6,309 matches
-
a Doua spune să nu te atingi de foștii iubiți decât dacă ți s-a permis în mod oficial. Și acum ce-i spun lui Julie? am strigat. — Nimic, sugeră Charlie. Asta-i partea bună a nopților regretabile. Ambii parteneri regretă atât de mult încât nimeni nu află nimic de ele. Bine, am aprobat. —Acum întoarce-te în pat și hai să comandăm micul dejun. După două croissante, două cafele cu lapte, două sute de sărutări și un minim absolut de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
om care, în mod inexplicabil, are la el patru laptopuri - fiecare a trebuit să fie scos din husă, pus separat într-o tavă de plastic, scanat, investigat, apoi reîmpachetat. Uite, clipe ca acestea o pot face pe-o fată să regrete că s-a schimbat. Dacă ai de gând să te schimbi, fii selectivă: sunt unele obiceiuri proaste care, din motive pur practice, ar trebui păstrate. Este o idee très nesăbuită să refuzi călătoriile cu avioanele private. Ascultați-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima că nu-i înghesuită între două supermodele la pupa bărcii cu motor Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă supermodelele sunt din alea care nu știu să spună decât ce „grase“ sunt. Totuși, mi-am reamintit, întorsesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și mi-a remorcat mașina închiriată până acasă. M-am dus cu valiza spre ușa din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut la castel? Dintr-odată, am regretat lucrurile pe care le-am spus mult mai mult decât aș fi crezut. Eram iritată și necăjită, dar nu-mi dădeam seama de ce. Poate din cauza diferenței de fus orar. Eram atât de sfârșită după întâmplările acestei după-amiezi încât nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atât de bine, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Sincer, credeam că știu tot ce se poate ști despre Rio și America Latină, dar acum știu că nu știu nimic. Oricum, după toate lucrurile alea regretabile, pe care, întâmplător, nu le regret deloc, vă imaginați, am fost epuizată. — Vrei să-ți aduc ceva? mă întrebă Charlie, zâmbindu-mi de parcă eram Moș Crăciun sau ceva de genul ăsta. Dumnezeule, arăta superb cu Fragonard-ul acela deasupra capului. Toată lumea ar trebui să aibă posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la masa din cameră. L-am invitat la masă tocmai ca să stăm mai oficial, n-am vrut să-l invit să ia loc pe patul din cameră, mi s-a părut o idee nepotrivită. A fost prima dată când am regretat că nu am măcar un fotoliu în cameră. Așa că am oftat (în gând) și l-am invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea înseninată: — O să-ți placă de el, ai să vezi! Nu știu de ce, dar sunt sigur că și lui o să-i placă de tine. îți dau voie să-l incluzi în roman, dacă acțiunea o va cere. N-ai să regreți! Simt că între noi se sedimentează încrederea cu cărămi zile so lide ale sincerității. Da, el este Edo! Cum de m-am putut îndoi? — Aș vrea s-o includ și pe Anda, nu mă pot abține să spun, privindu-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care nu apucase să intre. Inițial, nu o încântase ideea soțului ei de a se muta, se simțea bine în vechea locuință, dar Ion o convinsese atrăgându-i atenția asupra multiplelor avantaje pe care le oferea mutarea. Acum nu mai regreta deloc că acceptase ideea lui Ion. își turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi preferat să mă privească atunci cu ură. Pe urmă... Ce-a fost la gura ei! Mi-a vorbit toată seara... Un monolog despre ea, despre cum s-a ratat ea alături de mine, despre ce n-a făcut și cât regretă, despre faptul că și tu te vei rata alături de noi, te vei sufoca, despre faptul că ea simte de mult că se sufocă și nu mai rezistă, despre ce monstru sunt eu prin faptul că sunt un ins oarecare... N-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă gălăgie în front, fiindcă îl doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apucăm ceea ce ni se oferă. Mult, puțin, nu are importanță. Ne vom iubi, vom fi alături unul de celălalt, iar dacă se va întâmpla ceva, nu vom avea regrete că am folosit timpul nostru altfel decât pentru noi. Să nu regretăm nimic, Marius! Să nu regretăm nimic, Smaranda! Pecetluiesc legământul solemn cu un sărut lung. După momentele încordate și neliniștite, privesc acum încrezători către clipele fericite ale zilei de mâine, cuprinși de bucuria sentimentului teribil, propriu tinereții, care considera dorințele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mult, puțin, nu are importanță. Ne vom iubi, vom fi alături unul de celălalt, iar dacă se va întâmpla ceva, nu vom avea regrete că am folosit timpul nostru altfel decât pentru noi. Să nu regretăm nimic, Marius! Să nu regretăm nimic, Smaranda! Pecetluiesc legământul solemn cu un sărut lung. După momentele încordate și neliniștite, privesc acum încrezători către clipele fericite ale zilei de mâine, cuprinși de bucuria sentimentului teribil, propriu tinereții, care considera dorințele ca și îndeplinite. Propun să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
incert această fericire. Ei, gata să luăm din nou viața în piept? Bineînțeles. Atunci să mergem. IV De când ieșise din spital și revenise la regiment, atmosfera apăsătoare care cuprinsese Bucureștiul de la începutul bombardamentelor anglo-americane l-a făcut pe Marius să regrete frontul. Acolo prea puțin s-a gândit la moarte, în focul încleștărilor pericolul te îmbată ca un pahar de șampanie băut pe stomacul gol, instinctul de conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gata să folosească arma în orice moment. Ridică mâna stângă: Stai! Eliberați drumul! Am doi răniți care trebuie să ajungă urgent la spital, iar eu sunt așteptat în cel mai scurt timp la Marele Stat Major cu documente foarte importante. Regret situația în care vă aflați, dar drumul trebuie degajat fără întârziere. Are o voce neplăcută și rece. Fără să mai adauge nici un cuvânt se întoarce către motocicletă. Furios la culme, Marius îl urmează îndeaproape. Domnule, vă rog, înțelegeți! Oamenii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucrate alături de orchestră atunci când cunosc versurile. George întoarce către Marius și Smaranda un chip palid de furie. Vă prezint scuzele mele pentru comportamentul acestui...bădăran! E cel mai blând cuvânt posibil pe care pot să-l folosesc la adresa lui. Încă o dată, regret acest incident penibil care nu are nimic de a face cu decența obligatorie în casa părinților mei. Uneori, la băutură, se spun lucruri fără a judeca prea mult. Și cum Iorgu a exagerat puțin cu paharul... Te rog, Marius, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de buldog. Opriți-vă, este o barbarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se agita înnebunită și, nu știu cum, la un moment dat, ne-am pierdut. Am regăsit-o după câteva minute lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și acum regret că nu i-am întors zâmbetul, dar eram prea grăbit să o pun la adăpost. Doar am smucit-o de mână trăgând-o către pădurea din apropiere. Atunci a explodat bomba. Totul în jurul meu s-a transformat în praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor din țară. Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă asta. Nu vor decât să ajungă cât mai repede la casele lor. Pe un culoar al clădirii doi ofițeri E.C.P.165 se plimbă agitați. Un locotenent tinerel, Nicolae Trădescu, iar alături un căpitan proaspăt sosit la unitatea lor, destul de vârstnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Revine la un ton mai domol, chiar ușor prietenesc: Hai, semnează și să uităm toate acestea. Avem planuri mari cu tine în noua reorganizare pe care o preconizăm armatei române. Și dacă urmezi indicațiile noastre, te asigur că nu vei regreta. Palid ca un strigoi, locotenentul Răducu se apleacă asupra foii de hârtiei care ascunde dilema sfâșietoare a omului pus să aleagă între normele unei educații în care la loc de cinste figurau corectitudinea, onoarea, integritatea și viața părintelui său care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
salvat, dar mai ales timpul acela care a căzut definitiv, nu mai are cine să-l salveze. GÎndurile, sentimentele, mutațiile, negura, zorile, prăbușirile, toate cîte au fost și nu se mai știu, În dinamica lor particulară. Cunosc un scriitor care regretă, asemeni mie, că n-a făcut războiul cu care am fost contemporani, o experiență fundamentală pierdută, absolut necesară pentru viziunea asupra lumii, cum au trăit de pildă Erich Maria Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
al clădirii acesteia de pe bulevardul Saint-Germain, mă uitam cu impresia - realizată de cîteva ori pentru mine - a unei mișcări de translație În destinul tău. GÎndind, Îmi dau seama Însă că nu te-am Înțeles niciodată; nici tu pe mine. Și regret că nu suntem Împreună. Aici oamenii sunt liberi, parcă pe altă planetă, cum visai. Mă Întreb: ne vom mai vedea vreodată? În lumea aceasta precis nu. Dar, peste toate, rămîne totuși ceva: o nelămurire; voiam să te Întreb atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Manifestul anarhist sau Fratele păduche. Un viciu infim - și acesta de atitudine - îl ține pe Andrei Gamarț departe de prima linie valorică a poeziei. Poate chiar și de a doua. În chip oarecum nemeritat, am senzația, dar din nefericire evident. Regrete în inima mea Cred în continuare că acceptarea volumului lui Hose Pablo la concursul de manuscrise al Cărții Românești ar fi prilejuit mai multe și mai spectaculoase recenzii, pe măsura stilului exploziv al acestui foarte tânăr poet. Las la o
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
care au devenit totuși cunoscute, în mare parte, prin dezvăluirile unor autori ca Barbu Cioculescu, Geo Șerban, Mircea Coloșenco, Marin Mincu. Primul dintre acești autori a dat la iveală un text al lui Dan Barbilian, din 1947, prin care acesta regreta și explica rătăcirea sa. Din colecția "Adrian Rogoz", aflăm (prin intermediul revistei Paradigma, anul 6, nr. 2, 1998) că, chiar Ion Barbu reconsidera în 1947 poezia sa "1940" din Falanga, decembrie 1940, p. 6-7, indicând modificările necesare pentru a scoate textul
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
celorlalți decât dacă progresează în viață prin acest succes. Insuccesul privind tezele cu subiect unic pentru 57,5% dintre preadolescenți atrage după sine conștientizarea că străduința de a învăța mai bine ar fi fost bine venită; 40% dintre elevi ar regreta regresul din punct de vedere afectiv - regresul privind imaginea lor în ochii celorlalți- și, doar 2,5%, sunt afectați material (nu primesc cadourile promise). Cea mai mare parte a preadolescenților conștientizează faptul că o importanță deosebită pentru succesul promovării unui
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
Să nu se impuie nici o dare peste celea cari existau înaintea războiului. Tratând Dobrogea cu aceeași lipsă de respect a trecutului ei precum am tratat patria noastră proprie de douăzeci și mai bine de ani încoace vom face populațiile să regrete trecutul si să ne urască. Numai complectând sau dând ocazie de a se complecta formele deja existente ale vieții publice îi vom face pe oameni să se simță tot în patria lor veche, să se simță la ei acasă, iar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]