6,475 matches
-
a contat foarte mult pe cruzimea autoscopică a jurnalului lui M., care conține remarci ale autorului despre sine de o mare directețe. M. pare a se fi livrat trup și suflet. N-avem În literatura română multe asemenea dovezi de sinceritate, dacă exceptăm proza intimistă a anilor ’30. Dar pe alocuri tocmai sinceritatea aceasta devine suspectă, dacă ne gândim că autorul jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
conține remarci ale autorului despre sine de o mare directețe. M. pare a se fi livrat trup și suflet. N-avem În literatura română multe asemenea dovezi de sinceritate, dacă exceptăm proza intimistă a anilor ’30. Dar pe alocuri tocmai sinceritatea aceasta devine suspectă, dacă ne gândim că autorul jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu sine și deopotrivă lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
destul de plauzibil ar fi acesta: Întrucât este mare posibilitatea ca „Jurnalul lui M.“ (Martin, În carte) să fie chiar jurnalul autorului cărții (Marin, În viață), autorul cărții a Încercat să evite expunerea sa În public, ca personaj non-fictiv, cu toate sinceritățile pe care de obicei un autor le pune În seama unui personaj fictiv ori le lasă spre publicare post-mortem. Dacă așa stau lucrurile, este de Înțeles de ce Marin Mincu Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
absent să fie singura prezență literară (și umană) a acestui „roman“ - ca protagonist ce este o non-ficțiune a jurnalulul său. Nu ne dăm seama de ce nu a evitat Marin Mincu acest regretabil paradox. Îi era mai simplu să-și asume sinceritatea ca ficțiune fictivă, decât să-și propună non-ficțiunea reală ca non-ficțiune artificială. Mai ales că există numeroase pasaje În jurnalul său În care se face observații de elementar bun simț narativ că orice Încercare de captare a autenticității existenței conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A. ca document de psihologie feminină aflată În căldurile fermentației erotice adolescentine și postadolescentine. Găsim, cu o asemenea lectură, un personaj involuntar și neliterar care, realmente, ar merita să fie scris de mâna unei scriitoare capabile de la fel de multă sinceritate sentimentală nesofisticată de nici o retorică. E În jurnalul lui A. substanța unui personaj (al persoanei Întâi) care conturează un teribil bovarism al virginității și o năucitoare lipsă de finețe și de geometrie a erotismului adolescentin. Pe de altă parte, jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închide Într-o piramidă a spiritului și un sentiment ipocrit care duce dorul vieții nesofisticate chiar acolo, În balsamul orgoliilor sale genialoide. Romanul (sau bildungsromanul) acestui critic tânăr merită și el scris de mâna cuiva capabil de la fel de multă sinceritate sentimentală (și intelectuală, ca M. În jurnalul său). Despre implicarea intelectuală a lui M. ar fi Însă mai greu să rostim judecăți definitive, jurnalul său este prea puțin unul de lecturi (cum nu este, de pildă, al lui Radu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai departe spre acuzații inutile. Mă înșelasem: a urmat un moment de tăcere și apoi, spre surpriza mea, Judy s-a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
brațul de pe ea, apoi m-am ridicat și mi-am îndreptat spatele, oftând în același timp ca să-mi maschez jena. — Bine, am căscat eu, e vremea să mă duc înapoi acasă. Adică, ceea ce numesc eu în râs acasă. Cu toată sinceritatea, asta se voise a fi o glumă, dar clar lovise una din corzile materne ale mamei lui Stacey, care avea să fie catalizatorul noii treceri din viața mea spre o etapă neașteptată și teribil de minunată. Sau poate că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întoarse fața spre el, o privi în ochi și-i spuse: — Leigh, scumpa mea, te iubesc foarte mult. — Și eu te iubesc, răspunse Leigh automat, fără să ezite, deși oricine altcineva — chiar și un străin — s-ar fi îndoit de sinceritatea declarației ei. Ce-ar trebui să faci când un om pe care îl apreciezi și îl respecți foarte mult, cineva care ar vrea să te cunoască mai bine, îți spune după două luni de întâlniri sporadice că e îndrăgostit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ați dori să știți? — Ce autori mai aveți? Pe care îi preferați? Care dintre cărțile lor v-au plăcut? Ușor fâstâcită, Leigh spuse: — Cred că știți deja răspunsurile. — Adică? Leigh se opri o clipă să se gândească la implicațiile unei sincerități totale. Bineînțeles că nu simțea nicio obligație morală să-i spună tot adevărul; doar că în acest moment i se părea stupid să mai continue șarada, așa că îl privi în ochi și spuse: Adică nu mă îndoiesc că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu un mers grațios la canapeluța retrasă în întuneric. — Sper că te-ai simțit bine, iubito, îi zise Toby în timp ce oprea un taxi odată ajunși afară. — Mai mult decât bine, Toby. M-am simțit minunat, spuse Adriana cu mai multă sinceritate decât ar fi fost în stare înainte de ideea lui Mackenzie. A fost extraordinar, splendid, minunat. *** Un ciocănit în ușă o trezi pe Leigh care dormea profund, ceea ce noaptea se întâmpla rar, ca să nu mai zicem după-amiaza când nici măcar nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea cu o privire apreciativă îndrăzneață. Aproape cu venerație, dacă era să fie sinceră. Și poate pentru prima dată în prezența lui Duncan, ea nu se simți deloc rușinată de cum arăta. — Iisuse, Em, arăți bestial, zise el cu mai multă sinceritate decât l-ar fi crezut ea în stare. Emmy se uită la halatul de pe ea, își aminti de mini-ședința de machiaj pe care o făcuse după ce ieșise de la duș și în sinea ei mulțumi cerului că n-a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
CÎnd o să se termine războiul, domnule Maxted? — Jim... oare o să se termine? Încă un an, 1946. Spune-mi tu, că doar tu asculți la aparatul de radio al lui Basie. — N-am ascultat la radio, domnule Maxted, răspunse Jim cu sinceritate, căci Basie era prea șiret ca să primească un englez În cercul secret al ascultătorilor. Știu că japonezii s-au predat la Okinawa. Sper ca războiul să se termine cuînd. — Nu prea curînd, Jim. Atunci ar putea Începe problemele noastre. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe cale să-l izbăvească și să-i dea pur și simplu cartea ei de vizită, când Îi spuse: Uite, Ruby, ești foarte drăguță și te rog nu mi-o lua În nume de rău, dar Îmi place să spun mereu: „sinceritatea e cea mai bună politică“. Mi se pare că nu prea ne Înțelegem. Respiră ușurată. — Oh, Într-adevăr, spuse ea, gândindu-se că trebuia să pară dezamăgită măcar de dragul politeții. Vezi tu, eu am standarde foarte Înalte la femeile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa departe, dar după cum știi - din moment ce am și zis-o ieri, când am leșinat - asemenea gânduri Începusem să am și eu. —Înțeleg și nu m-a deranjat ce mi-ai zis, spuse el cu o expresie În care ea citea sinceritate. Femeile au dreptate să aibă rețineri față de bărbații ginecologi. Din când În când mai dai peste câte unul care Își pierde dreptul de practică pentru ceea ce se numește, eufemistic, „comportament neadecvat“. Profesia asta - ca toate ramurile medicinei - are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a luat liftul să urce la chirurgie, a urcat pe jos. Simțea nevoia să se miște, să facă ceva. O cunosc de douăzeci și cinci de ani. Înainte de a mă căsători, i-am făcut pentru scurtă vreme curte, oscilând între joc și sinceritate. A deschis larg ușa. În camera medicilor se afla un infirmier care strângea cănile de cafea. Ada a luat din cutie o bonetă și o mască, și le-a pus în grabă și a intrat. Cred că am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adică propria-i casă... — Cum adică fără compromis? — Ei, da, să accepte darul ca atare. Păi dacă i-l fac ca atare, cum ar trebui să-l accepte? — Zice că da, că e dispusă, ca să-ți dovedească buna credință și sinceritatea regretelor ei, să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că domnul Frank nu știa. Era sigură că nu ar permite să fie adus un asemenea sacrilegiu memoriei fiicei sale. Îl asigura că jurnalul fiicei sale ocupa un loc important în inima și conștiința ei. Ajunsesem la sfârșitul paginii. Cu sinceritate, Madeleine van Pels (doamna Peter) Soacra mea, Emily Post din nordul New Jersey-ului, le educase bine pe fiicele sale. În ciuda spiritului rebel pe care soția mea îl ținea acum în frâu, nu semna nici o scrisoare fără oficialul „doamna“ și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Frank și a altor șase milioane. Tot ce voia era ca vocea ei adevărată să fie auzită. Era sigur că și eu voiam același lucru. Aștepta cu nerăbdare să mă întâlnească, îmi dorea multă sănătate și se semnase, cu multă sinceritate, Meyer Levin. Era și un post-scriptum. Mă întreba dacă am familie, poate o fiică, și voia să știe dacă este destul de mare pentru a apărea la televizor. Am rupt scrisoarea în bucăți și le-am aruncat în coșul mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tendințele criminale descrise.“ Un raport psihiatric din lagărul Fohrenwald, Echipa 106 18tc "18" E ram iar în cabinetului doctorului Gabor. De data asta nu aveam nici un motiv. Nu îmi pierdusem vocea. Vedeam bine. Singurul meu simptom era o criză de sinceritate. Adevărul mă aruncase în biroul unui psihiatru. Știu că asta spun mereu pacienții, dar în acest caz era adevărat. Când Madeleine a venit să mă ia după incidentul din sala de tribunal, polițiștii i-au spus că deranjasem ședința, insistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i-ar fi împrumutat banii pentru avans, nici nu ar fi cumpărat apartamentul ăla, am argumentat eu. Deci amândoi aveam câte un apartament care ne plăcea și nici unul nu voia să renunțe la al lui complet. În rarele momente de sinceritate, recunoșteam că întotdeauna i-am purtat pică lui Mark pentru că și-a păstrat apartamentul. S-a mutat efectiv la mine când aveam 25 de ani și s-a făcut numai că ar avea propria casă, mobilându-și apartamentul cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rău, mă tot gândeam la Mark, dar m-am surprins pe mine însămi când am intuit că probabil nu era indicat să-i spun acest lucru și lui Ed. Așa că nu i-am spus. Dar dacă e să continui cu sinceritatea, m-am simțit și mai detașată de Mark după aceea și acesta a și fost scopul meu. Nu-i așa? Mâncarea a fost delicioasă. Uitasem ce bucătăreasă bună e Lynn și ce bucătăreasă proastă sunt eu. Făcuse ceva cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
minciună era stângace și născută din improvizație, pe când a doua era rezultatul faptului că avusesem puțin timp să mă gândesc. — Nu am știut ce spuneam și nici motivul pentru care o spuneam, am recunoscut. A fost o dovadă neobișnuită de sinceritate, iar Mark a dat aprobator din cap, înțelegând aparent această nedumerire totală în fața unei situații complet fără sens. Chiar dacă era convins că nu i-am spus tot, era prea obosit și mahmur și-i era prea greață ca să insiste. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi complet sinceri, gata cu secretele și minciunile. Și vom discuta, vom discuta cu adevărat. Mi-ar plăcea, am aprobat. Nu eram sigură că sunt de acord, dar am simțit că așa trebuia. Ce fel de om nu crede în sinceritate și adevăr? Răvașul din prăjitură îmi apăru dintr-odată, strălucind ca un motiv stângaci dintr-un film de prost-gust. Am clipit ca să-l fac să dispară. Păi, dacă e să fim deschiși de la început, atunci trebuie să discutăm și subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]