4,830 matches
-
clasă, datorită exploatării, sub formele variate Înfățișate În roman, nu se diversifică suficient În latura lor politică, nu scot la iveală asuprirea și nedreptatea sub atâtea fețe care fac parte dintr-o sferă mai largă decât cea a economicului. (Ă). Romancierul avea datoria să arate tocmai cum oamenii nelămuriți Încă, dezorientați, victime ale lui Mangâru, și Gavăț, dar gândind asupra problemelor vieții, frământați de Întrebări și de dorințe, se izbesc de cei inerți, le clatină și acestora amorțirea, reușesc Împreună datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spiritul de partid, adică situarea scriitorului În mod deschis pe pozițiile cele mai avansate ale clasei muncitoare, pe pozițiile avangardei sale. (Ă). Al. Jar reușește să valorifice metoda realismului socialist, să câștige datorită acesteia succesele romanului său. Dar acolo unde romancierul nu mai e consecvent, unde realitatea e privită cu altă mentalitate, viziunea scriitorului se Învălmășește. Clișeele antirealiste Își fac loc. (Ă). Naturalismul se manifestă În romanul lui Al. Jar cu virulență, În accentul pe care autorul Îl pune pe fiziologic
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai Griviței, dar ele limitează caracterul critic foarte afirmat al cărții, Îi pilește ascuțișul. (Ă). Clasa muncitoare are nevoie de romanul Griviței și se cuvine ca volumul lui Al. Jar să vorbească Într-adevăr În spiritul muncitorilor ceferiști pe care romancierul i-a cunoscut. Autorul dacă e pătruns de această datorie trebuie să considere textul publicat În Viața românească abia o etapă a romanului, să-l refacă structural și să lupte ca să ridice Întreaga carte la nivelul izbutirilor ei și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romanul lui Ion Călugăru abordând o temă de excepțională importanță se Întâlnește cu o serie de probleme de deosebită greutate, schițează și aduce În fața noastră unele situații de-a dreptul inedite, arătând că ceva din materialul de viață cu care romancierul a luat contact a pătruns În literatură. Și aici stă principalul lui merit. (Ă). În Oțel și pâine faptele și oamenii sunt privite mai adânc; la baza interpretării realității stă concepția clasei muncitoare. Aceasta lărgește viziunea artistului și o limpezește
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
baza interpretării realității stă concepția clasei muncitoare. Aceasta lărgește viziunea artistului și o limpezește structural. Ion Călugării reușește să situeze istoric păturile sociale de care s-a ocupat și altădată, iar aceasta constituie un alt succes al artei sale. (Ă). Romancierul se desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa elementele de avangardă ale proletariatului, acțiunea lor organizată pentru a conduce clasa la victorie. Din păcate, latura activă, transformatoare a vieții, nu prea are existență În carte, e de cele mai multe ori strangulată de un schematism
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mare putere de convingere, acțiunile revoluționare din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
local, ca o consecință a Întăririi muncii de partid din uzină și a gospodăririi chibzuite, bolșevice, a uzinei. (Ă). Romanul n-are, așadar, un miez epic distinct, În care să se cuprindă problemele esențiale pe care și le-a propus romancierul. Mai mult chiar. Scriitorul a fost atras de o serie de aspecte cu totul secundare ale realității observate (Ă). Finalul romanului păcătuiește În acest fel, printr-un soi de optimism retoric, exterior - pentru că se reduce la simple considerații ale scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
evenimentelor, organizația de partid se târăște În coada lor, este absentă ca forță conducătoare și evenimente importante ale romanului sunt rezolvate de autor cu ajutorul altor forțe, În mod cu totul nefiresc, nerealist. (Ă). Tot În coada evenimentelor este pusă de romancier organizația de partid a Mălinilor În momentul când colectiviștii Își propun să construiască grajdul și hambarul gospodăriei colective. (Ă). Noi nu vedem În Temelia forța uriașă care a făcut ca 35.000 familii să se rupă de lanțurile sclaviei capitaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ce constă măreția Pământului desțelenit a lui Șolohov, În ce constă Înalta sa valoare artistică. (Ă). În centrul romanului lui Șolohov se află partidul, bolșevicii, forța conducătoare pe drumul socialismului. (Ă). În Temelia, Ion Butnaru este o ficțiune pe care romancierul a căutat să o umanizeze atribuindu-i o dragoste nefericită. Dar oare dragostea poate fi atributul moral esențial al unui comunist? (Ă). Dar faptul că În Temelia partidul nu există ca o forță puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romancierul a căutat să o umanizeze atribuindu-i o dragoste nefericită. Dar oare dragostea poate fi atributul moral esențial al unui comunist? (Ă). Dar faptul că În Temelia partidul nu există ca o forță puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Camilar ne arată În Temelia și realizarea visului: Începutul vieții noi În gospodăria colectivă. Într-adevăr, În Temelia, visul pe care cu atâta freamăt Îl visau eroii Nopților din Iunie prinde ființă. (Ă). Satul Mălini pe care ni-l Înfățișează romancierul trăiește Înfrigurarea, frământările ce preced Întemeierea unei gospodării colective. (Ă). Această Înfrigurare se desprinde din paginile - foarte multe - Închinate ședinței furtunoase cu care Începe cartea, când trimisul C.C. Iordache, rostind cuvântul partidului, le arată țăranilor muncitori - singura cale. (Ă). Din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acțiunea prealabilă a partidului. Această limitare a problemei are consecințe serioase În roman, atât În ceea ce privește conținutul lui de fapte cât și realizarea artistică. Răstimpul de câteva luni, iunie-octombrie 1949, pe care-l Înfățișează Camilar, nu putea să pună la dispoziția romancierului - deși atunci au luat ființă multe gospodării colective - un material destul de bogat pentru ca problema atât de vastă a colectivizării și a rolului partidului În legătură cu ea să reiasă În toată semnificația lor, acțiunea rezumându-se doar, la cele descrise de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu este singurul om nou de pe șantier. În jurul lui stau Achim pescarul, inginerul Iurașcu, Mitică macaragiul și atâția alții. Cei mai mulți dintre ei dau imaginea concretă a modului cum hotărârea partidului se transformă În realitate. (Ă). Cartea nu oferă doar afirmația romancierului că socialismul pășește biruitor Înainte, ci noi câștigăm sentimentul acesta din cunoașterea oamenilor de care ne-am despărțit odată cu ultima pagină a românului. De aici izvorește patosul real, străbătut de adânca omenie și constituind una din laturile cele mai valoroase
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale primelor planuri cincinale. (Ă). Pe șantier, de la mașinile care mușcă pământul, până la Îndrăznețele idei ale lui Alexandru Nicolaevici Serafimov, eminentul geolog sovietic, tot ce se Întâmplă poartă semnul sprijinului frățesc pe care ni-l dă marea Țară a Socialismului. Romancierul deslușește semnificația acestui ajutor pe care știe să-l sublinieze ca o dimensiune esențială a realității evocate. Un suflu de Încredere, de siguranță, câștigată prin experiență, străbate prin carte, accentuează odată cu ritmul lucrărilor Însuși ritmul Înaintării noului În viață. Diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romanului se străduiește să Împletească strâns linia mare diriguitoare cu firul vieților și evenimentelor particulare ale eroilor, cu firul bucuriilor dar și al nefericirilor personale ale fiecărui erou În parte (care se comunică solidar și celorlalți). (Ă). În primul rând romancierul se străduiește să pună În lumină În special figura comunistului matur, vechi luptător Încercat, văzut mai ales În postura lui de organizator, În persoana fie a lui Mihalcea ori a lui Zelțer, Anton sau Andrei. E regretabil că În desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai mari dintre ei, ca Voltaire, sînt scriitori remarcabili, strălucind în toate genurile și fideli lecțiilor clasicismului. Dar, oricare ar fi importanța lor, ei nu reprezintă totalitatea mișcării literare, ilustrată atît de memorialistul Saint-Simon, cît și de autorii dramatici și romancierii Lesage și Marivaux. Arhitectura rămîne fidelă tradițiilor clasice, dar decorarea și ornamentațiile sînt influențate de stilul rocaille sau rococo, care preferă liniei drepte conturul fragmentat și forma neregulată. Strălucirea în Europa a literaturii și a artei franceze este în această
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
inspirate de Versailles, piețe regale à la française. Reacțiile naționale. Dar începînd aproximativ din 1750, în timp ce se continuă difuzarea ideilor filosofilor, se conturează, în numele exigențelor sentimentului, o reacție împotriva raționalismului lor considerat prea plin de uscăciune; influența poeților și a romancierilor englezi contribuie de asemenea la apariția unei mode a exotismului, a visării, a iraționalului. Romanul lui Rousseau, La Nouvelle Héloise, publicat în 1761, cu un imens succes, răspunde acestei evoluții a sensibilității publicului, la fel ca și tablourile lui Chardin
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un barbarism. Dar selecția nu se poate concepe fără un criteriu. Iar acel criteriu, e clar, nu poate fi dat decât de idealul omenesc al satiricului. Am vorbit de atâtea ori de personalitatea morală care străbate fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în operă, este evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iar acel criteriu, e clar, nu poate fi dat decât de idealul omenesc al satiricului. Am vorbit de atâtea ori de personalitatea morală care străbate fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în operă, este evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de lumea ce zugrăvește, acea personalitate se va vădi și mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zugrăvit decât puțin din realitatea obiectivă, principalul fiind și în acest gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo, Leconte de Lisle etc., comparați cu romancierii și nuveliștii din literaturile respective. Poezia - și mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului -, exprimând mai ales afectivitatea unui individ și concepția lui de viață -, e națională adesea numai întru atâta întru cât sufletul unui individ poartă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Sân-Giorgiu, care îl secondează pe marele istoric, iscălește studii pe teme generale și sinteze critice (Literatura și viața, Literatură și public, Teatrul și literatura, Poezia lui Corneliu Moldovanu, Un miniaturist - despre Ion Pillat, Exotismul d-lui Liviu Rebreanu, Dl Sadoveanu romancier, Alecsandri și modelele sale, St. O. Iosif), Al. Marcu recomandă scriitori italieni recenți, din care și traduce, D. Caracostea urmărește motivul eminescian „Miron și frumoasa fără corp”, Barbu Solacolu analizează raporturile dintre literatură și societate și îl prezintă pe „reformatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
, H. (21.V.1893, Iași - 27.IV.1950, București), poet și romancier. Este fiul Ghizelei (n. Nadler) și al lui Carol Haimovici. B. (al cărui nume la naștere era Bercu) a urmat școala primară și liceul în București, unde familia se mutase. Nu se știe ce studii a făcut în străinătate, cert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un modernism de substanță. Dar seducția exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
germani i? a citit pe Heine, Lenau, K�rner, Ruckert, Uhland, Murger. �l admira pe Goethe pentru echilibrul ? i st? p�nirea lui de sine. I?a citit ? i pe Kant, ca ? i pe Schopenhauer. A avut posibilitatea s? citeasc? operele marilor romancieri ? i poe? i ru? i Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca ? i pe cele ale lui Pu? kin ? i Lermontov doar �n traduceri �n limba francez?. Că ? i pe Desiderius Erasmus, pe care �l consideră drept unul dintre cele mai profunde spirite filosofice din istoria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]