5,168 matches
-
pe care nu le știm încă, dar le vom ști. Acesta este doar unul din motivele ce îndreptățesc afirmația că “Evul mediu e mai interesant din punct de vedere al filosofiei.”) Renașterea a fost ultima înghițitură pe care Europa a sorbit-o din îmbătătoarea cultură a Greciei antice. Aparent moderni, renascentiștii sunt de fapt mai tradiționali decât promotorii Reformei și Contrareformei care, din dorința de a păstra intacte tiparele Bisericii și de a-l readuce pe Dumnezeu în lume, au generat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a îndeplinit întocmai: atât Magellan, cât și San Martin au fost asasinați de indigeni, în insula Cebu.) Bacon găsește că este necesar să învețe araba, pentru a-i putea citi și înțelege mai exact pe filosofii mahomedani, din operele cărora sorbea cu nesaț știința astrologică, dintre aur și miraculoasa piatră filosofală, neaflată încă de nimeni. După Roger Bacon vine Malenchton, savantul profesor și astrolog al Universității din Wittemberg, foarte apreciat la curtea Stuarților, Francisc Bacon, baron de Werulam și alți fruntași
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pământ, Ion trebuie să-și sacrifice propria fericire, iubirea pentru Florica; sentimentul erotic este transpus asupra pământului, comunicând afectiv: ”Dragostea lui avea nevoie de inima moșiei. Dorea să simtă lutul sub picioare, să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pe stradă spre-o-nchipuită zare/ Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină./ Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere.../ Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere/ Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi./ Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei/ Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei/ - De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?" (traducere de Al. Hodos) Charles Baudelaire, "Orbii", în volumul Florile răului, ediție alcătuită
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
din prudență, pentru a nu se evropeniza dintr-odată prea tare dar, în tot cazul, cum declară și boierul Gr. Brâncoveanu, la deschiderea cursurilor școlii lui Gh. Lazăr: Să se bucure părinții care trimit copiii la Academiile Europei pentru a sorbi apele filozofiei. Între 1802 și 1826, Dinicu Golescu face nu mai puțin de patru călătorii în Occident, pentru a-și duce fiii la învățătură, doi în Bavaria, doi la Geneva. Toți pionierii școlii românești studiază în străinătate cu scopul de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pe gura puțului ș-a fost mort de când lumea." O situație explicită în care omul încearcă să se opună destinului nefavorabil este aceea relatată în narațiunea Ursita [Păun și Angelescu], unde o femeie naște ,,o mândrețe de băiat, să-l sorbi într-o lingură de argint și nu alta." Oaspetele aude la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele îi prezic noului-născut: "să trăiască cât tăciunili acesta din sobă"; "o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul Bilbo!), da, așa cum ai găuri globul de păpădie uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite la moarte, pusă la copt în rola anotimpului glorios. Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
gândeam la tine, ascultând prostiile alea ipocrite. În fond, să ne dea UE bani pentru a ne păstra oamenii în țară, căci noi nu avem nici o obligație față de ei și, de fapt, nici nu ne interesează soarta lor (și am sorbit din nesul meu nenorocit, pe care mi l-am făcut ca să mai trag de timp...). Am scris și eu un articol pentru „Revista 22“ și pentru doamna Palade, cu care am intrat din nou în contact, despre integrarea la firul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
drăguțe, HRP-ul a scos Coltul 45 al gândirii și a tras câteva cartușe grele dum-dum cu filozofia la presocratici etc. Câteva fete de pe la firme comme on les aime băteau cam plictisite din picior, așa cum erau ele așezate la masă, sorbind nonșalante din ceșcuța de ceai de iasomie și alte gingașe flori de Levant la 80.000 de lei porția. Afară, în stradă, doi adolescenți vicioși, la fel ca și pântecele murdar al acestui oraș, negociau prețul unei iubiri contra firii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
din partea mea. Am început să lucrez la el de prin iunie. Conține și versuri scrise de tata, dar și cântecele noastre de familie. Sunt cântece păstrate prin moștenire de la părinții părinților mei“, a evidențiat Oana Rusu. Pe cei rămași să soarbă diverse pe terasa clubului așteptând spectacolul de dans al Simonei Jovic, Gelu Rusu i-a acaparat în relatări și chiar bancuri, spuse cu har - e ușor observabil - ereditar. Cei care însă s-au grăbit să plece, nu au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trăsăturile lor sunt reduse la dimensiunile unei creaturi minuscule de câlți, tinichea sau gunoi. Marginalitatea acestor eroi liliputani le trasează un destin de outsideri neputincioși, nesiguri pe clipa ce vine, deoarece nici chiar părinții nu le sunt prieteni - Băiatul-stridie e sorbit de propriul tată, iar Copilul-ancoră se îneacă lângă mama de care nu se putea desprinde. Această perpetuă amenințare a neantului le sporește delicatețea emoționantă și le asigură, în spațiul dintre versuri și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
atunci, cum să se evite implicarea politică?), altele medial de ideile/viziunile altora. Urmează că se mulțumește cu cioburi de adevăr? Există o admirabilă articulație a gândirii eminesciene, în așa-numita Poveste a magului călător în stele: "Cum picături ce sorb/ Toate razele lumii într-un grăunte-uimit,/ În el îs toate ce-a gândit". Asta înseamnă: Omul, nu neapărat de geniu, este ca un strop de ploaie sau o boabă de rouă ce oglindește, uimit(ă) de ceea ce i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
identitară afectată există cu prisosință pe ambele maluri ale Prutului. Volumul Basarabia sau drama sfâșierii e stringent necesar să ajungă în cât mai multe mâini, paginile să-i fie parcurse de cât mai mulți ochi, iar textul să-i fie sorbit de cât mai multe suflete însetate de lumină tămăduitoare, mai ales că autorul precizează într-o notă din primele pagini, că de fapt, cartea e pentru toți conaționalii. După captivanta acțiune cu efect de iluminare și de tămăduire a unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
N. Manolescu însă e convins că poemul eminescian Luceafărul este o operă mediocră, deși nu se poate să nu fi citit reflecțiile profesoarei din Elveția Svetlana Paleologu-Matta care, în catrenul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uitării cele oarbe, a văzut punctul cel mai adânc al poemului, ca un centru al lui virtual (...), o adevărată variantă românească a Ființei." Distinsa Doamnă a intuit ceea ce N. Manolescu se împotrivește să accepte, că centrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alături de tine. Ne făceam amândoi prin părțile mele, adică pe meleagurile unde mi-am purtat pașii șovăielnici și totodată zburdalnici ai copilăriei mele. Te țineam strâns în brațe și aveam impresia că la fiecare șanț eram în stare să-ți sorb toată suflarea de viață. Dansam un vals împreună cum numai în vis pot să dansez, căci în realitate știi prea bine că nu pot. Ce dezamăgire, totuși, când trezindu-mă am simțit că nu erai lângă mine. M-am mulțumit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Unde veți fi în această zi? Ce veți fi făcând? Mariana o fi la Bârlad? Mi-e dor de Mariana. Sunt ani de când nu ne-am mai văzut! Tot zăpadă e în Bârladul nostru, în curtea cu pomi buni? Poate sorbiți în tihnă o cafea. Aș vrea să fiu cu dumneavoastră. Pentru noi zilele petrecute în toamnă aici au fost zile însemnate. De-ați ști cu câtă bucurie ne pregăteam la Fgăraș să venim acasă, să vă vedem, să ne facem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
multe ceri Căci tot mai multe iar ai vrea.... Dar patimă după comori Nu ea te face fericit,... Căci tu cu toat-acestea mori Și lași tot ce-ai agonisit... Cand plina-i viața de plăceri Pe care numai tu le sorbi Tu uiți ca-n lume sunt dureri, Că sunt sârmani, schilozi și orbi... Cu banii tăi tu cucerești Femei ce-ți vin în patul tău Și astfel viața ți-o trăiești Mereu în lux și în desfrâu... În timpu-acesta toți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
durerea lor n-asculti În goana-ti oarbă după bani... Ei astăzi suferă și gem Și-n ochii lor de ai privi Tu ai găsi un greu blestem Ce sigur te-ar putea strivi... Dar dacă viața ți-o trăiești, Sorbind din toate-a ei plăceri, Tu uiți ca om ai fost și ești Supus acelorași dureri... Tu uiți că va veni o zi Când cei pe care nu-I asculți, Nu-i vezi acum, se vor trezi Și te-or
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
cît scrisul cu scrierea, halta Hălăucești pornește cu bicicleta un alcoolic, face semn din mînă, atenție, biciclist făcînd semn din mînă, pornește cu bicicleta alcoolic, face și semn din mînă, atenție, biciclist făcînd semn din mînă! în sud cheamă un sorb, Bacovia, Mircești prea frumos ca să fie adevărat, bielă-manivelă, Alecsandri Bacovia! lampa de veghe pe cale să se stingă, retorica succede clipei thanatice, altă cătare n-are pușca, retorică în gînd, erotică în faptă, zone erogene ale călătoriei plictisul cu el ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pacea nopții încă este și lumina lunii este Hristos! Radu Gyr în închisoare poet, cf. mîna de lut din articolul meu, ce vrei să spui, că mă și sperii! prea se încalecă spinările de dealuri în stările ce au, luna soarbe din priviri, glandă pineală reflectorizantă, te șterge batista rîndului de plopi, a rîndurilor vegetative sub a căror brazdă zaci! repezi-te la dreapta, inițiativă personală, ce-a fost între noi lună este felul de a ne repezi la dreapta, semne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și urmează bandiți care atacă vagonul, piei roșii care defenestrează, extrapolări, cînd știu că legănatul e totul, oamenii care au făcut America, născuți și nenăscuți, ajung la destinație! ciudățenia nopții, prea sînt smolite ferestrele, Hălăucești clipirile neliniștesc mai rău, ne soarbe pacea, exagerăm electric luminătorii, pacea în neliniște, Mircești, apoi legea vitezei, că nimic nu este mai rapid ca moartea! Săbăoani umbra de bicicletă lunecă pe alături, stăpînul a ținut-o de coarne, simbioză, clădiri lamelare la uzina de țevi Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gripa aviară! noaptea realitatea dinafară, vagonul tot în metaforă, strălucește intim, fibre ascendente și impulsuri din toate părțile o stăpînesc, are gripa aviară! oprire Budăi, nașa unde-i? nașa nu e, bun, apa, gripa aviară! cu bere "Noroc" la litru, sorbim din plastic, fes pe vîrful capului, mie mi-e rău, gripa aviară, a șasea oară! înțepenite luminile în cotitură, Sîrca puncte roșii dîre pe geam, controlul opțiunilor muzicale la mobil, simulezi, cine este vinovat? obții cît aveai dinainte, prezent mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mi-s dragi cîinii Bielo și Bobiță și libertatea serii frază de control, cît s-a căptușit pădurea lasă loc golului să se scurgă ca apa, combina în grîu rodește întîlnirile de planuri Trotuș Siret, bătute în apus, circuri glaciare sorb unghiurile serii, dar și vagoanele cu dedesubtul lor și toate ale gării săltate pe raze, lumea închide în ea amurg, nu știm intrarea și ieșirea, visul de la început, că nu se naște și se rostogolește sub pielea viului, îi varsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Eminescu în înverșunarea urbană, nu ne degajăm de ea ieșind din cumplita autoinstalare, cu Bacovia degajat de cărți, cu toate că niciodată nu este de ajuns! Ciceu trupurile feroviar trec la organisme exogene, discrepanța cu discursul adevărata călătorie, O sete care-l soarbe / E un adînc asemene /Uitării celei oarbe Mihăileni din salt tresar poalele de zăpadă, gardul din șir de mesteceni între vecini, La umbrăăă de stejărel / Da, da, da, da! doba urătorilor pe hol, din coastă albul bisericii, crucile, case treptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce a dus la reînceperea luptei pentru "apărarea naționalității, mântuința neatârnării și scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]