5,519 matches
-
dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru - avem de-a face cu un an omagial pe măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu cel „cazon” din schița urmuziană „Emil Gayk” (Mircea Zaciu, Jurnal III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La fel, preocupările de estetică cinematografică din paginile revistelor Contimporanul și - mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată” și „nesănătoasă”. Bref: ca „extremism” artistic. Fără a insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încercat să imprim lucrării un caracter teoretizant. Identificarea diferitelor ipostaze ale „complexului periferiei” constituie un fir director. Un altul ar putea fi reprezentat de procesul asimilării/instituționalizării critice a avangardei. Sub acest aspect, capitolele metacritice și, mai ales, studiul despre receptarea lui Urmuz încearcă să urmărească procesul legitimării interne și externe a fenomenului avangardist, complexele „sincroniste” sau, după caz, „protocroniste” implicate în recuperarea critică a acestuia, precum și căile de asimilare a noutății artistice radicale. Bibliografie Ediții. Beletristică, antologii Antologia literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o recunosc decât în muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile în sunetul lor. Poezia a existat dintotdeauna ca formă muzicală, ca prelungire sau întregire a acesteia; cu cât receptarea ei devine mai anevoioasă, cu atât muzica este mai interiorizată, fericirea adusă de ea e mai profundă. Dacă avem pe ce s-o proiectăm sau cu ce s-o relaționăm interior, ea poate aduce extazul. E drept că muzica poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate celelalte, toate producțiile culturii, reducându-le la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de intervenția lui McIlvaine, cam brutală, ce-i drept, dar incontestabil interesantă. Cel mai bine vândut roman din toate timpurile! Fenomenul Trilby devenea tot mai inexplicabil, cel puțin din perspectiva analizei literare. Aflate Într-un moment esențial pentru nivelul de receptare a cărții, vânzările căpătaseră o existență proprie: cu cât erau mai mulți cei care o citiseră, cu atât mai mulți erau cei care „trebuiau neapărat“ să o citească; și, tocmai când ar fi fost de așteptat ca interesul față de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Lettres în Franța. Recent, decernarea titlului de Cavaler al Imperiului Britanic a stârnit reacții violente de protest din partea fundamentaliștilor islamici. Grimus î1975), romanul de debut al lui Salman Rushdie, a avut parte de un tratament absolut surprinzător, judecând din perspectiva receptării ulterioare a operei scriitorului anglo-indian. Criticat din pricina aspectului său de „fantezie futuristă“, Grimus anticipează, deși într-o manieră încă neclară, temele și marca stilistică specifice lui Rushdie. Impulsul narativ este dat de revalorificarea miturilor și legendelor unor comunități „fără istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
infernului criticii. Prefața lui Mircea Mihăieș la cea de-a doua ediție a traducerii În română a lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle, croitorașul cel viteaz sau arta de a-ți da În petic 1, face un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar „Înțelepciune grotescă” și „declamativă”. Însăși ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
massmedia pe care le merităm, dar trebuie să recu noaștem că avem personajele publice la care, cel puțin demografic vorbind, ne putem aștepta. Nu este resemnare și nici „fatalism”, dar chiar și cel mai ireductibil optimism trebuie să rămînă lucid... Receptarea barometrului de consum cultural sau despre inapetența pentru social Cred că merită să reflectăm la (în general) proasta primire de care a avut parte barometrul de consum cultural de la sfîrșitul anului trecut. O recentă reluare a dezbaterii despre datele acestui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de expli cație, formulată în modul cel mai explicit posibil de către cel mai acreditat interpret actual. Eseul domnului Boia era așadar sortit să devină un bestseller, cu sau fără voia autorului. Cartea a devenit însă mult mai mult : prin larga receptare care i-a fost acordată și prin pasiunile pe care le-a stîrnit, ea este un fenomen social în sine, care se cere interpretat (și) ca atare, chiar și dincolo de intențiile explicite ale autorului. Să ne înțelegem deci : nu persoana
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul în cheia voiosului fatalism cu care s-a obișnuit. Din acest moment, tot românu’ va zîmbi satis făcut : Vezi, am avut dreptate, chiar și Boia spune că sîntem altfel ! Iar receptarea se va muta din istorie în mitologie : diferența românească este deci un dat, care nu poate fi astfel decît ab origine, din illo tempore și care constituie destinul nostru. Asta nu mai este treaba autorului ! - se poate justifica domnul Boia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le pozau numai îngeri și sfinți. Există scriitori mari, alții de raftul doi și restul, care cad de pe orice policioară. Cernoziomul artei îl dau salahorii fără posteritate. Ai curaj în artă când spui da. Pentru că negațiile înfloresc pe buzele tuturor. Receptarea unei capodopere este urmată de convalescențe tulburătoare. Toate capodoperele sunt interactive. Arta agită conexiunile din noi. Artiștii cosmopoliți navighează sub pavilion străin. Arta poate fi un energizant pentru fantezie și un afrodiziac pentru speranță. Artei nu - i revin decât nemărginirile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de mântuire. Când nu mai au încredere în actori, regizorii urcă prostituate și hoți autentici pe scenă. Autentică este arta care îți aruncă mănușa. În artă, nimeni nu poate lua locul nimănui. Terapia economiei se realizează prin educație și cultură. Receptarea artei trebuie să fie metabolism, nu depozit. Pentru artiști, identitatea națională intră în fișa postului. Misiunea artistului e să avertizeze, să strige, să urle chiar. Cultura îmbracă marile spaime ale omului în consolări. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii umane. Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe drumul. Arta contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cel care citește mai prelungește agonia celui care scrie. Clasamentul este gândit pentru sport, nu pentru artă. Capodoperele sunt în armonie cu toate timpurile. Dacă în artă ar exista noțiunea de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării. Postmodernismul - un clișeu împotriva clișeelor. Se înmulțesc în proporție geometrică veleitarii și purtătorii de fumuri culturale. Arta este încă generatoare de substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are valori magice. E ca un medium. Arta incită la un dialog
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
faptul că artistul veritabil are datoria de a educa publicul și a-l influența (pe cît posibil în mod pozitiv), problema fundamentală a progresului cultural într-o societate dată o reprezintă tentativa de ridicare a publicului receptor la nivelul de receptare al creatorului, iar nu invers, prin coborârea limbajului creatorului la nivelul de înțelegere al publicului<footnote Traian D. Stănciulescu, Introducere în filosofia creației umane, Ediția a II-a, Editura Junimea, Iași, 2005, p. 184 footnote>. Însă majoritatea dintre artiștii zilelor
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fizic al acelor minți strălucite emitente de idei geniale. Este de ”datoria” marilor gânditori, ai iluminaților, ai celor ce au un nivel de conștiință elevat, să facă tot ce le stă în putință pentru a ridica gradul de percepție și receptare al celor din jur. Pentru un om de o reală inteligență, este un gest pertinent, ce vizează uneori noblețea sufletească, să își dorească a îndepărta voalul ignoranței de pe conștiința semenilor și a-i ridica la nivelul său, sau să îi
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mai contează decât în măsura în care, adesea, tot ce e repulsiv, tot ce oripilează se îngrămădește în scrisul lor, ca la gropile de gunoi neecologizate ale marilor orașe. Fac această digresiune, observând că și în poezie excentricitățile dau de multe ori tonul receptării, încât un vers mai aiurea, un text mai aproape de / dacă nu chiar obscen taie în mintea lectorului tot ce ar fi altfel în rest și subordonează întreaga scriitură impresiei pe care i-a făcut-o imaginea respectivă. Ceva în genul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
obișnuită, cu existența întru poezie, prin expunerea programatică a concepției despre artă. De aceea, poemul Zăpadă topită în inimă, aflat la început, formulează, firește, cu mijloacele artei poetice, un fel de decalog, o suită de convingeri-norme vizând procesul de creație, receptarea, raportul dintre instanțele comunicării lirice etc. Se sugerează, astfel, că lectura e și trebuie privită ca un câmp de război, cu tot ce presupune aflarea în perimetrul lui; fiecare cititor e un luptător, care trebuie să-și asume riscurile luptei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]