6,619 matches
-
168, ediție specială, 1989, pp. 58-67. 82. Știați că un creier râde, iar celălalt plânge? Creierul și distribuirea emoțiilor Ați remarcat că, destul de des, chipurile sunt asimetrice: partea stângă e mai accentuată, mai ridată decât partea dreaptă, care este mai senină. Când suntem contrariați, jumătatea stângă a feței se contractă, însă atunci când surâdem, colțul drept al gurii se lărgește mai mult. Această disimetrie apare atunci când reconstituim, plecând de la două fotografii ale aceluiași chip în oglindă, fie un chip „drept”, fie un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Gheauș a preluat rolul critic și pe cel de tehnoredactare în ultimul stadiu de dezvoltare a lucrării. De ea și de prietenele ei mă leagă un drum lung și plin de neprevăzut, încă de la reînceputurile feminismului românesc. Adresez un gând senin și recunoscător politicienelor românce, mai ales Monei Muscă, pentru toate controversele și solidaritățile noastre. Editura Polirom, în mod deosebit Silviu Lupescu, Lidia Ciocoiu și Ovidiu Șimonca, mi-au fost și ne-au fost alături în această călătorie intelectuală orientată spre
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
-te bine, dacă n-a știut să prețuiască o ființă cum ești tu, nici nu e chiar atât de sensibilă și inteligentă. Schimbă, stimate cititor, cadrul de referință. Deplasează problema dintr-un loc întunecat, urât și deprimant într-unul mai senin și optimist. „Încadrarea” a fost invocată și ca strategie a liderului charismatic. Apare limpede cât de important este cadrul în care sunt prezentate o știre, un comunicat, un proiect de lege sau orice altă entitate comunicațională în sursele mediale, de la
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfă așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sîngerînd.” Așteptarea stimulează ( În poemul cu același nume) o meditație mai senină și o emoție mai fin caligrafiată. Timpul așteptării e tot noaptea, o noapte fără tăcere: „totul se mișcă”. Simțurile se deschid enorm, urechea aude căderea unei frunze, ochiul vede umbrele Înșelătoare: „Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește. Dar ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce vasul și boarea suflă-n vele; Scînteie-albastră mare sub ploaia sa de stele. Și luncile-eterate cu florile de foc Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai repede decât până acum și a avut un somn liniștit. A doua zi, când razele de soare băteau În geam, prințesa noastră cu suflet bun se Îndrepta spre biblioteca imensă. Acum nu mai era tristă și Îngrijorată. Avea ochii senini și zâmbea. Abia aștepta să ajungă!... Fișă de activitate „Rățușca cea urâtă” clasele I - II clasele III IV Obiectiv Dezvoltarea spiritului de empatie și a relațiilor armonioase Durata 1+2 5 min; 3 10 min; 4 - 30 min; 5 - 5
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni, simțea în acele cuvinte un adevăr furat viitorului. Ceva înfricoșător, dar se obișnuise deja cu acel om cu priviri arzătoare, înțesate de o lumină difuză și senină. Satisfacția suveranului era vizibilă, se uita la Tommaso cu recunoștință, fiul ar fi avut drept consilier un cardinal italian și tot un italian ar fi pus ordine în topografia Regatului. Se înfioră și cu un surâs imperceptibil: mama o să fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
matahala aceea, nu doar pentru sine, ci și pentru fiii săi. Dacă m-aș fi făcut catârgiu, aș fi descoperit o cu totul altă lume, își zicea cu voce tare, aș fi avut parte de multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după sperietură, el cu ochii în sus. — O să fie o noapte senină, spuse. Au început să răsară stelele... Ea vru să-l ia de braț, însă rămase cu gestul la jumătate când el nu deschise cotul, să-i facă loc. Dar avusese dreptate. La Moși era lumină și în jurul beculețelor colorate se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre mașină, dar, cum Cosmina pornise de-a lungul trotuarului, se răzgândi. Noaptea era senină și caldă, pe undeva trebuia să fie și luna, dar nu-și ridicară privirile. Spui lucruri ciudate în ultima vreme, începu Filip. Ești prea singură... — Nu prea am timp să fiu singură... Singurătatea nu cere timp. Dimpotrivă, poate că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e așezat adânc, înlăuntru. Viața a uitat, odată cu noi, să se apere. Uită-te la clișeele astea. Toți zâmbesc. Sein, ființa, e senină, e puternică și absolută, e un zâmbet de os nedezvelit. Din păcate carnea, cu patimile și suferințele ei, îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie-te, nu-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ele. Mai căutați și altele. Când fetița o să intre în trimestrul al doilea, la școală, o să termine cu bastonașele. O să treacă la scris și citit. Atunci or să afle și alții cum e cu boala ei, a cititului... Noaptea era senină. Vântul sufla doar atât cât să clatine felinarele și să agite frunzele. Luminile pâlpâiau, așa că stelele păreau că se mișcă pe cer. În aer plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
experiența răpirii, a ieșirii din lumea prezentă și din grosimea trupului, suspendarea pentru un timp a facultăților umane) și un extaz al sfinților, la aceștia extazul luând forma unei uimiri duhovnicești<footnote Ibidem, p. 164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină Pe flori felurite se-așează și-n jurul albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe o divinitate juvenilă. Astfel de idei nu treceau prin gândul nimănui aici, deoarece hrănirea purceilor și agonisirea de porumb absorbeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hieratismul. Gaittany încercă a mai schimba câteva vorbe înainte de a se retrage, însă nu izbuti a lega un dialog normal. Limbile tuturor păreau împiedicate și răspunsurile erau aruncate cu o suspectă stângăcie. - E o toamnă superbă, zise Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără ploaie, ploaia degradează totul, dă o impresie de groapă cu noroi. La Paris, dimpotrivă, ploaia este pigmentul autumnal care face să sclipească felinarele și dă contururi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se petreacă mai G. Călinescu repede sau să fie amânat. Apoi, obosind, căzu într-un fotoliu în fața pendulului și se lăsă invadat de o stare de somnolență, la care contribuiră mult și bătăile profunde ale ceasului. Era o zi senină de toamnă târzie, rece, dar somptuoasă. Frunzele cădeau mari și roșii din pomi, cu o încetineală vizibilă. Ioanide căută să-și imagineze ce făcea Tudorel acum, emoția lui probabilă, actele preliminarii, pe urmă izgoni aceste reprezentări ridicîndu-se brusc de pe fotoliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comentarii în mâinile orientalistului. Merită să cităm în încheiere și notația pe care o făcu Hergot în jurnalul său, puțin după ora unu din noaptea când doamna Gonzalv Ionescu, bătîndu-i în geam, îi vesti plângând moartea soțului ei. "Cerul extrem de senin. Privit steaua polară." REFERINȚE ISTORICO -LITERARE Balzacian în Enigma Otiliei, G. Călinescu rămâne fidel și în noile romane 1 epicului, "eternului homeric" (expresia este a lui Thomas Mann). Condus de convingerea că "marea literatură este în fond aceea de stil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dezechilibra, de a ne face să șovăim, de a trezi în noi, dintr-o mișcare, îndoieli asupra propriilor noastre comportamente, cuvinte și angajamente", se recomandă "nu o atitudine defensivă sau de respingere, ci dimpotrivă, un comportament de afirmare, de adoptare senină a unei poziții" (idem, p. 119). Pe scurt, terorismul relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
spre ziuă, am avut un vis pregnant din care m-am sculat tulburat. Andrei, îmbrăcat în negru - parcă în frac? - și cu fular alb strălucitor (en magicien), mă anunța că urmează să moară; era jenat pentru noi, fâstâcit, dar totuși senin și jovial, pierzîndu-și teluricitatea și desprinzîndu-se grațios și lin. E opt fără un sfert când mă trezesc și ziua începe greu. Seara, după cină, îl întrebăm pe Noica, jumătate în glumă, jumătate în serios, cum să-i edităm opera. Cînd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trecute cu un român, care lucrează la nu știu ce departament de computere și îl întreb ce face. Zice: aștept să treacă ziua. Mi-a mărturisit că în fiecare dimineață de cum se scoală începe să aștepte să treacă ziua. În rest, era senin și bine dispus. Păi dacă asta așteaptă el de la viață ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide. De fapt tipul era gata sinucis, înțelegi?" Fiul meu și-a făcut viața singur. Mai ales și-a făcut-o. Putea să eșueze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic în ea: piciorul stâng răsucit cu vârful în exterior, laba piciorului drept căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor cu vârful degetelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a "lăsat", ca să zic așa, să-l însoțească tot timpul lecturii și în tot acest timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inspiră: orbia și nebunia. Amândouă aceste le vedem reprezentate în tragediile celor vechi și în operele celui mai mare poet: în Regele Lear, în Hamlet, a lui Shakespeare. orbia răspândește liniște fericită pe față, o espresie de tristă și totuși senină resignațiune, un orb are asemănare c-un dormind sau c-un sfânt. Nu numai atâta. Cine nu vede lumea dinafară trăiește numai înlăuntrul sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]