17,708 matches
-
i-am răspuns. Eram destul de afectat. „Mai lăsați-mă vă rog, o lună. O să mai încerc o dată”. „Nicio problemă, tu ești creatorul. Îți las cu plăcere timpul de care ai nevoie”, veni răspunsul, afabil. „Am să vă caut eu”, am rostit și am închis telefonul. Singur în încăpere, trădat de inspirație, părăsit de muză. Am pus o muzică de ambient care îmi plăcea foarte mult și am încercat să scriu. Am stat până către orele dimineții, după care, deși ochii mi
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
acest lucru vreau să vă vorbesc. În privința calității, nu e mai bună - niciodată, nimic nu va fi mai bun decât originalul. Dar am credința că e la fel de valoroasă. Am reușit nu să-mi întrec, ci să-mi egalez predecesorii”, am rostit ferm, și o nedorită urmă de mândrie am simțit că mi se strecoară în glas. „Așa deci...”, zise, ușor meditativă. „Am s-o citesc negreșit, dar am încredere în cuvântul tău. Așa cum ai știut că primele încercări sunt mai slabe
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Nu... ce e asta? Nu, te rog, oprește-te! Unde sunt?", am articulat, confuz. "Crede-mă... n-ai vrea să știi unde ești. Să știi cât de cumplite, de pline
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
dintre voi...", am început, nesigur. "Care dintre voi a visat că m-am întâlnit cu o altă fată, o aristocrată negresă, dar nu mi-a mai dezvăluit urmarea, întrucât am dorit ca tragedia să nu se mai repete niciodată?", am rostit, în sfârșit. Nu știu care va fi răspunsul, dar cu siguranță aceasta era întrebarea corectă. "Eu...", ai rostit, și de-abia în acel moment mi-am dat seama că ar fi trebuit să te recunosc din prima încercare, dintre mii de sosii
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
altă fată, o aristocrată negresă, dar nu mi-a mai dezvăluit urmarea, întrucât am dorit ca tragedia să nu se mai repete niciodată?", am rostit, în sfârșit. Nu știu care va fi răspunsul, dar cu siguranță aceasta era întrebarea corectă. "Eu...", ai rostit, și de-abia în acel moment mi-am dat seama că ar fi trebuit să te recunosc din prima încercare, dintre mii de sosii, între sute de oglinzi... da, erai tu, fără îndoială... "Vino!", am întors replica de mai devreme
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
celeste îmi mai puteam găsi alinarea. Am îngenuncheat în fața icoanei, plăcut impresionat de mirosul de tămâie ce se degaja dimprejur. "Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită...", am rostit cuvintele de la finalul rugăciunii. Aș fi vrut să iasă sincere, curate, izbăvitoare. Spontane. Dar au sunat fals. "Ci ne izbăvește de cel viclean...", am încheiat, și m-am cutremurat într-un mod bizar, de parcă cel rău ar fi fost chiar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
fost chiar înlăuntrul meu, unde și-ar fi găsit un neașteptat sălaș. Pe drum, m-am întâlnit chiar cu misterioasa străină. Inima mi-a stat aproape în loc. Ce coincidență mai e și asta? Îmi pare bine să te revăd", am rostit, emoționat. "Vrei să servim o cafea?". "Bună... Ce surpriză! Da, desigur...", îmi răspunse, ușor încurcată. Așezați la masă, după ce am comandat două espresso, am început o conversație improvizată. "Și zici că îți place piesa mea?". "E bună... chiar foarte bună
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
gândească, în timp ce mă înlănțuia cu coapsele. "Știi?", am încercat să continui dialogul, dar apoi am renunțat. Eu nu știu. Mă tem că n-am știut niciodată. "Cum te cheamă?", am întrebat-o, când am simțit că se apropie orgasmul. "Deborah...", rosti, gemând ușor. "Deborah... Deborah!!", i-am strigat numele, într-o descătușare totală. Va trebui să uit... Să uit de unde a plecat totul. Într-un târziu, am adormit, epuizat. Am visat că mă îndreptam către locul din fața parcului, la ora 14
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Ah! Nu se poate! Am fost prevenit, dar n-am înțeles la timp! Am alergat într-o cursă contracronometru, printre mașini, trecători, perechi de îndrăgostiți, bătrâni ce își plimbau animalele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
ca pe un animal la abator. N-am să ți-o iert niciodată! Acum pleacă! Dispari!". "Nu se poate... Era... Era...", începu să se bâlbâie. "N-am știut... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Am părăsit încăperea, complet bulversat. * Era ora 14.00. M-am îndreptat către locul fatidic cu un sentiment straniu, ce depășise demult pragul durerii. Va trebui să aibă loc ultimul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
noastre. Dar pe tine n-am să te uit niciodată! NICIODATĂ! Te rog, acordă-mi ultimul dans!". M-a privit nesigură, ușor reticentă. Apoi a lăsat vioara deoparte într-un gest delicat. "Poate ne vom reîntâlni într-o altă viață", rosti, apoi începu să danseze sălbatic, din toată ființa, așa cum numai ea știa să o facă. Trupul i se unduia ca un miraj, iar eu mă pierdusem complet, nu mai simțeam nimic în jurul meu, decât dansul alesei, unicei, printre stropii care
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
de o violentă emoție. După un timp, Deborah s-a trezit și a venit alături de mine. "Nu poți să dormi?", mă întrebă, încă somnoroasă. "Nu... Deci, tu ai scris toată povestea asta...". "Care?". "Aceasta... A piesei tale. Finalul". "Ah, piesa...", rosti, ușor nedumerită, ca și cum ar fi putut fi vorba despre altceva. "Deborah, trebuie să-ți spun câteva lucruri. E o piesă bună. Sincer. Dar chiar atât de preocupată ai fost să nu mă pierzi, încât m-ai pus să-i omor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
pălărioară de soare, ceea ce o făcea de-a dreptul adorabilă. Am făcut o mică reverență în fața ei, apoi i-am întins aceeași bancnotă simbolică, ridicolă aproape. "Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta... Te ador, prințesa mea!", am rostit, apoi mi-am lipit buzele de ale ei. Când m-am desprins din sărut, m-am uitat fugitiv la ceas. Era ora 14.00. "Îți povesteam odată... Îți vine să crezi că am visat că te întâlneai cu o altă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
-l auzim, atunci trebuie să facem liniște. Și chiar dacă reverența sau respectul nu înseamnă doar liniște, cu siguranță că vom auzi mai bine vocea lui Dumnezeu dacă nu vorbim tot timpul. De altfel, lucrurile care merită să fie auzite se rostesc numai atunci când este liniște. Tocmai de aceea, dragii mei, haideți să ne luăm un moment de liniște, de meditație și să-l adorăm pe Acela care ne-a dat viață și care la rându-i este capabil să ne ofere
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii și-ar abandona natura lor lacomă și belicoasă”, spunea el, considerând că popoarele se pot emancipa, și ca urmare pot deveni mai înțelepte. La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „ ... Și va veni ziua când vom vedea două grupări uriașe: Statele Unite ale Europei și Statele Unite ale Americii dându-și mâna prietenească peste ocean...”. Și cum întotdeauna poeții au avut darul previziunilor, posibil ca aceasta să se concretizeze
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350296_a_351625]
-
le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le întărește iar pe cele bolnave le vindecă”... Și am nădejde, un firicel de credință și tare puțină dragoste, însă știu și trăiesc cu toată convingerea că atunci când rostim Hristos a Înviat nu spunem numai taina negrăită a lui Iisus Hristos ci și chemarea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a participa la Învierea lui Iisus Hristos, pentru că numai așa putem fi autentici creștini. A răspunde la întrebarea cum
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
apartamentul meu, vedeam femeia din ea și ca pe o eliberare în fața întregului coșmar anterior, o poartă a plăcerii pentru a uita de durere. „Te iubesc... Nu ne cunoaștem, dar pot să-ți cer să te dezbraci în fața mea?”, am rostit, amețit de parfumul ei. „Nu sunt o femeie ușoară... Dar știu să-mi recunosc alesul”, rosti, debarasându-se lent, înnebunitor de lent de hainele pe care le purta. I-am sărutat pielea moale, coapsele, gleznele, în gesturi precipitate, pătimașe. Am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
poartă a plăcerii pentru a uita de durere. „Te iubesc... Nu ne cunoaștem, dar pot să-ți cer să te dezbraci în fața mea?”, am rostit, amețit de parfumul ei. „Nu sunt o femeie ușoară... Dar știu să-mi recunosc alesul”, rosti, debarasându-se lent, înnebunitor de lent de hainele pe care le purta. I-am sărutat pielea moale, coapsele, gleznele, în gesturi precipitate, pătimașe. Am vrut să-i ofer plăcere... cât mai multă plăcere. Apoi am întors-o cu spatele în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
nimic... Eu de unde să știu care e adevărul? Dacă într-adevăr ai leucemie sau daca cine știe ce se va mai întâmpla. Vreau doar să nu te pierd, trebuie să știu...”. „Ce să știi? E vina mea, nu trebuia să venim aici”, rosti față, cu o voce schimbată, ca de pe altă lume. „Ce să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
sau daca cine știe ce se va mai întâmpla. Vreau doar să nu te pierd, trebuie să știu...”. „Ce să știi? E vina mea, nu trebuia să venim aici”, rosti față, cu o voce schimbată, ca de pe altă lume. „Ce să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
nu trebuia să venim aici”, rosti față, cu o voce schimbată, ca de pe altă lume. „Ce să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
scenă de o regizoare ca mine?". Da, mi-a placut piesă", i-am răspuns, în timp ce-i priveam formele perfecte, pielea de culoarea abanosului. "Dar niciodată n-am știut când și unde s-a terminat, de fapt". "Poate vom afla împreună", rosti, în timp ce imi săruta umerii, pieptul, iar mâinile sale alunecau încontinuu pe trupul meu. Era atât de fierbinte, de irațională în senzualitatea ei... Am uitat că trebuie doar sa regizez. Te iubesc, aș face orice pentru tine", șopti, în timp ce buzele sale
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
obține? Că e un mit? Nu, nu e un mit. Și se poate atinge. Cu condiția de a găsi personajele și ingredientele corecte". "Bine, dar nu vezi că...". "Că ce?". "Te iubesc enorm. Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit, iar sângele a început să-mi țâșnească din piept, în valuri. "NUUU! Te rog, nuuuu!", strigă, îngrozită. "Orice aș putea indura, numai asta nu! Cum de nu mi-am dat seama...". * Replay. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca un pumnal de vânătoare, și mi l-a înfipt în inima înainte de a mai apucă să schițez vreo mișcare. Cu ultimele puteri, am rostit: „Iubita mea, noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se vor căuta perpetuu, pe nori de lumină, trupurile noastre fierbinți se vor întâlni din nou, în lumi paralele... Blestemul morții nu poate fi înfrânt decât de magia iubirii și de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]