5,656 matches
-
senzaționalismul și au început săl inventeze. În acea perioadă, mai mulți scriitori nouăzeciști își puneau pe hârtie fanteziile la Evenimentul Zilei. Așa a apărut, de exemplu, celebra găină violată, care apoi a născut pui vii. Publicul era imatur din perspectiva receptării massmedia și nu avea discernământul și „anticorpii“ pentru o astfel de presă. Expunerea lui la presa tabloidă din acea vreme ar echivala cu expunerea minorilor la filmele pentru adulți. Rezultatul: publicul a fost deformat iremediabil și a devenit dependent de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Asigurări. În colaborare cu profesorul Didier Arnaud (Franța) a elaborat volumul The Language of Insurance, Romanian Version by Lungu N.C. & Albu R, reprezentând un dicționar trilingv de specialitate introdus în circuitul bibliografic internațional. Studiile sale se bucură de o largă receptare, ele fiind cunoscute și folosite atât de cadre didactice și cercetători științifici, cât și de doctoranzi și studenți din domeniul științelor economice. Conf. univ. dr. Nicolae Constantin Lungu a trecut la cele veșnice în ziua de 5 septembrie 2009 și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
sălii de expoziție, nici măcar al cinematografelor dart et essai, dacă ele mai există, ci (mai nou și la noi) acela al mallurilor. Nu e de mirare (chiar dacă e profund regretabil) că el este expus atât de des riscurilor unei receptări „naïve” (dacă e nevoie aici de ghilimele). Cred, pe scurt, că e vorba esențialmente despre contextul, condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri, cel puțin în România, cultura în domeniul filmului nu are motive să invidieze cultura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e de mirare (chiar dacă e profund regretabil) că el este expus atât de des riscurilor unei receptări „naïve” (dacă e nevoie aici de ghilimele). Cred, pe scurt, că e vorba esențialmente despre contextul, condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri, cel puțin în România, cultura în domeniul filmului nu are motive să invidieze cultura în domeniul artelor vizuale. Această cultură e, la nivel general, deplorabilă în ambele domenii. Acestea fiind spuse și în speranța că nu se va
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
8 aprilie 1972, p. 10), o discretă captatio benevolentiae, Costache Olăreanu îl ispitește pe posibilul interlocutor cu două avantaje procurate de lectură: dobândirea unui ritm al existenței spirituale (nu spusese Caragiale - Ritmul - iată esență stilului?), în primul rând, ritm al receptării informației. Dacă ritmul personal nu se sincronizează cu cel exterior al fluxului informațional, atunci riscăm a ieși într-o ireparabila pierdere și rămânem în sfântă ignoranța. „Al doilea avantaj - precizează autorul - ar fi că lectură este cel mai direct și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
perceput și apreciat între anii 1929 și 2011. Dacă, in ce priveste datele biografice ale artistului, referenții au avut în cercetare cam același sumar documentar, totuși fiecare referință critică, scoate la iveală noi valente despre Viorel Huși - pictorul, într-o receptare nuanțata începând cu impresiile notate la Salonul Oficial din București din anul 1929. Adun într-un periplu impresiile cronicarilor de artă plastică, îndeosebi pe acelea care adâncesc trăsăturile portretului de artist și ale artei sale, de la imaginea unui„abil ilustrator
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a Încerca să-l rezolv aici, dar cred că un lucru trebuie spus tranșant : la origine, nu atât „evreul real” mirosea urât, cât „evreul imaginar”. Explicația antropologică Prejudecata că străinul/evreul ar fi urât mirositor este, cred, o problemă de receptare a alterității la nivelul mentalității populare, conform principiului „cel diferit miroase diferit”. Cu alte cuvinte, (se crede că) evreul miroase diferit pentru că (se crede că) el este diferit. Și evreul nu este pur și simplu un om diferit ; el este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Autoritățile orășenești au hotărât „În unanimitate” să interzică evreicelor acest port <endnote id="(43, p. 121)"/>. Tot cam atunci, În 1778, În sudul Transilvaniei, la Sibiu, o „jidovoaică bucureșteană” vindea diverse „găteli femeiești” <endnote id="(743, p. 40)"/>. De altfel, receptarea evreicei ca fiind purtătoare de haine elegante și de bijuterii prețioase este confirmată de un vechi proverb unguresc : „De evreică atârnă Întotdeauna câte ceva de preț” <endnote id="(3, p. 69)"/>. Descrieri similare se regăsesc și În alte locuri din Europa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovilor celor orbiți și rătăciți”) se cerea În mod tranșant : „Să nu mai zicem «O, ce ovrei cumsecade este acesta», căci mare este dușmănia lor asupra noastră !” (mss. BAR nr. 3171, din 1792). În paranteză fie spus, acest tip de receptare a străinului era destul de uzual În spațiul cultural sud-est-european, chiar dacă (sau mai ales dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce Îi sfătuia, pe la 1075, scriitorul bizantin Kekaumenos pe tinerii aristocrați ai Bizanțului : „Dacă un străin vine În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
135 și 142)"/>. În 1859, după o călătorie În Moldova, medicul francez Eugène Léger scria următoarele despre credințele moldovenilor : „Totdeauna nenorociții evrei. De plouă, de bate vântul, de grindină. Evreul e pricina” <endnote id="(164, p. 152)"/>. Acest tip de receptare a evreului/străinului a supraviețuit până În zilele noastre : „Ca de obicei, În România, chiar și de secetă erau de vină jidanii” - scria prin 1963 A. Schwefelberg În memoriile sale <endnote id="(537, p. 84)"/> - și „De se Întâmplă ceva rău
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pop, „Sculați, sculați, boieri mari !”. Colinde din județul Maramureș, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 714. Dan Octavian Cepraga, Graiurile Domnului. Colinda creștină tradițională. Antologie și studiu, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1995. 715. Florentina Afloroaie, Structuri identitare În sfera obiceiurilor calendaristice de iarnă. Receptarea evreului, lucrare inedită, disertație de masterat, coordonator Andrei Oișteanu, Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, 2002. 716. Andrei Cornea, Cuvintelnic fără frontiere, Editura Polirom, Iași, 2002. 717. Cătălina Macovei, Nicolae Grigorescu, Parkstone Press, 1999. 718. Ruxandra Cesereanu, „Zavistia. Imaginarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în care orașul și județul Dorohoi se adaptează schimbării de regim. În acest sens, devin utile răspunsurile la câteva întrebări: care a fost atitudinea populației din orașul Dorohoi față de schimbările politice intervenite după anul 1938? care a fost ritmul de receptare și aplicare a măsurilor de consolidare a regimului monarhic autoritar? ce modificări apar în organizarea administrativă și instituțională la nivelul orașului și județului Dorohoi? care a fost atitudinea evreilor din Dorohoi față de noul regim? În partea a doua a capitolului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fost acest caracter mimetic prin care opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui Caragiale lumi- nos, într-o lume care nu se grăbește, încă tolerantă, încă naivă, încă încrezătoare în progres. Elementul deformant
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
marchează posteritatea critică a operei. Excesul ca manifestare a unui hybris profund, litigios și insidios totodată prezidează practica lecturii. În prefața la excelenta sa antologie, I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc, Dan C. Mihăilescu observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încă, adică în realitate.” Toate aceste discuții relevă importanța întrebării nu doar din perspectiva operei lui Caragiale, ci și din aceea a întrebuințării ei pe o scară mai largă decât aceea a criticii literare. Prin urmare, ce înseamnă în contextul receptării operei lui Caragiale „simț enorm și văz monstruos” ? Să ne imaginăm o lunetă ! La un capăt lucrurile sunt minuscule, ființele au devenit insignifiante, pixelii unei existențe discrete, neștiute. Totul în lumea de la acest capăt al lunetei devine o pledoarie pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
furtunoase. Avem aici o deplasare de accente și un argument care este doar invocat nu și utilizat, experiența directă a scenei, „«viul» teatrului lui Caragiale”. Să nu uităm că Radu Stanca este și dramaturg, ceea ce adăugă un simț în plus receptării artei dramatice. În opinia sa, avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
genul epic cu modalități de exprimare dramatică, apropiind literatura de om, de trăirile lui în suprafață și în adâncime, dinamic, obiectiv, nemijlocit, în care meditația se amestecă cu dialogul, "ca în viață", fără intervenția atotștiutoare, demiurgică a scriitorului, cu o receptare aproape vizuală, afectivă a cititorului, și, care, astfel, devine într-un fel coautor, într-o proprie interpretare. Ideea genurilor literare și norma clasică a purității lor, este o prejudecată perimată." (Tudor Vianu) Construcția romanului este ciclică: începe printr-un prolog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De la caz la caz. Desigur. Dar în ultimă (sau primă) instanță e formula definitivă. Și salvatoare. Asta am înțeles atunci : mi s-au luat solzii de pe ochi. Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochi. IV A patra dimensiune : receptarea în timp Tocmai autorul formulei „critica estetică nu rentează”, G. Ibrăileanu, a fost, din rațiuni estetice, cel mai implacabil adversar al publicării postumelor lui Eminescu. El ne poate părea azi refractar și neînțelegător față de impresionantul continent al totalității eminesciene. Dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici o judecată de valoare, într-un sens sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere al lui Ibrăileanu rămâne valabil, bineînțeles nu în ce privește concluzia, inadmisibilă azi, a eludării postumelor de la receptarea estetică, ci în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis realizată a unei opere care e, totuși, cum spuneam, împreună cu postumele, un tot solidar, rotund și concentric, în ciuda hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar inevitabilă ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parcă pentru mine!) Softwin. I-am cerut. Mi l-a dat. L-am citit. Iar înțelegerea mea a evoluat: de la omul cu goarna la poetul zguduitor. Ca să mă răscumpăr - în ochii mei, în primul rând - pentru întârzierea și încetineala acestei receptări, de mai multe zile în șir stau cu volumul sub nas, recitesc și traduc în această limbă nu prea primitoare care e franceza. Am și trimis spre publicare primele poeme. Cotidianul, 20-21 iulie 2002 Eu cu cine votez? De când m-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc intermediar, care face posibilă, în provocarea și angrenarea senzației vizuale (Aristotel, Despre suflet II 7: 418a 26 - 419b 3)9, legate și de conceptul de corp celest (divin), întâlnirea între receptarea sensibilă și înțelegere (Vasiliu, Du diaphane 39-61). Pentru imaginar și pentru modul în care el s-a înscris în conștiința colectivă, prin extrapolare de la facultatea mentală individuală la mentalul colectiv, merită subliniat că el operează cu toate cele trei tipuri
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
totul deosebite a creativității, a considerării sale ca neaparținând acestei lumi, a punerii sale în relație cu Divinitatea. Neputând să înțeleagă esența creativității, omul i-a ridicat acesteia un piedestal care-i sublinia prioritatea valorică, 10 dar o îndepărta de receptarea umană. Nimic mai adevărat, domnule Eminescu... Știința modernă a încercat (și încearcă în continuare) să găsească, în primul rând, definiții și delimitări conceptuale, de aceea, în ultimele decenii, creativitatea a devenit una din problemele de bază ale psihologiei. (I. Radu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
problema în următorii termeni: dotarea supramedie este acea realitate psihologică manifestă, sau doar potențială, în timp ce talentul exprimă mai mult o realitate sociologică, respectiv acea performanță aptitudinală social recunoscută. Tot istoria literară, ca să rămânem în același areal artistic, precum și modalitățile de receptare a literaturii în contemporaneitate, ne oferă exemple care contrazic această teză. în mod fals, avem tendința de a transla din prezent gradul social de acceptare a unui autor pentru epoci anterioare și, astfel, tragem concluzii eronate. Să luăm exemplul lui
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
delimitarea conceptului de personalitate. Orice om fiind un unicat, el este o personalitate, dar, prin însumarea mai multor criterii, putem stabili o clasificare și o ierarhizare a personalităților, plecând de la orice vârstă, în contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
schemă corporală. 5. Tulburări de lateralitate. 6. Tulburări de structură spațială și orientare temporală. Tulburările de limbaj Cauzate de anumite afecțiuni de natură organică, funcțională, psihologică sau educațională apărute la vârsta mică, tulburările de limbaj reprezintă rezultatul disfuncțiilor intervenite în receptarea, înțelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale, cu impact extraordinar asupra structurării - desfășurării proceselor cognitive, asupra relațiilor cu cei din jur și asupra personalității copilului. După Emil Verza (apud 1, p. 178), care se raportează simultan la criteriile anatomo
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]