KorAP: Find »[drukola/base=smulge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...333 >

8,304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

de spaimă. ― Dar pe aici încă n-a venit ordin, că ne-ar fi spus primarul, urmă Petre. Acu ce-o fi o fi, nu-ți mai face grijă și supărare de pomană! Și, după un răstimp, parcă să-și smulgă un cui din inimă, reluă înăbușit: ― Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici că, nu știu, dânsa poartă toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu, să nu ne mai amărască! Smaranda se înfurie brusc: ― Ducă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
bâlbâind neputincios: ― Apoi... de ce... să nu... te... Nadina dădu să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
picioarele peste șolduri. Își lăsă capul pe spate ca să-și înalțe privirea spre ochii ei. Nadina, zvîrcolindu-se, întîlni privirea aprinsă și-i văzu obrajii inundați de o bucurie mare. Începu să-l izbească cu pumnii peste față, peste cap, îi smulse căciula și-l lovi peste ochii în care pofta ardea ca o vâlvătaie. El răbdă loviturile ei ca niște mângâieri până ce, luîndu-și seama, își ascunse obrajii pe pântecele ei. Nadina nu simțise mâinile aspre care-i strângeau șoldurile și mijlocul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise un răstimp. Aristide rămăsese întins pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți îi urmară, lărmăluind în neștire. Platamonu însă se dezmetici brusc, chemă pe nevastă-sa

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă ori să dărâme ceva. Muierea lui Dumitru țipa și-și smulgea părul că-i vor prăpădi și lucrușoarele ei; în aceeași vreme Ileana dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
anafura, și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp să se dumerească. Într-o clipire loviturile îl copleșiră din toate părțile. Văzu ca prin vis că Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
casă? Nu v-ajunge că I-ați omorât, nici să se odihnească nu vreți să-l lăsați în gace? În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou ale cărui uși fuseseră smulse din țâțâni. Îi trecu prin gând că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo, strigând speriat: ― Nu stricați, oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
că nu mai e chip să răzbească până la Petre și că ar fi de prisos să mai încerce vreo împotrivire, când își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și cum a reușit să-i facă pe țărani să vorbească. ― Mulți răufăcători mi-au trecut prin mână, dar mai cinic și mai ticălos ca ăsta n-am pomenit! rosti în cele din urmă procurorul către Baloleanu. Maiorul Tănăsescu își smulgea mustățile ca să se stăpânească. Îi fu frică să nu-i plesnească vinele de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu de sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge. Când o ridică asupra unui copilaș care plângea sfâșietor, Titu s-a aruncat asupra maiorului, i-a smuls-o din mână și a azvîrlit-o... "Te arestez! Te arestez!" răcnea maiorul. Titu se văzu înhățat de soldați furioși și apoi deodată cravașa maiorului începu să-i sfârtece obrajii... La Drapelul, a doua zi, Roșu îl îmbrățișă, parcă s-ar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
zise Grigore. Mie mi s-a părut, de câte ori am vorbit cu vreun țăran ― care a fost bătut, și doar toți au fost, că nu regretă nimic, ba dimpotrivă... A rămas în mintea tuturor întrebarea pe care n-o mai poate smulge nici o represiune: , Apoi cum să trăim fără pămînt?" 5 Grigore Iuga avu lungi consfătuiri agricole cu Victor Prede-leanu. Rămas prin voia sorții singurul stăpân al domeniului Amara, voia să-și puie în practică planurile de reorganizare a exploatării, îi trebuia

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

mult mai instructive și plăcute, cum ar fi lingerea unei beri sau schimbul de bancuri. Era rândul lui Parker să bată câmpii. Relata, a suta oară, povestea cu inginerul stagiar în camera ermetică de gravitație zero: o pățanie care a smuls întotdeauna lui Brett un rânjet complice, iar lui Parker, un hohot asurzitor. ― ...Și așa că dama în chestiune, înnebunită de grijile pe care și le făcea, se ținea de capul meu să-l salvăm pe băiețel. Cred că habar n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
în curând. L-ai localizat pe ecran? ― Am determinat secțiunea planetei, zise Lambert, fericită că aveau din nou de-a face cu calcule matematice, fără să mai perturbe atmosfera cu reflecțiile ei. Suntem destul de aproape. ― Altfel nu ne-ar fi smuls Mama din hipersomn. murmură Ripley. ― Se prezintă în ascensiune șase minute, douăzeci secunde; declinație minus treizeci și nouă grade, două secunde. ― Arată-mi toți parametrii ăștia pe un ecran. Navigatorul împunse mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai prejos. Crezură de cuviință să considere că apelul fusese lansat de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
târziu. Palma se fixă pe viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
motan inteligent, capabil de surprize. Câteodată, îi revenea sarcina să întrețină moralul oamenilor. Aceștia păreau să fie încântați să-l vadă țopăind și apucând sfoara albă. Lambert numea jocul, ăsta: alintarea motanului. Foarte conștiincios, făcea tot ce putea să-i smulgă navigatorului un zâmbet. Oamenii sunt atât de solemni câteodată. Era o funcție anevoioasă pentru un motan; dar el nu renunță, tot gândindu-se la un șoarece dolofan. ― Ce părere ai? zise Brett privindu-și colegul. Parker ajustă un control, șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce ai? întrebă Brett, neputincios. Ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
a întâmplat cu creatura? insistă Ash. Parker tresări, apoi scutură din cap, profund îndurerat. ― Am ratat-o. A pornit semnalul de alertă și bestia a dat înapoi și a luat-o prin coridor. Unul din brațe, sau apendice, a fost smuls de tambuchiul interior, la închidere. S-a eliberat în mare viteză, cum își lasă șopârla coada. ― De ce nu? comentă Ash. Ea posedă o asemenea putere de regenerare. Inginerul își continuă relatarea, tot mai necăjit. ― O aveam! Când a scăpat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]