7,756 matches
-
noastră optzecistă nebună. Cum a fost acolo? a întrebat Lisa care refuzase să mă creadă când îi descrisesem hainele pe care le purtau Phil și Tally în acea noapte. —A fost cea mai ridicolă noapte din toată viața mea. Eram singurii care veniserăm deghizați. Locul era înțesat de femei triste, toate încercând să atragă atenția unor bărbați la fel de triști. În tot cazul, Phil mi-a zis să mă așez la bar și să pretind că nu îl cunosc atunci când va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fotografia lui nu seamănă deloc cu capul de păstârnac care ar fi putut să provoace confiscarea carnetului. Cum textul de lege pentru omuciderea cu frigarea nu încadrează fapta destul de ermetic, asasinul a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pildă, îmi oferise un vagon de armament, acoperit cu piei de vite disponibil la gara de vest. Spunea că frachtul e falsificat și că, deși scrie pe el „Piei crude”, vagonul e plin de puști și cu mitraliere. E singurul împuternicit, spune el, să negocieze acest transport de marfă clandestină. Și Ioșca se aruncă moale în fotoliu, picior peste picior, ca să trateze vânzarea. I-am răspuns că de o piele de bou, are el însuși neapărată nevoie; pingeaua ghetei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poze, putea să fie ușor confundată cu o frumoasă vedetă de cinematograf. Privindu-i chipul pe portrete, în diverse atitudini, s-ar fi putut crede că totuși va izbuti odată să răzbească pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până la moartea ei tragică, Își Închipuise uneori că este Îndrăgostit, și nici, la capătul celălalt al spectrului feminin, cu prostituatele care Îl sâcâiau sistematic În Piccadilly, În primii ani petrecuți la Londra. Unul dintre avantajele anilor tot mai numeroși - poate singurul - era că lipsa Înnăscută a concupiscenței din viața lui era din ce În ce mai puțin interesantă pentru cei din jur. În cele din urmă, probabil presiunea constantă a activității sexuale și obsesiile sexuale din literatura franceză Îl Îndepărtară de Paris și Îl convinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Văzuse de curând Hedda Gabler, a lui Ibsen, În traducerea lui Gosse (o foarte proastă traducere, În opinia rivalului ibsenit, William Archer), și rămăsese profund impresionat de o tânără actriță americană pe nume Elizabeth Robins, În rolul principal. Nu era singurul - Archer scrisese În The World că „nici Sarah Bernhardt nu s-ar fi descurcat mai bine“. Cucerit de ideea distribuirii ei În rolul lui Claire Cintré, Îl duse pe Compton să o vadă la un matineu și Îi obținu acordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amintire se ridica la suprafață din trecut. Nu eram căsătoriți de mult, când am Întrebat-o, Într-o zi, dacă vrea să Îmi pozeze - pour l’ensemble, tu as compris? Dar nu a vrut. I-am promis că voi fi singurul care va vedea desenul și că, dacă nu-i place, va putea să Îl distrugă, dar asta nu a schimbat nimic. Nu am putut-o convinge În nici un fel. Și avea dreptate, bineînțeles, conchise el. — De ce? Întrebă Henry. — Relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
m-au căutat și au devenit locvace pe durata unui roman. Îmi apăreau în vis, câte unul și ca seminții de șobolani. Râdeau de mine, pentru că încă mai speram... Știau întotdeauna mai bine și se îngropau la timp... Ei erau singurii înzestrați cu calitățile care să-i facă să supraviețuiască speciei umane și ciorovăielilor acesteia... La scurt timp după cea de-a șaisprezecea mea zi de naștere am fost mutat, împreună cu o parte a echipei de la Kaiserhafen, la bateria de coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scurt timp după vizita medicală desfășurată la Comandamentul districtual al apărării de lângă Wiebenwall, la care trebuiau să se prezinte, leat după leat, toți recruții, am primit convocarea la detașamentul de muncă al Reich-ului sub forma unei hârtii ștampilate. Nu eram singurul căruia i-a venit recomandata asta pe masă. Lucrurile se desfășurau după regulament. Era la rând leatul douăzeci și șapte. Durata serviciului: trei luni. Prezentarea la muncă era datată într-una din ultimele zile ale lui aprilie sau într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape cu cozi scurte. Nu eram singurii care recoltau noaptea. Dușmanii noștri erau țăranii cu câini. În spălătoria maistrului de sector, a cărui nevastă murise în ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete, părea adeseori neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
electorală de o ariditate SPD-istă și - începând din 1989 - discursuri despre politica la preț redus a unității germane. Mi-am vărsat mânia pe ea, fără să vreau s-o lovesc. Și, când m-am trezit că am rămas cam singurul care considera că povestea cu custodia e o înșelăciune, după ce se stinseseră ecourile produse de Strigătele de cobe, m-am ținut strâns de „lettera“ mea, astfel încât romanul Un câmp întins a crescut și a tot crescut, până când a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Înseamnă ceva palpitant. — Așa este, confirmă Ted. La urma urmelor, Harry, există mai multe lucruri În cer și pe pământ decât Își poate imagina filosofia ta. Norman aruncă o privire către ultimul membru al echipei, Arthur Levine, biologul marin. Era singurul pe care nu-l știa. Scurt și Îndesat, Levine arăta Îngrijorat și palid, Învăluit În propriile gânduri. Era pe punctul să-l Întrebe și pe el ce părere are când Își făcu apariția căpitanul Barnes, cu un teanc de dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Universitatea Berkeley. Bărbat simpatic și atrăgător, Stone avea o reputație de bun cercetător. Îi folosea pe studenții care-și lucrau diplomele sub Îndrumarea lui ca asistenți de laborator, luându-le rezultatele și dându-le drept ale lui. Stone nu era singurul din lumea știnței care exploata munca altora, dar, În comparație cu alții, proceda și mai nemilos. — În plus, Beth trăia cu el. — Oho! — Asta mai demult, la Începutul anilor șaptezeci. Se pare că Beth a efectuat o serie de experimente asupra geneticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
consecințele atât de fascinante... Întreaga sa ființă se revolta Împotriva ideii de uitare. — Ei bine, conchise Harry, cred că n-avem Încotro și trebuie s-o uităm. — Mă gândeam la Ted, zise Beth. Și la Barnes, și la ceilalți. Suntem singurii care știm cum au murit cu adevărat și pentru ce și-au dat viața. Și dacă uităm... Și vom uita, spuse Norman cu hotărâre. — Să știi că are dreptate, spuse Harry. Dacă uităm, cum ne vom descurca cu toate amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care te visezi sau cel pe care îl percep? În lumea drepților vei fi cum ai dorit, cîntarul propriilor tale aspirații. Cum vrei să fii?“ V. tînăr și avid de toate, de dragoste și de celebritate deopotrivă, știu bine că singurul cu adevărat faimos a fost, în cuie, înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pot să iubesc Ninsoarea cea din urmă când crivățul îmi spulberă speranța. Și, totuși, eu știu să exist, Când miezul nopții mă sărută, cu acel braț al destrămărilor, unde niciodată moartea nu mă va găsi singură pentru că în trecerea anilor singurul meu prieten mi a fost și îmi este POEZIA. De aceea Doamne, oprește mă pe mine în fața unei coli albe să pot să-mi depăn amintirile una câte una astfel încât să nu mai fiu tristă. Să fiu Eu și Noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
roșie. Foarte simbolic. A fost o perioadă în care nu puteai să intri în bucătărie fără să dai de Jim, care era îmbrăcat cu același pardesiu negru și lung. Se întreținea cu mama. Mama devenise prietena lui cea mai bună. Singurul lui aliat în lupta pentru câștigarea inimii lui Helen. Majoritatea candidaților la titlul de iubit al lui Helen petreceau mult mai mult timp în companiei mamei decât cu Helen. Tata îl detesta. Probabil chiar mai mult decât Helen. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aproape dărâmându-și scaunul în graba de a-l servi. Îți aduc eu. Mai vrei și un pahar de lapte? Vă mulțumesc foarte mult, doamnă Walsh, a răspuns el politicos. Era așa de drăguț. Și nu spun asta fiindcă era singurul care-mi mânca mâncarea. Era așa de copilăros. Într-un fel atât de bărbătesc. Sau poate că era așa bărbătos într-un fel atât de copilăresc. Ei, indiferent cum o fi fost, era foarte atrăgător. Și cu toate că Adam era îngrijorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după care se apucase să ridice pernele de pe canapea și să mute fotoliile, bolborosind ceva legat de faptul că nu citise The Independent și că dacă Helen îi luase ziarul, avea de gând s-o omoare. Și cum că era singurul care cumpăra ziarele, așa că nu-și explica de ce nu apuca niciodată să le citească. După vreo trei minute, tata se întorsese ca să vadă dacă focul ardea ca lumea și purtase o discuție înfocată, în principal cu el însuși, pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi stat într-un loc mult mai drăguț și mai scump. Dar dacă nu venise în Dublin în interes de serviciu, atunci de ce venise? —Pot să te ajut cu ceva? l-am întrebat pe un ton ușor răutăcios. Nu era singurul din zonă în stare să fie ironic. Vocea mea voia să transmită că, dacă James se afla în necaz, atunci nu aveam de gând să ridic nici un deget ca să-l ajut. —Claire, m-ai ajuta foarte mult, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus el gânditor, lăsându-se pe spate, protejând cafeaua trădătoare cu ambele mâini. Suna de parcă nu-i era deloc greu să creadă așa ceva. Nu-mi vine să cred că m-ai lăsat să intru în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i vine să creadă, mi-a venit să-i zic, dar am tăcut. — De ce? l-am întrebat cu o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]