4,635 matches
-
1963) și Giulietta degli spiriti (Giulietta și spiritele, 1965). O generație mai veche de regizori italieni de valoare nu părăsise Încă scena - Vittorio De Sica a realizat I Sequestrati di Altona (Sechestrații din Altona, 1962) după piesa lui Sartre, a regizat Împreună cu Fellini Boccaccio ’70 (1962) și va turna la sfârșitul deceniului Il Giardino dei Finzi-Contini -, Însă operele lor nu mai aveau răsunetul politic și estetic al marilor filme neorealiste de la sfârșitul anilor ’40, cu care publicul Îl identifica pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acei ani identitatea și istoria problematică a țării. Așa cum RAF pretindea că luptă Împotriva „fascismului” - „prin procură”, cum ar veni -, intelectualii vest-germani, la dreapta și la stânga, se băteau să controleze adevărata moștenire a Germaniei. Colegul lui Syberberg, Edgar Reitz, a regizat un miniserial de televiziune de 16 ore extrem de popular: Heimat: O cronică germană, care retrasa istoria germană contemporană prin povestea unei familii din zona rurală Hünsruck a Palatinatului Renan, de la sfârșitul primului război mondial până În prezent. În filmul lui Reitz
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era unicul semn de scăpătare culturală. Originalitatea sclipitoare a cinematografului francez din anii ’60 se transformase În virtuozitate studiată. Jacques Rivette, autorul ingenios și mucalit al filmelor Paris nous appartient (Parisul ne aparține, 1960) și La Religieuse (Călugărița, 1966), a regizat În 1974 Céline et Julie vont en bateau (Céline și Julie se plimbă cu barca). Lungă de 193 de minute și lipsită de intrigă, această parodie stilizată (deși involuntară) a Noului Val francez marca sfârșitul unei epoci. Locul artei fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani de autoritarism stătut. Regizate cu un șiret clin d’œil existențialist, ele Înfățișează de regulă tinere femei dezorientate În situații cu Încărcătură sexuală. În Pepi, Luci, Bom y otras chicas del montón (Pepi, Luci, Bom și multe alte fete, 1980), produs la numai trei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
readucă intelectualii În centrul vieții publice. La Paris, Bernard-Henri Lévy era invitat la Palatul Elysée pentru consultări cu președintele, așa cum și Tony Blair organiza periodic Întâlniri selecte cu jurnaliștii britanici preferați și cu alți curteni literari. Dar aceste exerciții atent regizate de consolidare a imaginii publice nu aveau impact asupra politicii: nici Franța, nici Marea Britanie și nici vreo altă țară aliată nu și-au modificat În vreun fel strategiile sub presiunea intelectualilor. Iar cu ocazia dezacordului atlantic din 2003 s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o floare a răului, artificială și coruptă ca florile cu care se regizează seducția. În catalogul celei de-a doua expoziții a lui Th. Pallady ținute la Ateneu 370, apar listate printre compozițiile sale de factură simbolistă, Christ răstignit, Ispită, În infinit, Căință, Sirenă, Studiu pentru Cosinzeana, și numeroase tablouri cu subiecte florale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o poartă, ca și întreaga alură a personajului dobândește forma unui sarcofag egiptean. Sânii sunt acoperiți de un fel de corset care face parte din ansamblul decorativ ca fiecare accesoriu. Acest corset sau mai precis fiecare cupă a lui regizează într-o manieră geometrizată aspectul unui boboc de floare, aparent de trandafir. Partea de jos a veșmântului are motive decorative foliare, iar sugestia vegetalului este prezentă și în compoziția "coroanei". Partea cea mai interesantă, însă, o constituie un model decorativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub masca aceluiași personaj fascinant, Salomeea, expunând un alt tablou cu acest titlu, în 1913, la a XII-a expoziție a Societății "Tinerimea Artistică". T.A Teodoru, care semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul, care recurge la reprezentările în cheia sensibilității decadente, fie a sărutului mortifer, extrasul iconic omniprezent al dramei lui Oscar Wilde, fie al extazei comandate de epifania sângeroasă a capului sfântului Ioan. Și lui Vermont pare să-i fi servit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să fie principal, să fie important. Nu am personaje secundare, episodice în piesele pe care le-am scris. Un alt spectacol de succes a fost Doi pentru un tango, cu Constanța Zmeu, Liviu Manoliu, Doina Deleanu, Nicolae Roșioru. A fost regizat de Constantin Dinischiotu, regizor care mi-a pus ulterior, uneori simultan, multe spectacole în scenă, mai ales la Botoșani, dar și la Radio și Televiziune. Un spectacol în care s-a implicat trupa de comedie pentru că Bacăul a avut și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]