6,798 matches
-
moldovenilor o limbă deosebită de a românilor. 22 mai. Plecăm pe neașteptate din Moscova, la ora 8.15 dimineața, cu avionul, și facem trei ore și jumătate până la Stalingrad, orașul eroic, din care n-a mai rămas decât amintirea; în locul ruinilor se construiește cu hărnicie un alt oraș, cu clădiri monumentale; populație nouă datorită uzinelor, sporește necontenit; în curând va ajunge la un milion de locuitori. De aici ne vom îmbarca, marți, 25.V., pe un parahod care ne va duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
largi perspective. O parte a orașului nou se construiește și la celălalt țărm. Stalingrad se întinde pe partea dreaptă a Volgăi, cuprinzând pe alocuri și țărmul stâng. Fabrici și uzine între ele spații goale. Orașul nou se ridică necontenit din ruinile celui vechi. Se construiesc și se vor construi clădiri mari pentru instituții. Am văzut de pe acum ridicate impozante cartiere muncitorești, alături de aglomerații de bărăci de lemn. Plantații care se ridică. Pământul secetos al stepei e foarte rar udat de ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de sub palat, își pierde trupul perisabil și se purifică pentru incursiunea în sacru. Același scenariu al izolării și comportamentului caracteristic pentru cultul morților este prezent într-un basm din antologia Schott, în care feciorul fără descendență regală este închis în ruinele cetății albe și hrănit acolo noaptea de prințesă. Cromatica spectrală a efigiilor și închiderea tânărului într-un spațiu al trecutului glorios circumscriu locul caracteristic pentru intrarea în sacru. Fata inițiată, capabilă să dispună de metamorfoza în floare, este ademenită de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
biserica este încuiată și nu văd nici un semn de viață în jurul ei. Doar clopotele bat ora exactă și jumătățile de oră. După cinci km de mers mă aflu în fața unui monument impunător din secolul al XV-lea, mănăstirea Sf. Anton. Ruinele bisericii romanice te impresionează. Păcat că au rămas doar ruine. în sat, biserica este încuiată, iar o femeie - de la un mic magazin alimentar îmi spune că la miezul zilei va veni un preot pentru a celebra Sf. Liturghie. Pentru mine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în jurul ei. Doar clopotele bat ora exactă și jumătățile de oră. După cinci km de mers mă aflu în fața unui monument impunător din secolul al XV-lea, mănăstirea Sf. Anton. Ruinele bisericii romanice te impresionează. Păcat că au rămas doar ruine. în sat, biserica este încuiată, iar o femeie - de la un mic magazin alimentar îmi spune că la miezul zilei va veni un preot pentru a celebra Sf. Liturghie. Pentru mine însă este prea târziu așa că plec mai departe cu speranța
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pentru ei la intrarea în localitate. Bine că mai există copii! Trebuie să precizez un fapt: în toate localitățile din Spania văzute de mine există spații pentru joaca copiilor chiar și în cele mai mici sate. Biserica, veche, aproape în ruină este încuiată și nu văd nici un program pe ușă sau prin apropiere. Plimbându-mă agale pe străzile goale întâlnesc pelerini de ieri seară sau din alte seri ce s-au cazat la celălalt han aflat în apropiere de biserică. Este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă însoțesc aproape mereu. Văd apoi următorul sat, Foncebadón, aproape de vârful muntelui, la peste 1400 metri altitudine. Contactul cu acest sat, în care în afară de aceste trei hanuri și alte 5-6 case a fost un șoc psihic. Tot satul este o ruină, la propriu și la figurat. Acoperișurile caselor sunt prăbușite, sau nu mai există deloc, zidurile sunt parțial sau total dărâmate, și parcă mă tem să nu iasă dintre ele vreo jivină, sau vreun șarpe de sub nenumăratele dărâmături. Localnici nu prea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
l-am întâlnit aici. Am vorbit multe cu el, căci are un umor debordant. îmi spunea că a trăit în Berlin 22 de ani, apoi a ajuns în Spania, venind de la Madrid până aici pe jos, iar aici, între aceste ruine s-a oprit, pentru muncă și pentru a reflecta asupra a ceea ce în viața lui a fost sau este o ruină. Nu am dorit să-l întreb detalii, nici nu prea era timp, și pentru că în han tocmai intrase o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
22 de ani, apoi a ajuns în Spania, venind de la Madrid până aici pe jos, iar aici, între aceste ruine s-a oprit, pentru muncă și pentru a reflecta asupra a ceea ce în viața lui a fost sau este o ruină. Nu am dorit să-l întreb detalii, nici nu prea era timp, și pentru că în han tocmai intrase o nemțoaică foarte frumoasă, pe care am mai întâlnit-o în zilele anterioare, iar atenția lui s-a îndreptat spre dânsa, în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe care am mai întâlnit-o în zilele anterioare, iar atenția lui s-a îndreptat spre dânsa, în glumă, bineînțeles. îmi spune că are 32 de ani, este căsătorit și-și așteaptă aici soția și copilul. - Curios cătunul acesta, printre ruine, în vârful muntelui. înțeleg acum de ce câinele cel rău și negru din romanul ,,Jurnalul unui mag,, al lui Coelho apare tocmai aici, furios și cât se poate de rău, sinistru chiar. Un loc mai bun pentru dânsul nici că se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o urmă lungă, albă a unui avion; păsările nu mai ciripesc, nu mai zboară în văzduh, așa cum am admirat în multe seri zborul rândunelelor. Este calmă și plăcută această seară, chiar daca am nimerit într-o așa- zisă localitate, toată o ruină. Simt atâta pace și liniște în suflet. îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că voi dormi din nou într-un dormitor plin cu persoane în pelerinaj, sau călătorie, turism, fiecare cu scopul lui, toți în drum spre Santiago. Capela din Foncebadón Ponferrada
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vecinătate, testându-ți răbdarea. Tot îmi repet că acesta este camino, că sunt pe drum, că voi ajunge totuși la destinație. Și, în sfârșit ajung la han, singurul din acest oraș, pentru pelerini, ceea ce reprezintă un caz foarte rar. între ruinele de la Foncebadón sunt patru hanuri, iar aici doar unul. Este adevărat însă că - acesta poate găzdui peste 200 de pelerini, dacă se pun saltele și în bibliotecă, în sala de lectură, și la intrare, așa cum s-a întâmplat astăzi. Aștept
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
culese în acel sfârșit de martie. Lăudândune fiecare cu realizarea proprie, eu am pus capăt acestei rivalități reducându-mi la tăcere fratele. Am așezat ca supliment... estetic și de bogăție obiectul ciudat și frumos, auriu-lucitor capturat la trecerea mea pe lângă ruinele vagoanelor-victime ale bombardamentului precedent; semăna cu un cartuș nu mai mare. În virtutea dreptului de frate mai mare, Viorel mi-l înșfăcă și-l puse în căsuța lui. Urmă o păruială reciprocă, fiecare trăgând obiectul inedit de la unul la altul. Ne-
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
acest palat, și-a serbat ziua de naștere. Aici i-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Din tot palatul lui Irod acum se mai vede ce-a mai rămas: doar niște pietroaie uriașe din coloanele fostului palat. Atât de mici ruinele și puțin a mai rămas din măreția lui. Dar a rămas grozava și trista faptă Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Palatul s-a făcut praf, s-a pierdut, dar fapta e groaznică, ea a rămas și va dăinui cât lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pentru noi. (Icoana 5) Ce dăm noi În schimb Lui? Aceasta este legenda lemnului din care s-a făcut Crucea Domnului. Lacul Vitezda Lacul este aproape de Poarta Oilor, intrarea În vechea cetate a Ierusalimului. Acum au mai rămas numai niște ruine, aș putea spune. Zidurile s-au dărâmat, nu mai sunt Întregi cum au fost. Se văd niște despărțituri În zid, acelea erau pridvoarele ca niște camere mici unde stăteau cei bolnavi care erau aduși. Se poate coborî pe trepte la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
traiul țării Și răbdările Durerii Doar ei să se Îmbogățească La loc contul să Îl crească Își tot schimbă vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate! N-aud țara cum suspină Și se zbate În ruină! Vai de țara noastră azi Cum se zbate ceas de ceas Omul simplu, cel de rând Plânge În genunchi rugând Să dea bunul Dumnezeu Domni ca tine Domnul meu Cum ai fost Ștefane odată Unea-i țara toată, toată Putna
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vorbă, că m-ați răbdat. S. P.: - Și noi vă mulțumim. Epilog Așadar, o nouă carte despre Atelierele Nicolina. O carte ce readuce în atenție un subiect mai de multă vreme părăsit. Industria ieșeană este astăzi un imens câmp de ruine. Subiectul cărții l-am gândit pornind de la două perspective diferite. Am încercat întâi, o istorie a fabricii, reconstituită în manieră clasică, pe baza documentelor din arhive și a informațiilor publicate în presa muncitorească. Cea de-a doua perspectivă o susține
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
arme, curtea fiind apărată de o garnizoană. (În numeroase orașe ale Moldovei este evidentă dualitatea curte-nucleu comercial-meșteșugăresc: Iași, Suceava, Roman, Piatra Neamț, Huși, Bacău, Vaslui, Hârlău). Transcriind Letopisețul lui Grigore Ureche, în secolul al XVII-lea, cronicarul Simion Dascălul nota că ruinele curții domnești de la Huși se aflau pe locurile de astăzi ale Episcopiei și încă se mai vedeau beciurile în vremea lui. La „leatul” 7003 <...>, consemna el în cronică, „Ștefan Vodă au zidit sfânta episcopie în târgu în Huși, hramul Sfinților
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Rădăuți, în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Moldova la mijlocul secolului al XVII-lea. Despre românii ortodocși („schismatici”), episcopul noteză că aveau trei biserici, dar una episcopală: două de lemn și una de piatră, „la care se cască o crăpătură și aproape de ruină este episcopia”. Locuitorii târgului erau valahi, dar mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este jude un ungur
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint o cetate și neamul supus mișelește cu plumbii țintiți pe la spate. Mă plimb printre falnici ruine, aud parcă sunet de pași și simt cum se scurg lângă mine prin cețuri, războinici incași"! (din volumul "Abecedar de istorii și... istorioare, Editura Junimea, Iași, 2009). "Călătorim pentru a călători"! Pentru Che călătoria aceasta a fost mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
scap de dependență cu iarbă, o halbă de paregoric și cîteva discuri cu Louis Armstrong. Aproape chiar mai rea decît starea de rău e depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu ochii. După cinci zile am Început să mă simt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a făcut imediat foame și am ieșit din hotel să mănînc. PÎnă la urmă am ajuns În Texas și am stat fără drog vreo patru luni. Apoi m-am dus la New Orleans. New Orleans expune privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
PÎnă la urmă am ajuns În Texas și am stat fără drog vreo patru luni. Apoi m-am dus la New Orleans. New Orleans expune privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
luni. Apoi m-am dus la New Orleans. New Orleans expune privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New Orleans este exact la fel ca accentul din Brooklyn. Cartierul Francez e mereu ticsit. Turiști, soldați, marinari din flota comercială, cartofori, perverși, vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]