4,921 matches
-
Bahluiului cu palatul gării, cu linia ferată, cu podul de fier, cu linele dealuri verzi care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost cei de pe urmă ai regimului acestuia; iar seria din care am făcut eu parte, una din ultimele. Căci reforma lui Spiru Haret, care a introdus trifurcația, în cursul superior, datează din 1898. Reforma însăși n-a venit, așa, din senin. Haret nu făcea parte din categoria oamenilor providențiali de care lumea politică de azi e plină până la saturație și ale căror salvatoare concepțiuni și sisteme au, din nefericire, două mari inconveniente, primul, de a se ține prea departe de realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
eu lumina soarelui cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama... (Contopirea aceasta o făceam toți, la noi acasă, și mama și tata și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului.) Amicul care mi-a oferit elegantul volum din colecțiunea "Guillaume", cu artistice gravuri de Bieler, Montégut, Myrbach, Picard și Rossi, a știut bine ce face; și-a dat bine seama de bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
senzuală. Ceea ce pot afirma însă, e că dezordinea noastră, în lucrurile aceste, n-a mers niciodată până acolo unde ne-ar fi putut pune sufletele în mare pericol. Și apoi, de ce mi-aș face atâtea scrupule? Sunt încredințat că nici seninul, înălțătorul "Banchet", care a inspirat lui Platon dialogul de atâtea secole celebru, nu s-a terminat altfel; că expunerea lui Socrat asupra Iubirei nu-și datorește, în mare parte, frumusețea decât bunei dispoziții a comesenilor (să nu uităm că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se par mincinoase. Ca leac s-a arătat refugiul în arta antică, lipsită de amărăciune și de desgust. Nu cercetăm dacă imputarea e dreaptă; îndreptarea însă e cercată prea departe; frumosul e pretutindeni și în orice timp; el e veșnic, senin și alinător; trebuie numai găsit și arătat. Noi îi vom face ramă, oriunde și oricum îl vom găsi. Frumusețea e o lumină și lumina o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
coloniști sosiți a fost construită o clădire mare cu apartamente, care a supraviețuit și în copilăria mea, cunoscută sub numele de cazarmă. Zic că a supraviețuit deoarece celelalte case au fost construite din lemn, dar un incendiu apărut ca din senin, având de partea sa vântul care bate mereu, le-a ars până la temelie. De atunci, după acel incendiu, începe reconstrucția și extinderea coloniei. Folosind piatra și cărămida crudă până și pereții de sub streașină, doar grinzile și structura acoperișului au fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tablou de neimaginat; toți s-au oprit brusc privind la mișcările destul de lente dar precise ale panourilor care în următoarele clipe au așezat toate tablourile la pământ, formând un covor al artei. Pentru o clipă liniștea s-a așternut din senin, renumitul instrumentist rămânând cu muștiucul clarinetului în gură, fără a scoate un sunet, iar noi toți cei prezenți pierzându-ne glasul. Rămăseseră în picioare numai panourile din partea stângă pe care erau expuse numai lucrări de artă naivă, cum era și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
totul într-un spectacol plutitor, la care spectatorii cu aripi ce zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră formând o echipă care sculase toată lumea în picioare, dintre cei care se aflau pe terasă afară, invitându-i la dans în noi ritmuri muzicale, să își manifeste bucuria. Astfel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai mare de petrecere, știind că dimineață fiecare se îndrepta înspre locul de unde venise, astfel ultimele ore pe care le mai aveam de petrecut împreună doream să fie ceva frumos și de neuitat. Discuțiile au început să se aprindă din senin care mai de care mai interesantă, fiind stropite de fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De atîtea ori aș spune: Apolo, tu care ești atît de senin (nu mai pot spune și „atît de pur” după Întîmplarea cu Marsyas), ca marea, Îngăduie-mi să-ți semăn... aparțin unui veac care, adesea, a revenit pe urmele lui Tezeu În labirint numai pentru a vedea Minotaurul, enigma fascinîndu-l mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei pentru a fi de lungă durată. Dragostea este ca o apă limpede și trebuie păstrată ca pe o agheasmă ca să nu-și piardă strălucirea. În situații dificile să înfrunți cu stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase un pachet de țigări din buzunarul hainei și își aprinse una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe la sfârșitul lui aprilie și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar norii care se arătau în înaltul cerului fără margini nu puteau ascunde seninătatea și frumusețea acelei zile. Un stol de vrăbiuțe, una și una, apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte o picătură de apă rămasă de la ploaia ce bătuse în rafale în timpul nopții. Carlina mergea pe o străduță îngustă, lăturalnică, pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și fiecare cu norocul lui. Părăsiseră restaurantul unde mâncaseră și topiseră asemenea unei lumânări câteva întâmplări și trăiri. Alin o sărută la plecare și era mulțumit că dobândise cu ocazia aceasta o anume liniște sufletească. Acea liniște primită era ca seninul unei primăveri care-ți îndreaptă pașii pentru a merge cu mai mult curaj într-o direcție bună. Rămăsese cu aceste cuvinte pe buze: „Mama-i tot mamă. E ca o carte pe care ai vrea să o citești toată viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a artistului diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă, privind-o lung: Spuneți-mi, vă rog: în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem. Drum bun la întoarcere! Pe fața doamnei blonde înflorește un zîmbet senin, cu joc de ape în privirea ațintită spre mine. Mulțumesc! Mulțumesc mult ! șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de felină?!... Soluția cea mai bună pentru această dilemă ar fi să mă ridic și să ies, la fel de politicos cum am intrat. Poate că timpul "timpul rezolvă totul" îmi va arăta adevărul. Ori poate că nu voi afla niciodată dacă seninul acelei priviri în care am fost învăluit cînd i-am prins mîna ridicată, ezitînd în aer, a însemnat sinceritatea iubirii, sau ipocrizia care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei vin parcă din imensitatea albastră a privirii, acum chiar că invidiez tabloul... Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit. E un întreg abis în privirea ei!... Mă plec să o sărut, dar ea clatină din cap tremurînd: Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grav. Eu m-am pierdut în întrebări laterale... De fapt nu voiam să-ți pun decît o singură întrebare: cîte pagini ai scris de cînd ești cu ea? Tresar și o privesc mirat, de parcă mi-ar fi dat palme din senin. Cîte pagini am scris de cînd sînt împreună cu Livia? ce întrebare! Stau împreună cu ea pentru că mi-e dragă, pentru că ne înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea", repetă ea, parcă să mă convingă că a reținut ceea ce i-am spus. Pe obrazul ei, palid pînă acum, simt cum înflorește din nou rozul aprins, ca o floare de magnolie obrajii ei sînt două petale, adunînd între ele seninul privirii... Ne facem un gest scurt, de rămas bun, un gest ca între camarazi și ne privim lung, surîzîndu-ne, în timp ce ușile liftului se închid încet. Mă rezem de peretele liftului și oftez adînc, întors la realitate: "De ce naiba mă caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ascult... M-am înfuriat și-am dat-o afară din birou. După aceea... hm!... ciudat!... nu credeam c-o să se întîmple așa: ne comportam ca doi străini. Asta a durat peste jumătate de an, apoi, într-o zi, așa, din senin, am primit un telefon: "Vlad, sînt Brîndușa. Deseară, începînd de la ora opt, te aștept!" Întîi am fost derutat, apoi m-am simțit umilit și am sfîrșit prin a mă înfuria. I-am dat telefon: "Brîndușa, sînt Vlad. Scuză-mă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aud ușa închizîndu-se imediat. Chem liftul, dar nu-l mai aștept. Pornesc pe trepte, coborîndu-le încet, cu grijă, să nu înceapă iar să mă doară vreun mușchi. La ieșirea din bloc mă opresc, mă uit la cer, observ că-i senin, îmi spun că de acum va veni primăvara, mă bucur la gîndul unor zile mai călduroase, îmi trag mănușile și plec. La primul telefon public, instalat într-o cabină lîngă trotuar, mă opresc, scot o fisă, o introduc în aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea continuă să stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977 Săvinești Piatra Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
articole de vestimentație sau încălțăminte considerate esențiale de către Mireasă. 5.2. Decizia Miresei cu privire la asemenea cheltuieli va fi finală, în toate cazurile. 5.3. Mireasa nu va fi inoportunată când îi e lumea mai dragă de către Mire cu întrebări din senin privind contul comun curent, acestea urmând a-i fi aduse la cunoștință sub formă scrisă, Mireasa având la dispoziție 24 de ore pentru a răspunde. 6. Date importante 6.1. Mirele își va aminti toate zilele de naștere și aniversările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întîmplător despre acesta). De altfel, la Iașul literar nu voi mai colabora de acum , deși peste șase luni fratele meu va fi din nou redactor aici. A lupta împotriva răutății unora și a nulităților înseamnă a lucra și a merge senin înainte. În scrisoarea precedentă îmi ziceai că ai în vedere serioase planuri editoriale . Te aplaud căci și eu sînt de același gînd, căci numai așa vom putea lupta cu spor împotriva celor care se cred genii, pun în mișcare o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]