4,965 matches
-
la Madrid (1940-1945); după al doilea război mondial, oponent al regimului din țară, rămâne în Spania, unde în 1954 editează, la Madrid, gazeta „Carpații”. Se autoexilează în Canada (1957) și de acolo în Statele Unite ale Americii, în California. Individualitate intens retorică, la C. ideile, entuziasmele și reprezentările se manifestă în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
nu-l satisfăceau, prozatorul își ia libertatea de a privi peisajul în mod „subiectiv”, aspirând să introducă „o notă nouă în literatura românească”. Descrierea devine o sinteză de realism, aventură și poezie. Sentimentul de plenitudine se traduce în mari fraze retorice, în plăcerea de a comunica, nu cu măsură, nu sistematizând la rece, ci capricios, schimbător de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
sau sentiment de culpă, fără rezonarea interafectivă empatică dintre Eu și tu. Ea se poate articula cu conduite duplicitare, cu minciuna, mitomania, confabulația, reaua credință, ipocrizia. Din altă perspectivă manipularea se exercită în plan socio-politic și în comerț prin propagandă, retorică, reclame. La acest nivel persoanele sunt abordate în manieră abstractă, ca simple unități depersonalizate, fără implicarea față către față a doi subiecți conștienți și responsabili ce-și împletesc destinul. Faptul că o persoană este prin statut și rol o parte
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
granițelor rigide ale alegoriei într-o cuprinzătoare expresie simbolică a existenței eroice sunt excepții notabile în Floare și genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea marcată de noblețea sufletului. Die Gedankenlyrik încearcă o sinteză de estetică literară asupra statutului de artă al liricii de idei. Pornind de la
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
În 1992 i s-a conferit titlul onorific de Maestru Emerit al Artei. C. debutează cu placheta Constelația dragostei (1970), o încercare de a conjuga liric socialul cu intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe atât de retoric uneori. În volumele ulterioare, se scutură de balastul imagistic, nu însă și de transferul metaforic, considerat drept principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiți (1977), Cerul de la Cepeleuți (1982), Izvoarele lui august (1984) ș. a. Temele și motivele sunt
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
Mihăilescu, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu); Geo Șerban, Trista soartă a lui G. Călinescu, „22”, 1993, 23; Simion, Mercuțio, 80-83; Petre D. Anghel, Rodica Pandele, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic, București, 1993; Zaharia-Filipaș, Retorică, 117-151; Chihaia, Mărturisiri, 102-109; Nițescu, Proletcultismul, 188-209; Florin Mihăilescu, Posteritatea „Istoriilor” călinesciene, ST, 1995, 4-5; G. Călinescu, DRI, I, 276-280; Mănucă, Analogii, 184-188; Gheorghe Grigurcu, Însemnări despre G. Călinescu, CL, 1996, 5, 9, 10; Cornelia Ștefănescu, G. Călinescu sau „Seriozitatea
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți sub raportul calității lor retorice sau poetice, al relației cu modelele urmate. SCRIERI: Eroi politici ai Antichității. Modele ideologice și literare, București, 1976; Imitatio et tractatio. Die literarisch-rhetorischen Grundlagen der Nachahmung in Antike und Mittelalter, Tübingen, 1994; Alexander bifrons. Le Roi et le Sage. Études
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
variind între o treime și o cincime din timpul obișnuit. 3. Învățarea care implică o schimbare în organizarea fiecăruia - în perceperea sinelui - este amenințătoare și tinde să fie și respinsă. Luând în seamă „moda pletelor” din „epoca hippy”, Rogers întreba retoric: de ce a existat atâta „rumoare pedagogică”, uneori chiar și procese legale, privitoare la adolescenții care vin la școală cu părul lung? În mod sigur, lungimea părului - observa el în stil behaviorist - nu prezintă o diferență obiectivă relevantă. Motivul pare să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numărându-se: „Music, Education and Peak Experiences” (Music Educators Journal, nr. 54, 1968, pp. 72-75, 163-171), „Some Educational Implications of the Humanistic Psychologies” (Harvard Educational Review, nr. 38, 1968, pp. 685-696) și Goals in Humanistic Education (Esalen Institute, 1968). Ușor retoric și adesea persuasiv, scrisul maslowian obligă la urmărirea atentă a detaliilor și exemplelor revelatoare. Este maniera pe care o adoptăm pentru a-i prezenta valoroasa concepție. 8.9. Teoria umanistă a învățării intrinsecitc "8.9. Teoria umanistă a învățĂrii intrinseci
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
who do not know what is going on inside themselves), care trăiesc după ceas, după program, după reguli și legi sugerate de vecini - oamenii direcționați de alții - nu cunosc, astfel, o cale de a descoperi cum este sinele. Maslow susține retoric că există semnale din interior care strigă: „Dumnezeule, așa e bine, nu te îndoi de asta!”. Ar fi una dintre căile prin care se încearcă învățarea a ceea ce numește actualizarea sinelui și descoperirea sinelui. Descoperirea identității vine prin impulsul vocilor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt toate prezente și „cerute” - în grade diferite - în orice societate, la nivel etnic, de structură socială sau în relațiile de gen (cf. Kluckhohn, 1967, 342-357). Examinând proverbul ca pe un „fapt cultural”, Gheorghiță Geană pune în lumină (2000) „virtuțile retorice” ale acestuia. Astfel, „relația cu graiul expresiv” (în special, metafora), forma concentrată și sentențioasă asigură deopotrivă proverbului o „putere de convingere” și un caracter „exemplar”. Ca atare, proverbul poate fi folosit - potrivit profesorului Geană - și ca „instrument de investigație socioculturală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Istoria ieroglifică își ascunde multe sensuri. Sau, și mai grav, formulează altele eronate. Literatura ca metodă de cunoaștere Și astfel am ajuns la o întrebare peste care, de obicei, se trece cu seninătate: ce este Istoria ieroglifică? Pare o întrebare retorică, de vreme ce tradiția covârșitoare ne-o spune limpede: e un roman, prima noastră operă de ficțiune. În fine, ca să nu existe dubii, repetăm mereu că e vorba de o operă literară. Autorul însuși lăsa a se înțelege că marele efort a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Una privind dispunerea faptelor nu conform cronologiei lor, ci conform unei logici a motivației lor. Autorul își alege cu grijă termenii: el vorbește despre o "deprindere ritoriciască", nu de alt soi. Prin urmare, nu cred că e corect să traducem "retoric" prin "literar". Merită, înainte de a ne decide dacă e pertinent să o facem, să ne întrebăm ce însemna literatura pe vremea lui Cantemir. Sau măcar cam ce putea el să înțeleagă printr-un discurs literar, de vreme ce, e limpede, l-a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
manifeste prin intermediul discursurilor. Autorul (care nu avea cum să conștientizeze separarea sa de narator 29) nu intervenea decât formal, comentând tendențios câte o replică sau interpretând conform propriului interes cutare afirmație. În această primă parte a cărții, structura este una retorică, preponderent persuasivă. Discursurile, cele mai multe dintre ele prolixe, nu fac decât să amâne acțiunea. "Acțiunile personajelor sunt exclusiv verbale, căci lucrarea din 1705 a autorului "voroavă neîncetată este". Singurul lucru nedisimulat aici este plăcerea de a vorbi", notează Doina Curticăpeanu 30
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare și cele retorice sunt puse în slujba unei mize politice. După aceea, cartea câștigă în ceea ce noi azi numim literaturitate; devine mult mai epică, mai alertă, personajele sunt mult mai consistente. Autorul își demonstrase teza: Strutocamila este un prost fără seamăn, Corbul e
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
politic". Autorul răstălmăcește tradiții cu greutate, sucește simboluri religioase, trădează nu o dată și modelul real, confecționează o realitate după gustul său. Adică o ficțiune, dar aceste criterii nu erau și ale sale. Doar că, în timp ce folosește toate aceste mijloace literare, retorice, poetice, filosofice etc., din ambiția de a nu lăsa nimic în afara acestui text cu justificare compensativă, ajunge să dea naștere unui discurs de cea mai pură speță literară. Adică unul care, deși are o motivație personală cât se poate de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu fundalul istoric, ele nu mai au cum să pară astfel. Sigur că nu poate fi contestat faptul, corect remarcat și analizat de autorul amintit, că autorul Divanului a introdus în limba română unele noțiuni, termeni specifici ai limbajului filosofic, retoric, logic, forjând alteori crearea altora, dar motivația nu era napărat una "iluministă", ci e vorba de o necesitate proprie. Un alt aspect merită discutat în această privință: plasat în climatul culturii românești al epocii, un autor precum Cantemir pare o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nerarefiat al culturii autohtone? S-a format el în acest spațiu cultural, lipsit de continuitate, de organicitate? Reprezintă alegoria sa un efect logic, un rezultat firesc al unor acumulări coerente, succesive, al unor sedimentări culturale sistematice? Sunt întrebări mai curând retorice. Prin acoperirea sa, prin dimensiunile operei sale, prin modelele de la care pornește, Cantemir nu este un produs al culturii române. Au mai sugerat-o, timid, un G. Ibrăileanu 85 sau, în termeni mai apăsați, Pompiliu Eliade (care păcătuiește prin exces
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și îl socotește pe Lup mai priceput. În acest punct, sunt inversate reprezentările tradiționale. După câteva încercări zadarnice, Lupul pricepe că nu e cale de a păcăli vigilența dulăului. Mai întâi, încearcă să-l convingă prin tot felul de șiretlicuri retorice: "cu chipuri filosofești și țărămonii politicești înainte adulmăcând, purceasă"32. Dacă în fabulele lui Esop această metodă dă roade de regulă 33, e limpede că dulăul țăranului este mult mai isteț decât cei ai vechilor greci, căci nu se lasă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
accentele și scoțând în evidență, răspicat, dreptatea Inorogului și ticăloșia Corbului. El este singurul personaj care poate deveni un raisonneur, căruia autorul are încrederea să-i încredințeze importanta misiune de a relua, cu amănunte și în cea mai bună tradiție retorică, întreaga poveste a conflictului dintre Inorog și Corb, dintr-o perspectivă care convine spiritului justițiar al cărții. Discursul acesta, situat spre finalul romanului, preia funcția perorației din retorica pe care Cantemir și, după el, personajele favorite, o stăpânesc atât de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
perspectivă care convine spiritului justițiar al cărții. Discursul acesta, situat spre finalul romanului, preia funcția perorației din retorica pe care Cantemir și, după el, personajele favorite, o stăpânesc atât de bine. De altfel, întregul roman este construit conform unei structuri retorice, nu epice, cum s-a mai spus. Șoimul se dovedește nu doar un inițiat în ale filosofiei, eticii, retoricii, logicii, dar și un orator desăvârșit, de mare talent și convingere. Rolul său nu este cel de a-l convinge pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însă elemente noi semnificative. Ali Ibn Abbas (930-994), medic persan, faimos datorită faptului că a fost primul autor arab tradus în limba latină (lucrarea „Liber regius”, adică „Sistemul medical”). Spirit critic (Hipocrate - „prea concis și greu de înțeles”; Galen - „prea retoric”; Oribasius și Pavel din Egina - „cu greșeli în chirurgie și anatomie”; Rhazes - „prea stufos”), s-a remarcat prin originalitate și prin claritatea expresiei. A descris laringotomia și ligatura arterelor. Un loc deosebit în istoria medicinii arabe, dar și în cea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fără "literatură", decide să abandoneze 6. Este una dintre dramele scriitorilor de la început de drum, acești autori "din fața" unei literaturi pe punctul de a se naște. Ei trebuie să se arunce în necunoscut, să renunțe la confortul convențiilor și al retoricilor. Ce rețetă are o literatură emergentă 7? Care e tipul ei de fabricație? Care sunt resursele ei productive? Din punctul de vedere al poeticii, exilul e soluția simplă, începutul e soluția grea. Ceea ce trebuie înțeles e faptul că preocuparea pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asta dacă vizăm strict o competiție a cifrelor brute. Dar bogăția unei literaturi implică, pe lângă numărul mare de cărți și de scriitori, și panteonul figurilor ilustre sau al realizărilor excepționale, instituțiile de consacrare, resursele editoriale, inventivitatea estetică determinată de forme, retorici sau poetici. Cum pot fi ele compensate ori reproduse? Tot așa cum prestigiul literar al Franței presupune ample procese istorice și politice, fiecare componentă subtilă a bogăției literare are în spate condiționări complexe. Mecanismul bogăției e atât de greu de reprodus
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a "geniului". Ea impune identificarea unei activități figurale specifice limbii comune, în căutarea acelor figuri pe care vorbitorul le comite involuntar. Autorii se bazează de fapt pe eliminarea caracterului facultativ al retoricii, practicând un soi de retorică minus libertate: figurilor retorice le sunt opuse tot niște figuri, dar fixate de uz prin clișeizare. În locul metaforei va fi preferată catacreza ("efuziune de lacrimi", "păcătosul de mine") iar în locul asocierilor construite după rețete savante - atracțiile comune, automatizate în obișnuințele vorbitorilor (cum sunt asocierile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]