6,870 matches
-
autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la mesaj instalează ideea unei dominații a celui care provoacă mesajul. Predecesorii acestei teorii au fost Charcot (isterie, hipnoză), Le Bon (propaganda și psihologia mulțimilor), Tarde (imitația)38. Receptorul este pasiv, în stare hipnotică se spune, considerabil influențat de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
când Carol II, certându-se cu Nae Ionescu, corifeu al tinerilor genialoizi Eliade, Cioran și alții, i-a aruncat În brațele lui Zelea Codreanu; iar pe acesta, oricât de „domn” era Carol, l-a asasinat pur și simplu, dintr-un reflex medieval barbar, pe Nae Ionescu l-a internat În lagăr, iar tinerii „inteligenți și insolenți” - spre norocul lor! - au fost vânturați În toată lumea!Ă - Nu, am continuat eu discursul meu Înfierbântat, noi, grămăticii de azi, ne-am Înșelat În calculele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care era marea victorie a enciclopediștilor și revoluționarilor francezi, avându-l ca mentor pe J.J. Rousseau, „descoperitorul bunului-simț” și al dreptului natural; nu, Karl Marx „visa” o „altă societate”, care să forjeze „omul nou”, un individ debarasat de instinctele și reflexele sale fundamentale, create și Întărite Într-o evoluție de mii de ani de viață socială. Și, mai ales, visătorul om de știință, Marx, voia extirparea „egoismului uman”, diferențierea, „monstruoasă” uneori, Între indivizii aceleiași societăți. Naivitatea sa fusese aceea de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
visător utopic, vroind, spre iritarea oamenilor, dar și a Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prof. Eugen Negrici În a sa foarte interesantă lucrare Literatura română sub comunicsm În care analiza D-sale pleacă tocmai de la falsa aserțiune a lui Crohmălniceanu asupra tipologiei În romanele mele.Ă Eroarea lui Crohmălniceanu vine, cred eu, tocmai din reflexul său de „om de bine”, de logică tipologică „clasică”, În fața reacțiilor unor eroi nu rareori Îmbibați de amoralitate, reacții deja experimentate Înaintea mea de marele Rus și Înnoitorul romanului modern, F.M. Dostoievski. Care, mă rog, toutes proportions gardées, s-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vor „cufunda” nu rareori Într-un nod de contadicții, dintre care această opoziție Între „carieră” și „destin” nu e decât una. Și acest lucru se explică foarte simplu: suntem fiii unei epoci, dar, suntem nu rareori, impregnați de valorile și reflexele unei alte psihologii și epoci, „aplecați spre trecut” cum se spune, deși trebuie să trăim În vremea noastră, vie, colcăitoare și tiranică, Într-un anume fel. Totul depinde, se’nțelege, și de firea noastră, de accentele mai marcate ale „prezentului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
modernă a Nemțiloră, culminând cu Döblin, În anii ’20, până la Canetti, Evreu de origine germano-bulgară, și alții, specialitate care pe mine personal nu m-a Încântat niciodată prea mult, deși nu pot nega că Animale bolnave are, parțial, și acest „reflex stilistic”. Dar nu atât expresionismul acestor maeștri literari, Böhl și Grass, m-a nemulțumit, cât orientarea lor prea marcată pentru „socialismul roșu”, pentru „marxismul” văzut nu ca o critică a vechiului capitalism, cât, mai ales, ca o „ideologie a viitorului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
campania electorală. Venind Însă din Europa de Est, unde „marxismul aplicat” domnea autocratic, sprijinit pe o poliție politică și pe o poliție tout cout, barbară, sălbatică, antiumană și profund antinațională, În ciuda eforturilor pe care le făceam pentru a „Înțelege” că altele erau reflexele și situația intelectualilor Într-o țară ieșită cu greu și cu imense sacrificii din ruinele războiului (cu ajutorul „Planului Marshal”, printre alteleă, nu puteam Înțelege militantismul pro-marxist al intelighenției germane. De altfel, Însăși această intelighenție germană din Vest se găsea, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am amintit mai sus de „stângăcia” de care a dat dovadă Petru Dumitriu, care, din primele ceasuri petrecute pe sol vest-german s-a „Înregimentat” la dreapta politică, neobservând că o mare parte a elitei culturale se afla „la stânga”, dintr-un reflex anti-american (fapt, așa cum știm, petrecut și În Franța anilor ’50 și ’60!Ă, dar și mai probabil, ca o formă de „expiere” mai mult sau mai puțin lucidă sau mărturisită a enormului „eșec ideologic” de extremă dreapta, nazistă, de dinainte de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de a se „exprima”, de a „ieși din ei”, de a-și exprima „Eul”; ceea ce Înțelegem prin aceasta sau, doar, pentru cei mai puțin pretențioși, labirintul propriei vieți, aerul timpului sau o istorie sau alta, capabilă, poate, de a sfâșia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de ezitare, de perplexitate, care, În ciuda „aparențelor” și a „spaimelor” pe care le poate provoca Într-un spirit „riguros rațional”, are marea calitate de a fi unul de pură contemplare, de „intersecție” a travaliului spiritului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dureros În nu puține momente existențiale!... Așa cum i se Întâmplă unui vânător care aleargă agale după un iepure sau căprior și, obosit, adormind la rădăcina unui stejar bătrân și falnic, „vânează În vis” cu totul alte sălbăticiuni, cu alte paradoxale reflexe, ca’ntr-o carte colorată pentru copii: uriași porci mistreți ce râd cu hohote ample, umane, căprioare ce se apropie Îndrăznețe și i se așează franc la picioare, fixându-l cu acea privire rugătoare pe care le au iubitele noastre când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
realitate”, pentru a se instala, ca un vajnic și insolent parazit, „În locul ei”! Și, În acest caz - vorbesc de „cazul meu”, nu-i trag după mine și pe alți creatori, poate mai onorabili! -,avem cu certitudine de-a face cu reflexe tipic maniacale; „cineva” care, la modul evident, nu are „simțul realității” (mi s-a reproșat și asta, ca și faptul că „nu cunosc limba română” etc.Ă și Încearcă, prin eforturi ce multora, În decursul anilor, le vor apărea ca
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
izolați și Închiși. De altfel, chiar și În cadrul artelor, nu toți creatorii Își asumă aceleași riscuri; În multe dintre discursurile mele „la masă”, prin care am devenit „celebru” prin aceea că „nu-mi place să fiu Întrerupt” - adevărat, am prostul reflex, ce-mi vine probabil din sângele meu german, de a discursa la masă cu digresiuni multiple, cum o fac și În cărțile mele, or, spiritul latino-balcanic nu are „nervul” potrivit pentru aceasta (nici cel parizian, de altfel, dar „ei” sunt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
transfigurează realitatea și realul, născătorii, În fapt, ai marelui curent realist, de la Balzac și Zola la Tolstoi și Rebreanu sau Arghezi, și, secundo, cei cărora „realitatea” li se pare săracă sau „nepotrivită”, cei care au, cum obișnuiesc eu să spun, reflexul tabula rasa, al mesei de pe care aruncă podoabele, fructele, florile, paharele și-și proiectează asupra ei, a „mesei goale”, propriile lor fantasme! Din această a doua categorie fac parte, după părerea - și intuiția! - mea, un Shakespeare, un Dostoievski, un Kafka
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și creează În toate „registrele” majore umane. La Tolstoi, pe care Îl considerăm ceea ce se Înțelege printr-un „clasic”, În stil și construcție epică este un „flegmatic”; un „introvert”, În Moartea lui Ivan Ilici, de exemplu, putem surprinde cu ușurință „reflexe dostoievskiene”: lipsă de măsură, exaltare a ideii, proiectarea ființelor umane și a raporturilor dintre ele pe o canava tensionată, aproape fantastică, ce respectă totuși, cel puțin În aparență, semnele esențiale ale realitățiiă Dar, din totdeauna, cred eu - și-mi asum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
individuale, bineînțeles, a „desprinderii” de rigidele convenții, limbaje, necesități, o pregătire, În sfârșit, pentru acea postură ce se apropie de prostrația (aparentă!Ă a sfințeniei sau de veselia nemotivată, „stridentă” a copilului etern, ce refuză să Îmbătrânească, să-și „fibrozeze” reflexele angelice ale candorii și ale mirării perpetue... O, avem enorm de multe „de Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac privilegiul de a ne accepta, de a ne suporta, de a ne da semn că „suntem”. Și, dacă de-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai ales de lunga perioadă a debutului -, Într-o țară și Într-un ambient cultural cu reflexe ceva mai potolite, unde nu se cultivă În mod exacerbat calitățile native, replica mereu promptă, fără acel minim „spațiu al „neînțelegerii” - unde candoarea, măcar sub forma atenției, a „calmului privirii”, este Încă prezentă. (Fănuș Neagu, prieten vechi și prestigios prozator
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
invadează cu frenezie?!... Artistul, artistul autentic trebuie Însă să-și depășească frica sau prejudecățile și să pășească - e drept, cu atenție, dar și cu legitimă curiozitate - În aceste zone ale „exotismului psiholologic”. „Adevărul” nostru - deoarece de la Greci am moștenit acest reflex esențial și această „prejudecată” a Adevărului! - se află nu de puține ori „În afara noastră”. Așa cum un bun, un real spirit patriotic poate fi dobândit doar după ce ai trecut granițele țării, uneori, după ce ai pierdut dreptul de a te Întoarce! Și-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu, nu „În jos”, ci spre comunitatea În mijlocul căreia nașterea și secolul m-au „parașutat” și, nu o dată, propriu-mi sarcasm se ridica Împotriva „eului” meu „fabricat, puberal”, incapabil de a se dezlipi, la o vârstă matură, de fantasmele și reflexele ideatice ale primei tinereți. Și atunci, când pe la „mijlocul vieții” totul părea că „se aranjase”, Încă o dată, „cineva” „a stricat jocul” și totul a trebuit luat iarăși de la Început. Sigur, aproape două decenii, Într-un fel, comunitatea În mijlocul căreia mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
concentrez forțele asupra unui model, o „temă obsesivă”, cum o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu de a gândi, reflexul meu mental, forma mentis, este ierarhia reală și implacabilă care domnește În lumea, În realitatea istorică, socială și valorică. Această relație esențială - deviată În planul operei mele din cea fundamentală, principială relație Între călău și victimă (care la Hegel apare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale unei „revolte” contra „burgheziei În artă”, contra „pompierismului” etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici această perioadă, labirint al tinereții mele, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eul meu „asediat” din toate părțile de „forțele rațiunii și ale logicii”, ale „istoriei” chiar, „eul” meu mi-a născut „literatura”, un „sistem ficțional”, care croiește „cu materialul clientului”, cu „viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă o dată, am reflexe kantiene, categoriile sale apriorice, lucrul În sine, transcendalitatea, se bazează, nu-i așa, se „umple”, mai bine zis, de „molozul” realității materiei; de aici, și titlul capitolului „estetica transcendentală”, estetica - o „formă”, o știință a formelor. Iar din literatură, din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea, hazardul meu. De-a lungul timpului - al acelui timp special pe care Îl numesc „viața mea”, În mod ciudat, deși În jurul meu s-au răsturnat - și au dispărut - nu numai atâtea ființe, instituții și credințe, dar și idoli și reflexe de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]