partea
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
ar putea fi așezat Dumnezeu pentru care poeții au pierdut demult litera mare nu mă miră când durerea se plimbă pe covoarele vieții și mulți i se-nchină așa cum naiv alinți un câine turbat nu mă miră de-aceea chipurile rătăcite în amara îmbrățișare de sine storurile coborâte au coborât orizontul prea jos. Citește mai mult într-adevărpământul se schimbăși-ncepe cu obiceiul oamenilorde-a se furișa-n lumina zileicu cocoașe cât dealulîncepe cu fuga printre griji, cuvinte și viseși locul undefără să deranjeze
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
-n nas trebuie să te faci adormit de tot s-o trimiți să te caute sub umbre la prima stâncă vie sau în blana animalelor psihopompe (vei găsi până la urmă un loc s-o trimiți) s-ar putea să se rătăcească înaintea ta la fel cum e posibil să-ți continui somnul dincolo de somn. Citește mai mult cum vei da ochiicu pasărea albăn-a fost niciodatăun lucru ușorease strecoară prin buzunarele somnuluiîn cerneala din venene dezvățăm greu de capcane -trezire niciodată-ncheiatădin ancestrala
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
să-i trântești cu ușa-n nastrebuie să te faci adormit de tots-o trimiți să te caute sub umbrela prima stâncă viesau în blana animalelor psihopompe(vei găsi până la urmă un loc s-o trimiți)s-ar putea să se rătăcească înaintea tala fel cum e posibil să-ți continui somnuldincolo de somn.... XX. LOCUL, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. unde ochii aceștia au hăituit somnul și l-au închis în propriul torace unde
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
pietreîntre buze și rugăciuneîn locul acelase zbate timpul cel bundupă ce a-ncercat să zboarecu umbrele de păpădieumbra mea aleargămai iute ca mine.... XXI. ÎNTÂLNIRE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. copaci cu ramuri rătăcite prin diminețile tale glezne alergând să prindă amintiri oameni icoane și ape cu sori adormiți în așteptare nu sunt toate oglinzi? nu se adună șuvoaiele să le dai glas cu setea din tine? nu ești chiar tu poemul ce își
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
lumina ce lovește în porțiși în zidvom simți orizontul cum cadecum până la ceruri multe plaseși cupole de sticlăiarnă de iarnăvor trebuisparte.... XXIX. SIMPLITATE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
trezesc fiori. Apoi, alt vis. Foșnet de frunză, Sub vânt de toamnă ascuțit. Începe frigul să pătrunză, Un greier leneș, zgribulit. Pe care-l știu. Cântat-a vara, Fără să-i pese de urmări. Acum își ține strâns vioara, Și rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc, Steluțe albe de zăpadă, Pornite din înalt ceresc. Un ultim cri... mai lasă somnul Să-nțepe zarea albă toată. Cu gându-apoi alerg spre Domnul Și Maica Lui Imaculată
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
a lăsat totul și a alergat degrabă cu butelca în întâmpinarea lui. - Dragule! Dragule, ce faci fătul tatii, te- ai pierdut prin pivniță? Ai găsit vinul? - Da tătucă, l-am găsit! Iată-l! - No, bine flăcăule! Credeam că te-ai rătăcit prin acele tainițe. Doar ț-am explicat unde să cauți, ca să nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
te doresc în zori și în amurg, dar nu te întâlnesc, izvor de lacrimi curg! Pentru că te iubesc din ce în ce mai mult, liniște nu-mi găsesc. Că te-am pierdut demult! Pentru că te iubesc, noapte te duc în vis! Să nu te rătăcesc, pe retină te-am scris! Pentru că te iubesc și-n poezii te cânt, dorind să te-ntâlnesc, pe dor îmi iau avânt! Pentru că te iubesc, astăzi în vers te pun! Destinul pământesc, mâine de-a-mi fi mai bun! Pentru că te
PENTRU CĂ TE IUBESC de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376729_a_378058]
-
bucurie încearcă omul atunci când cel alături de care petrece chiar și o clipă, e frumos! Fără îndoială că scena are a aștepta revenirea Nataliei Guberna cât mai des, pentru că spectacolele de azi prilejuiesc prea multe urcări pe ea a unor artiști rătăciți pe calea aceasta! Este greu de înțeles că Natalia Guberna cântă atât de puțin, că cei în dreptul de a o rechema întârzie la întâlnirea cu ea, așa cum, dacă mi s-ar fi întâmplat mie, aș fi fost mai sărac azi
NATALIA GUBERNA. NUMAI O INIMĂ CARE NU A RĂNIT NICIODATĂ ŞI A IUBIT MEREU...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376732_a_378061]
-
aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi că anul acesta Moș Crăciun va găsi drumul spre casa noastră? Acasă le aștepta Cristian, care avea numai patru anișori. Ce bine ar fi fost ca moșul să nu se rătăcească ca anul trecut! Bunica spunea că nu văzuse drumul din cauza întunericului de pe strada lor. Anul acesta apăruse un bec chior chiar pe colț, lângă tomberonul ruginit, așa că exista șansa ca moșul să nu mai rateze intrarea pe străduța îngustă. - Vom
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > NICI NU MAI ȘTIU CUI SCRIU ... Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nici nu mai știu cui scriu! Poate chiar mie, Sau unui alter ego rătăcit Prin propria iubire și subit Găsește-n el un petec de hârtie. M-am înșelat, sau nu a fost să fie! E doar un ghem de vremi mototolit ... Pe frunze vestejite, chiar iubit, Nu poți reda nicio poveste vie. Iar
NICI NU MAI ŞTIU CUI SCRIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376818_a_378147]
-
1348 din 09 septembrie 2014. SPINI M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nuntă Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
di carcasse del giovane bestiame. Il ... Citește mai mult SPINIM-ați împodobitCa flori furate din grădina Ghețimanilor.Și un vas de porțelan s-a spartîn magazia cu carcase de vită tânără.Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slabși rătăcesc degetele melePrintre clapele clavecinului sângeriu.Cum să mai hrănesc neamurile,Ce se adunară la nuntăDin cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantatși unul câte unulFlămânzi și însetați,Smulgem spinii de sub unghiaCu careSunt gata să sap în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
2- Dincolo de jertfa și iubire, poeme, Targoviste, Editura Macarie,19913- Impozit pe dragoste, roman, Editura Macarie, Tîrgoviște, 1999 (25o4- Vine Mos Craciun, poezie pentru copii, Bistrita, Editura Rasunetul,1999, (50 pg.)... XXVIII. METAFORE CE ȚIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 46 din 15 februarie 2011. Într-o dezvrăjbire scriitoricească de cea mai elevată factură, cu cu un simț al dimensiunilor filososfice dublat de rațiunea jurnalistului care lasă urme pipăibile, dinspre contemporaneitate pentru viitorime
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Nimeni nu umblă prea teafăr Prin lume; Toți căutăm leacuri Pentru vreo rană: Pe tine te doare plecarea, Pe ea o mistuie îndoială... Numai eu port răni Pe deasupra. Nu e de-ajuns că sunt rană eului meu? Ca un mânz rătăcit într-o seară Sufletul tău vine hoțește Până-n colibă tăcerilor mele Să mă tămăduiască... Vrea să îi dau dezlegare Pentru vreo călătorie Până spre capătul vremii... de unde orice lucru începe să doară. Ploaia îmi cere adăpost Și iubirea se face
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului TRISTE Ț I ESTIVALE GEORGETA RESTEMAN Așterne-mi visul, frunză ruginie Așterne-mi visul, frunză ruginie Când dai sărutul tău, sfințit de toamnă, Pământului mustind... ești tristă, doamna, Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape Drumeag făcându-ți printre stânci rebele Pribeagă-n vânturi ascunzând sub pleoape Zăvoaiele-ntristate și fără pasarele... Așterne-mă cu tine-n pace lină Adie-mă în suflet cu iubire Îmi scalda visu-n
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
Acasă > Versuri > Visare > TRECERI DE TIMP Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Treceri de timp M-ascund sub tăcerile din vise În cerul adânc cu albii de nori , Rătăcind etern sub pleoape închise Prin mii de culori , ametite-n zori . Și îți ascult ecoul otrăvit cu șoapte Prin vorbele ninse-n gândul adormit , Între clipele imprastiate-n noapte , Cănd numele iar mi l-ai șoptit . Te recunosc prin treceri
TRECERI DE TIMP de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375172_a_376501]
-
ploi din belșug, a deschis iar porțile albastre . Cerul se oglindea din nou în luciul apei ... .picura raze de soare și-i încălzească inima sleită de veșmântul iernii . În nopțile mai răcoroase și târzii aprindea felinarele ,ca drumeții să nu rătăcească cărarea spirituală . Zi de zi cerul și pământul numără anotimpurile împreună, împart timpul cu bune și rele trăind la depărate, dar prieteni...oare, până când? Referință Bibliografică: Dragostea între cer și pământ.... / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
chipul blând , Ochii senini ,pictați cu stele , Zâmbet bonom , În colțul gurii tale ..... Și-am plâns , când m-am trezit . Ești tot aici , Nu ai plecat de lângă mine ! Dar nu ești tu , Nici macar umbră Nu-ți mai aparține . Te-ai rătăcit , Călătorim pe drumuri paralele . Nu ne-ntalnim , Nu avem cum , O mare , ne desparte ! O mare de cuvinte nerostite , O mare de tăceri Ce-mi țiuie în minte . Tăceri , ce ne-a-nghetat Și trup și suflet . Referință Bibliografica: Tăceri / Florina Emilia
TACERI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375220_a_376549]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Răsun-a plopilor romanțe, când rătăcesc eu printre cruci, în lacrimi fără de speranțe, te las „acasă” să te duci... Să te păstrez că pe o taină, de frica te-am ascuns în piept, purtând umil, o neagră haină, mi-a mai rămas un singur drept. În
PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375228_a_376557]