4,863 matches
-
prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-un vârtej“ și nu se mai comentează. Oltul Își cere victimele ca mitul să dureze și nu e an să nu se Înece un tânăr. De aceea, mama s-a opus cu toate mijloacele de care dispunea ca să mă scald vreodată În Olt. Astfel, Întrecerea care să prindă mai repede mesajul cifrat mă găsește nepregătit, neștiind să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt transcrie un ceremonial. Acesta Începea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acasă. Ea nu m-a lăsat niciodată să mă duc la Olt, nici după ce știa că ajunsesem un excelent Înotător. Atunci, mă alipeam unui grup numeros de băieți mai mari sau mai mici, care mergeau În fiecare zi să se scalde, pentru ei acest lucru fiind ceva banal, ca mâncatul la prânz și somnul seara. Probabil că numai eu simțeam acel frison de plăcere și teamă, o stare bolnăvicioasă, perversă, ca tot ce Îți este interzis; este cert că, Încălcând tabuul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate constata cât de atent este adolescentul ca să descrie orice amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o formă de posesie. Ochiul este Îndrăzneț și insinuant: În fiecare dimineață, mergeam s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să nu faceți gălăgie, că măicuța a murit și ar fi rușine!... Păvăluc, tu, că ești mai mare, ia seama să nu dea în foc oala asta de ciorbă, că eu mă duc să chem o vecină s-o scalde! Colonelul Ștefănescu sări din pat, își puse halatul și, în papuci și capul gol, ieși repede afară. Soarele de-abia răsărit îl izbi drept în față, încît în primul moment, fiind și după somn, nici nu văzu bine mulțimea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să iubești aici? Atmosfera din grădina asta a fost de mult timp otrăvită. Seara aceea minunată când tu și Nuharoo v-ați plimbat împreună prin grădină..., spune Majestatea Sa pe un ton visător. Îmi aduc limpede aminte ziua aia. Erați scăldate în lumina apusului, amândouă în rochii de primăvară. Culeseserăți flori. Ați pășit spre mine cu brațele pline de bujori, zâmbind și pălăvrăgind ca două surori. Asta m-a făcut să uit de necazuri. Nu voiam decât să sărut florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rog ca pruncul meu să fie mulțumit și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea să nu-i fie tulburată de coșmarurile mele. Chiar dacă voi face o fată, tot am să mă simt fericită și binecuvântată. Diminețile stau în camera scăldată de soare și citesc. După-amiaza îmi exersez caligrafia, parte a unui antrenament budist de cultivare a echilibrului și armoniei. Încep treptat să simt revenirea liniștii. De vreme ce eu am captat atenția Majestății Sale, el a vizitat-o pe Nuharoo doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A fost crescut astfel încât nu poate înțelege suferința altora. Oricum, ar fi o greșeală din partea lui să-și petreacă timpul cu o singură femeie. Mă întreb dacă i-au plăcut femeile lui. Ele s-or fi plimbat umăr lângă umăr, „scăldate în lumina apusului“? A dorit Majestatea Sa să „sărute florile din mâinile lor“? Nu-mi pasă de unde vin femeile astea. Le urăsc. Mi se umplu ochii de lacrimi când îmi închipui cum le-o fi atins iubitul meu. Sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la unison. Mii de oameni se întind în depărtare ca un uriaș evantai lung de o jumătate de milă. Mi-au interpretat greșit efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
degrabă pentru că nici n-am observat. Toate grijile mele În legătură cu potențialul penibil al situației În care Sammy stă la aceeași masă cu părinții mei se evaporaseră până când am terminat salata de paste. Sammy strălucea datorită laudelor constante cu care era scăldat din toate părțile și devenise vorbăreț și fericit așa cum nu-l mai văzusem niciodată. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, strângeam singură masa În timp ce părinții mei Îl sechestraseră pe Sammy În seră și Îi arătau temutele poze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În celălalt capăt al țării, dacă Îmi aduc bine aminte. Cum e acolo? Ce se Întâmplă? Spune-mi tot! Mi-am aprins o țigară și am tras-o pe Millington În poală, pregătindu-mă să aud cât de minunat de scăldat În soare era LA-ul, dar, În mod evident, tonul lui Penelope nu era entuziast. —Ei, până acum totul e bine, spuse ea, cu grijă. —Pari nefericită. Ce se Întâmplă? — Nu știu. Oftă. California e În regulă. Plăcută, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elena Marin Alexe .Verde cât privești cu ochii, alintat de raza caldă, Îmi agăț de cer privirea, sufletul în el se scaldă. Urcă viața sau coboară, lipește bine cu rău, Măsurând clipele-n poală, umblă timpul, sămădău. Spre zenit se duce gândul, lacrima în colț de ochi, Trece vremea și pământul, totu-i nou și totu-i vechi. Ca și trenul pus
Momente din tren by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83279_a_84604]
-
de aripă să ascult în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit mă scald în lumină și Alb de mireasă
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
dar „ordinile d-lui Kossuth, președintele guvernului, om din cei mai distinși, inimă nobilă și generoasă, au fost astfel, încât n-am avut să uzez decât de clemență și să aduc o amnistie generală, chiar pentru cel ce și-au scăldat mîinile lor în sângele nefericiților maghiari”. Evident, situația este prezentată cel puțin unilateral, în parte chiar fals. Să nu fi știut Bem de ce se ridicaseră la luptă românii, să nu fi cunoscut cum s-a ajuns la acele masacre ? Ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai ferea așa, 'ntr-o doară, se lăsa iară prinsă Când pentru a se zbate, când dându-se învinsă! Tânărului, acest joc amoros i se pare "inedit, tineresc și încântător", până în seara în care, atras de fățarnica noastră într-un salon scăldat de razele lunii, își pierde cu totul stăpânirea. Pe neașteptate, se ivește fratele mai mare al fetei. Impunător și solemn, acesta îi aduce la cunoștință că, potrivit legii, trebuia ori s-o ia în căsătorie pe fată, ori să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
familie protestantă, își recunoscuse în Corydon, în 1922, iar apoi în Dacă sămânța nu moare, în 1924, preferința pentru bărbați. În aceste vremuri suprarealiste, dragostea trebuie să fie "nebună" sau deloc. Tineretul masculin, constată nu fără amărăciune Maurice Sachs, se scaldă într-o atmosferă de destrăbălare și demistificare. "I s-a spus: nu există decât poezie și revoltă, Rimbaud, îngerii și demonii. A fost îndemnat să agațe crucifixe în closete (așa face suprarealismul), să fumeze opiu (așa face Cocteau), să se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adoptiv". Bab își petrece vacanțele cu aceeași bună-dispoziție. Așa procedează și la Trouville, în vara anului 1947, unde tânăra îl seduce cât ai bate din palme pe un oarecare Jean, de 16 ani, ca și ea. Cu acesta, fata se scaldă în bikini, "sare în mijlocul valurilor", merge la pescuit de crabi, se întrece la alergat. Joacă volei pe plajă și hoinărește, cum cântă Montand, călare pe bicicletă, pe drumurile înguste de țară. Jean, foarte îndrăgostit și sentimental, nu întârzie să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nesigură între puritanismul străbunilor noștri și începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul profund pentru sex și pentru trup al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cufundare în întreg. Ea scapă individul de povara singurătății. Îl transportă într-o lume a beției colective, a instinctelor exteriorizate, unde încearcă sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă în gloată". Ce se petrece așadar atunci cînd fiecare ins renunță la partea lui de individual pentru a exalta, pînă la paroxism, partea sa colectivă? Pentru a putea explica lucrurile, trebuie să înțelegem cum funcționează, după psihologia mulțimilor, aparatul psihic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
multă energie. Acum înțelegem de ce făpturi atît de docile se lasă duse de oricine pretinde că le poate conduce. Printre altele, le hipnotizează prin prestigiu. Societatea însăși constituie un mediu hipnotic, un spațiu al imaginilor și automatismelor eliberate. Ea se scaldă în atmosfera iluziilor pe care istoria le-a întipărit în memoria sa. Starea socială, afirmă Tarde rezumîndu-și concepția, este, ca și starea hipnotică, o formă a visului, un vis de comandă și un vis de acțiune. Atît iluzia unui somnambul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rebotezat o stradă a orașului. Cronicarul valah Radu Popescu constată că Mihai Viteazul „a supus domnia lui pă turci, pă moldoveni, pă unguri de-i avea ca pe niște măgari pe toți”. În cinstea acestui cuceritor valah sângeros, care a scăldat în sânge pământul Moldovei, primăria proromână din Chișinău a rebotezat una din cele mai mari străzi din Chișinău”. Am reprodus acest fragment mai lung, pentru ca oricine să constate metoda cu adevărat științifică pe care autorul Istoriei Moldovei o folosește: a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]