5,310 matches
-
în casă, rușinată. Până seara îl pândise pe după perdele. Îl văzuse cum își așezase lucrurile, cum acoperise geamurile cu niște hârtii prinse în pioneze și, când se înserase, cum citise la lumina lămpii vreo două ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame negre. Îi pusese la ochi, și lumina galbenă a fitilului lat i se așternuse pe brațul păros, gol. Deschisese geamurile și din când în când privea afară întunericul, cu ochii lui miopi, mici. Își trecea degetele subțiri prin părul lung
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca între femei: - Ăsta-i cutare, ăsta-i cutare... Ce de bani avea! Numa flori îmi trimitea și-mi zicea: "Marițo, eu fără tine n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
partea de sus a obrazului, deși folosirea lor Își are drept izvor același principiu, nevoia de a depăși natura, rezultatul e de natură să satisfacă o nevoie cu totul contrară. Roșul și negrul reprezintă viața, o viață supranaturală și excesivă; rama neagră face privirea mai adâncă și mai deosebită, conferă ochiului o Înfățișare mai vădită de fereastră deschisă spre infinit; roșul care Înflăcărează obrazul mărește și mai mult luminozitatea pupilei și adaugă frumosului chip femeiesc misterioasa patimă a vestalei”1. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe. Chiar și fusta de latex pe care o purta în seara asta era acoperită cu straturi de șifon și drapată cu lanțuri, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se în jur după o scrumieră. Camera era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la urma urmelor, acul era mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor oameni impresia complet falsă de siguranță. —Stai jos, Sam, zise el, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca eu să fi putut răspunde, negustorul se întorsese, oferindu-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Uri se așeză lângă el și, după o îmbrățișare scurtă, stând pe scaun, îi vorbi la ureche. În timp ce ei vorbeau, Maggie studia clubul. Aproape de intrare, zări un bărbat abia venit, care părea la fel de rătăcit ca ea. Purta niște ochelari fără rame, care îl transformau într-un „adult“ între acești copii petrecăreți. Își dădea seama din expresia feței lui Eyal că Uri ajunsese la partea cu moartea ambilor părinți. Eyal scutura din cap și îl trăgea de umăr pe Uri, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca el în Africa, bine îmbrăcați, de vârstă mijlocie, încercând să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile orașului. Am ars tot. Mai întâi am ars ramele de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în brațe, pe rând, fel de fel de obiecte care, în alte condiții, ar fi putut deveni arme veritabile.) Ia, lovește-mă cu ăsta... (Un fier de călcat vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe peretele de care era lipit divanul, o altă etapă a istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din Tegel, acum În Berlinul de Est, Împărțeau un raft cu cărți ale unor scriitori emigranți, predispuse dezintegrării În coperțile lor de hârtie ieftină. O cutie de săpunuri acoperită cu o pânză verde constituia suportul unor mici fotografii neclare, cu rame ciobite, pe care-i plăcea să le aibă lângă canapeaua ei. De fapt nu avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aveam șase ani și fratele meu, cinci. Iat-o. Văd foarte limpede părul ei negru abundent, periat Într-o coafură Înaltă, și Încărunțind pe ascuns; cele trei cute de pe fruntea austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Cristo și multe altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o muscă se așeza pe fruntea severă și imediat cele trei cute ale ei țâșneau laolaltă În sus ca trei alergători sărind peste trei garduri. Dar expresia feței nu se modifica niciodată - acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care murise, a mamei lui care Își semnase poza Mater Dolorosa și a unui anume Monsieur de Marante, care fusese silit de familie să se Însoare cu o văduvă bogată. Dominându-le pe toate celelalte era o fotografie Într-o ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se Întreținuse singur ornamentând pietre - care se găseau din abundență pe țărm - cu peisaje marine strălucitoare pe care le vindea ca presse-papiers. Avea o față roz, ovală, gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea nevoie de protecția noastră. Când părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sector al Berlinului. Iată-mă Întorcându-mă acasă la ora cinci dimineața, de la maternitatea de lângă Bayerischer Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari de flori, un fel de chiupuri smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că nu-i putea obosi excesiv, dar mai știa și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu ne tragă Înapoi curentul... CÎteva minute mai tîrziu dormea profund, sub privirile Niñei Carmen, care În același timp se uita lung și spre răsărit, În căutarea unui pămînt despre care el o asigura că se afla acolo, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Bună seara, Melania Rodica Ojog-Brașoveanu CAPITOLUL 1 CUM SE FURĂ UN SURÎS În oglinda ovală, așezată între două sfeșnice, tocul subțire, cu incrustații emailate, alerga ușor, înșirînd litere rotunde și egale. Mai sus, lângă trandafirii bătuți în rama de argint, motanul adormise. Părea o pălărie neagră uitată pe raft. ... Întrucât ușa de la apartamentul familiei Walter se deschide în afară (vedeți fotografiile publicate în presă) broasca putea fi forțată numai din interior. În consecință, consider că asasinul este numitul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]