5,495 matches
-
cred că nu știi, sau știi și nu vrei să știi”. Victoriile pe care le obținuse îi îngăduiau să se considere egalul altor capete încoronate pe care îi numește acum “frați și prieteni”. Lui Alexandru, marele duce al Lituaniei, îi reproșa în 1499 că nu a respectat tratatele încheiate cu Ivan al III-lea, silind-o pe fiica acestuia (care îi devenise soție) să treacă la catolicism sau asmuțindu-i pe tătarii de pe Volga împotriva Moscovei. În 1501, când se punea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mama fetei întrun raport de opoziție și scoate din culpă tânăra soție. Tendința distructivă a mamei vine dintr-un sentiment de protecție supradi¬mensionat din cauza incapacității ei de a pătrunde misterul dedublării. Rămasă fără soțul din sacru, fiica îi va reproșa mamei greșeala comisă pe care o va răscumpăra ea însăși, printr-un drum lung și chinuitor. Ca și blestemarea lui Mistricean, hybris-ul înfăptuit de mamă asigură integrarea copilului ei în sacru, într-o manieră brutală și aparent inexplicabilă, deci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oficial, când am făcut translație Regelui Juan Carlos în convorbirea cu ambasadorul român Traian Dudaș. Un astfel de prilej l-am repetat, în 1985, când regele Spaniei efectua vizita sa la București. Nu aveam trac, dar voiam să nu-mi reproșez nimic, să vorbesc corect, inteligibil, să pot comunica normal cu orice peruan oficial sau de pe stradă. În cele trei săptămâni, am citit trei romane din literatura latino-americană, în limba spaniolă, pentru a mă familiariza cu lexicul și semantica specifică regiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am relatat nimănui din ambasadă cele întâmplate la Ministerul de Externe, după cum nimeni nu știa despre orele de spaniolă predate de mine, în afara orelor de serviciu, familiei șefului de misiune. Concluzia de atunci a fost că nu aveam ce îmi reproșa, că urmam cu strictețe instrucțiunile primite de la conducerea M.A.E., înainte de plecare. Sosirea curierilor mi-au redus aceste preocupări, eram uimit cum toată atmosfera din ambasadă se schimbase brusc de parcă trăisem cele două luni într-o altă lume, întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Lima, ci faptul că îmi făceam datoria, așa cum mi se indicase de către conducerea ministerului, și nu eram doar un executant obedient al deciziilor aberante ale să-i zicem pseudo-ambasadorului. Dacă îmi aduc bine aminte, fostul meu șef din Peru îi reproșa primului adjunct al ministrului că nu trimisese omul pe care îl dorea el. Am reținut cât mai precis formulările din scrisoare: "Eu v-am rugat să-mi trimiteți un diplomat care să știe limba spaniolă, care să poată face ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a permis României ca, la sfârșitul lunii august și în primele zile ale lui septembrie, să livreze Poloniei circa 1.000 de tone de produse petroliere pe linia Cernăuți-Lemberg. Aceste livrări s-au făcut sub presiunea și amenințările Berlinului, care reproșa României că exportul de petrol în Germania nu atinsese, la 1 septembrie 1939, nici 40% din totalul cotei prevăzute pe întregul an, conform prevederilor tratatului economic din 23 martie 1939. Răspunzând solicitărilor adresate la 1 septembrie de ministrul Marii Britanii la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Marea Britanie a cumpărat din România benzină de aviație destinată Poloniei; transportul s-a făcut tot pe linia Cernăuți-Lemberg cu vagoane-cisternă poloneze. Riposta Germaniei a fost dură. Fabricius s-a înfățișat la Ministerul Afacerilor Externe și la Președinția Consiliului de Miniștri, reproșând guvernului atitudinea față de Polonia și proferând amenințări. În Nota de convorbire din 31 august dintre Armand Călinescu și Fabricius, este consemnat răspunsul neechivoc al prim-ministrului român: „Socotesc că este bine să spun de la început, pentru a nu avea discuții
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
întors la Pitești, unde prefectul Brânzeu mă înștiința că printr-o telegramă circulară cifrată eram căutat în regiune, cu ordin de a mă prezenta de îndată la Ministerul Instrucției. La 30 oct. ministrul Duca, pe un foarte răstit ton îmi reproșă a fi indispus pe mitropolitul Pimen al Moldovei, care reclama ca obiectele colectate să fie predate Mitropoliei din Iași. Nevoind să ție seamă de ordinul M.C.G., ministrul Duca susținând că numai el, iar nu cei de la Curte, aveau calitate de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Apetroaie, Nichita Danilov, Liviu Ioan Stoiciu, Liviu Pendefunda, Valeriu Stancu și încă mulți alții. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minimum de moralitate atât cât să nu se înjunghie oamenii între ei Ce îți reproșezi în plan literar? Cum te situezi în "apele literaturii române", în care dacă nu dai viguros din mâini pare că nu ajungi la un capăt? Cât de europeană e literatura noastră? De reproșat nu-mi reproșez mare lucru, poate doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se înjunghie oamenii între ei Ce îți reproșezi în plan literar? Cum te situezi în "apele literaturii române", în care dacă nu dai viguros din mâini pare că nu ajungi la un capăt? Cât de europeană e literatura noastră? De reproșat nu-mi reproșez mare lucru, poate doar faptul că n-am o fire mai agresivă, să mai dau și eu din coate, cum e moda, totuși să nu uităm că în literatură apele se limpezesc cu mult mai greu. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
între ei Ce îți reproșezi în plan literar? Cum te situezi în "apele literaturii române", în care dacă nu dai viguros din mâini pare că nu ajungi la un capăt? Cât de europeană e literatura noastră? De reproșat nu-mi reproșez mare lucru, poate doar faptul că n-am o fire mai agresivă, să mai dau și eu din coate, cum e moda, totuși să nu uităm că în literatură apele se limpezesc cu mult mai greu. Apoi, decât să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat prin societate. Scriitorul este prezent în cercurile de prieteni. Interesele celorlalți pentru el este din ce în ce mai scăzut. Scriitorul pare a fi inutil și costisitor pentru cei mai mulți care cred că acesta își irosește viața și în orice moment le-ar putea reproșa acest lucru. Încât, ținerea lui la distanță este mai avantajoasă. Atunci când acesta visează o societate politică, selectă după criteriile nomenclaturii, el devine influent și necesar pentru culoare. Ca impact cu marele mase, el nu mai contează prea mult. Vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Nimic. Și în cazul acesta aș fi putut fi orice. Ce sfaturi ți-ai dat, privindu-te în oglindă, pe 13 octombrie, când ai împlinit cincizeci de ani... Ce ți-ai reproșat atunci? Cu ce proiecte te-ai amăgit ca să mergi mai departe? Sfaturi nu cred că mi-am dat, și dintr-un motiv pe care nu-l pot numi, însă de privit m-am privit cu uimire, ceea ce a făcut mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai amăgit ca să mergi mai departe? Sfaturi nu cred că mi-am dat, și dintr-un motiv pe care nu-l pot numi, însă de privit m-am privit cu uimire, ceea ce a făcut mai mult decât un sfat. De reproșat, mi-aș fi putut reproșa multe, dar cum viața mea de până acum s-a constituit dintr-o sumă de reproșuri, până la un moment dat acceptate, apoi nu, ignorate, nu m-am gândit decât la reproșul că prea eram singur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
departe? Sfaturi nu cred că mi-am dat, și dintr-un motiv pe care nu-l pot numi, însă de privit m-am privit cu uimire, ceea ce a făcut mai mult decât un sfat. De reproșat, mi-aș fi putut reproșa multe, dar cum viața mea de până acum s-a constituit dintr-o sumă de reproșuri, până la un moment dat acceptate, apoi nu, ignorate, nu m-am gândit decât la reproșul că prea eram singur, pe când mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca Moarte, și odată pragul trecut, se preschimbă în Mireasă... Mulți dintre scriitorii generației dumneavoastră au vrut să împace capra comunismului cu varza conștiinței scriind cu "ambele mâini", făcând compromisuri dureroase. Cum caracterizați aceste porniri ambigue ale scriitorului român? Vă reproșați ceva din "acea" perioadă, domnule Cezar Ivănescu? Numai dacă acceptăm, grosso modo, să definim generația mea drept "generația Labiș", care generație, în concepția mea vă înglobează și pe voi, optzeciștii, atunci sunt de acord, da, mulți au fost duplicitari și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și apoi au atacat și notele cele mai înalte, restul, Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu... au scris opere unitare, fără să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele mai înalte, restul, Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu... au scris opere unitare, fără să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult mai bine decât mine Liviu Ioan Stoiciu. Care e relația românului "din manualul de istorie" cu cel de azi? Iubesc românul din manualele de istorie. Ce reproșuri ai face scriitorului român de azi, de ieri, de alaltăieri? Nu le reproșez nimic. Am doar cuvinte de laudă. Sunt atât de tineri, încât "parcă au murit demult". Ce calități ne țin atârnați, ca români, pe harta Europei? Lipsă răspuns. Ce defecte pozitive are românul? (Lipsă răspuns). Dacă ai fi avut posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conștiință. Literatura poartă cu sine, în modul cel mai neostentativ și mai discret cu putință, conștiința autorului ei. Ce sfaturi ți-ai dat, privindu-te în oglindă, pe 27 martie, când împlinești cincizeci și cinci de ani... Ce ți-ai reproșa? Cu ce proiecte te-ai amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
martie, când împlinești cincizeci și cinci de ani... Ce ți-ai reproșa? Cu ce proiecte te-ai amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce nu puteam să nu mă amăgesc, daaaaaar, vorba unui celebru magnat cu palat, am scăpat. Cel puțin până la o dată următoare. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cinci de ani... Ce ți-ai reproșa? Cu ce proiecte te-ai amăgi ca să mergi mai departe? Viitorul a trecut deja. Și el a fost un proiect, dar uite că nu mai e. Mi-am reproșat tot ce îmi puteam reproșa, m-am amăgit cu tot ce nu puteam să nu mă amăgesc, daaaaaar, vorba unui celebru magnat cu palat, am scăpat. Cel puțin până la o dată următoare. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai avut? Cum le poți caracteriza? Antimodele au fost pentru mine scriitorii și criticii care au colaborat cu comunismul, cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după Revoluție s-au urcat pe cai mari, profitori, fără să li se reproșeze nimic). Ele mi-au făcut și-mi fac și azi mult rău (Alex Ștefănescu rămâne antimodelul exemplar, fiind răzbunător pe unul ca mine, care îi detestă public trecutul și lipsa de caracter; natural, felul meu de a fi în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
drăguț. Cuvinte "obișnuite", cunoscute de lumea întreagă. Citesc, în continuare, Nicolae Labiș, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclor maramureșean fără să mă plictisesc! Ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Cât datorezi poeziei în devenirea ta umană? Cât reproșezi poeziei în neîmplinirile tale cotidiene? Poezia e un dar sau o povară? Iată un răspuns șablon: poezia mi-a dat dreptul să trăiesc; poeziei îi datorez "dreptul la timp". Tot ce nu am realizat îi datorez poeziei. Mergând oarecum mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rusia a fost apreciată de boieri, care se temeau că domnul va închina țara turcilor. Dacă s-ar fi întâmplat acest eveniment, atunci „te-om părăsi și ne-om duce de ne-om închina la moscali”. Singurul care i-a reproșat încheierea alianței cu Rusia a fost vornicul Iordachi Ruset: „Te-i can grăbit, măria ta, cu chiemătul moscalilor. Să fii mai îngăduit, măria ta, păn-li s-ar fi vădzut puterea, cum l-e merge”. Replica domnului a fost promptă: „Nu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]