37,791 matches
-
Timotei Cipariu. Aplecarea spre spirit Ion Papuc și-a urmat-o la Cluj, de-a lungul anilor de studenție la Litere (1962- 1967), oraș unde, în afara întîlnirii cu Blaga și D.D. Roșca, tînărul fantast a dat semne de precoce rapt spiritual, acuzînd o formă stranie de obnubilare a minții, cînd, sub emulația unor lecturi intense, era înclinat să ignore rigorile lumii, înlocuindu-le cu fascinația ideilor înalte. E grăitor episodul lecturii din Logica mică, traducere abia apărută în 1962, cînd tînărul
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
să descopere că aceasta e alcătuită din câteva mii, nu din mai puțin de 400 de cuvinte. Să afle - pentru deloc improbabilul caz că ar ajunge să o trăiască - ce înseamnă o epifanie, definită de Stephen Eroul că „o manifestare spirituală bruscă, fie în trivialitatea vorbirii sau a unui gest, fie într-o fază memorabilă a minții înseși”, revelație care poate să schimbe viața, moment „delicat și evanescent” care trebuie transformat în rezultat literar. Să descopere în ce fel o „estetică
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
asta nu știu. 7. Prim-miniștrii și guvernele vin și pleacă. Iau cu ei bogățiile acestui pământ fără să-i tragă cineva la răspundere. Nu există răspundere ministerială. Dăm perle pe sticle colorate. 8. Pentru mine, culmea mizeriei este mizeria spirituală. 9. De ce vin oamenii la teatru? Pentru că suntem injectați în genă cu această curiozitate de a afla despre alții. 10. Măsura ține în primul rând de bun-simț, iar bunul-simț dă măsura talentului. 11. Privind în urmă, pot să spun că
Lucruri pe care Marin Moraru le-a învățat până la vârsta de 77 de ani () [Corola-journal/Journalistic/47086_a_48411]
-
grupări a FSN, grupare formată inclusiv din parlamentari aleși pe listele Frontului Salvării Naționale. După cum cu maximă rigoare subliniază Ion Iliescu, FDSN a fost condus de Oliviu Gherman și de Adrian Năstase. Însă acest lucru nu exclude patronajul moral și spiritual pe care și l-a asumat Ion Iliescu în nașterea PSD. Altfel, se pune întrebarea: De ce ar mai fi acceptat funcția de președinte și apoi de președinte de onoare al unui partid în a cărui naștere nu are niciun merit
UNPR: Ion Iliescu nu neagă "trădarea", dar o pune în spatele colegilor de partid () [Corola-journal/Journalistic/47169_a_48494]
-
să fie cei care le solicită. Îți vine să crezi că ceea ce așteaptă ei este să li se poruncească. Au fost de prea multe ori întrebați ce cred: acum vor să li se spună ce să facă. Atât de rătăciți spiritual, că, fie și pentru a trăi, au nevoie de autorizație. Trăiesc, fiindcă mi-a poruncit Hessel”. „Jurnalul particular“ al lui Léautaud De la Paul Léautaud (1872-1956) a rămas, nepublicat niciodată până astăzi, un jurnal intim, consacrat în cea mai mare parte
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care mărginesc expoziția sunt o emblemă a temelor contradictorii ce dau viață istoriei portretului în Renaștere, așa cum este ea prezentată în manifestarea de la Metropolitan: obiectiv și ideal, intim și public, material și spiritual, sculptură și pictură.
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
amplei game de aspecte și a semnificațiilor subiacente, sporindu-și impactul asupra cititorului. Pentru a-și exprima propriile gândiri și convingeri, autorul recurge la istoria și realitatea unui Israel antic și modern, la pildele unei morale și ale unor valori spirituale ce nu pot fi trecute cu vederea. Discernământul între bine și rău trebuie să-și spună cuvântul, în ciuda evoluțiilor politice și tehnologice. Dovadă în acest sens este și romanul la care ne vom referi, Misiunea directorului de resurse umane. Ne
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
dar totodată inutilă. Rudele Iuliei sunt de părere că locul de veci al femeii cu ochi fascinanți de tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul de resurse umane se întoarce cu coșciugul la linia de start. Testamentul spiritual nescris al Iuliei va fi respectat. Căci protagonistul aproape că se îndrăgostise de Iulia, ce-i drept postum. Și de fiul acesteia; adevărata lui misiune încredințată de destin era să-l ajute pe bietul adolescent „furios” să-și găsească echilibrul
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
Voinescu, Daniela Firescu, Horia Gârbea, Vasile Spiridon, Ana Dobre, Adela Vlad, Nicolae Coande, Gabriela Gheorghișor. Invitata lunii este Gabriela Adameșteanu cu un text confesiv despre o încercare care a marcat-o. Mihai Gălățanu este prezent cu un eseu intitulat „Maeștri spirituali contemporani”, Lucian Vasilescu publică un amplu grupaj de poeme, iar Emil Maladin, sub titlul „Partea vătămată”, publică un fragment de roman. Am reținut din sumarul revistei și articolele avându-i autori pe Radu Aldulescu, Ioan Groșan, Iolanda Malamen și Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
hazardul l-a purtat din Chișinău la Moscova și de la Tallinn la București, de la Amsterdam la Bruxelles și de la Timișoara în Suedia, spre a-l așeza în final la Oravița, un obscur orășel bănățean în care splendoarea naturii suplinește puținătatea spirituală a localnicilor. Judecat după răsturnările la care l-a silit destinul, Igor Isac nu se poate plînge de monotonie viageră: născut în 1957 în comuna basarabeană Olișcani, într-o familie de țărani români, autorul a simțit de timpuriu atracția culorilor
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
lumi închipuite, în care se ascund din repulsie de realitate. De aceea, deși detracați în majoritatea lor, personajele te atrag prin timbrul exotic al smintelii lor. În fond e refugiul unor oameni care, trăind într-un mediu condamnat la sterilitate spirituală, își caută revanșa în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți dezaxate. E un carpe diem trăit cu furie, parcă din dorința de a se răzbuna pe cenușiul unei epoci ingrate. Bizareria e că din lumea aceasta nu
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
după capodopera omonimă a expresionistului Edvard Munch. Regizorul a explicat că filmul său face parte dintr-un proiect provocator, și anume încercarea de a anima tablouri celebre conferindu- le în același timp și o interpretare, refăcând fictiv background-ul lor spiritual, de tensiuni și imaginar. Figura din Țipătul lui Munch se lamentează pe fondul unei discuții între un tânăr și un bătrân care străbat podul din tablou vorbind despre moarte. Bătrânul relevă lipsa de îngrijoare, iar aerul sceptic devine un fel
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
Miller în The Books in My Life, recunoscând ca „adevărați revoluționari și inspiratori” ai ideilor sale pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui, spectacolul
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
o veritabilă renaștere”. Așadar, renaștere, reînnoire, purificare, iluminare, revelație, vindecare, eliberare sau întregire, iată termenii la care Miller recurge cel mai adesea ori pe care îi lasă să se subînțeleagă abundent pentru a defini călătoria interioară, de natura unei aventuri spirituale, care îi dublează, precum o umbră, voiajul său practic prin geografia peisajului grecesc. Acesta, așa cum meditează autorul pe treptele amfiteatrului de la Epidaur, propune doar nume de locuri, pe câtă vreme căutarea și descoperirea de sine au de-a face, în limbajul emersonian
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
biroul lui era curat”. Faptul că o persoană - și nu neapărat doar un bărbat, nici neapărat un milițian - nu bagă de seamă când se face curat în juru-i mi se pare tipic pentru o lume unde dezordinea fizică și cea spirituală se confundă. De o tristețe anistorică.
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
a dat-o operei lui Creangă, așa cum reiese din articolul „Opera lui Ion Creangă privită din așezarea gîndirii tradiționale”, semnat de Dan Iacob. „Pare să fi existat încă în secolul al XIX-lea, ne atrage atenția Vasile Lovinescu, o organizație spirituală a lui Ram, posedînd un simbolism revelator al unei doctrine deosebit de vaste. Iar faptul că acest mit al lui Ram a fost scris de un om al cărui pseudonim - Creangă - (numele de familie al mamei sale, adevăratul său nume fiind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4994_a_6319]
-
Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atîta doar că farmecul e de înveliș estetic, iar carnea e de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne fără consecințe în planul duhului. Spiritual vorbind, cartea e de o platitudine care uimește, amănunt pe care autorul nu numai că-l simte, dar caută să-l micșoreze inserînd citate lungi cu conținut creștin, alături de un preambul cu considerații istorice privind relațiile românoathonite. Numai că lacuna
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
cu totul inconștient - pe Socrate. În autobiografia lui Elias Canetti: Limba salvată, Facla din ureche, Jocul privirilor, Marta Petreu identifică nu numai complexul lui Oedip, dar și pe cel al lui Prometeu, cel de-al doilea fiind transpunerea în planul spiritual și intelectual al primului, cu apropieri kafkiene. Incizia în miezul romanului lui Eliade Nouăsprezece trandafiri oferă o psihanaliză care se sprijină pe simbolistică, dar și un verdict curajos care aruncă un aer sceptic asupra calității literare a scrierii. În capitolul
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
literare a scrierii. În capitolul „Apocrifă secundă”, teoria lui Marx și Engels: „Nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința”, reluată apoi pentru modelarea economică în „Modul de producție al vieții materiale determină în genere procesul vieții sociale, politice și spirituale. Nu conștiința oamenilor le determină existența, ci, dimpotrivă, existența lor socială le determină conștiința” își găsește corespondentul în Biblie, într- o spectaculoasă identificare. Marta din Betania, sora Mariei și a lui Lazăr cel înviat din morți, personaj al Noului Testament
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
a pus umărul în decembrie 1968. Se afla în echipă cu Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Ion Vartic, Petru Poantă, Dinu Flămând și cu alți tineri de atunci lângă care a rămas aproape 15 ani , „într-o fraternă comunitate și comuniune spirituală”. O „substanță echinoxistă” percepe Ion Pop și în actualul „Apostrof”, revista condusă de Marta Petreu și în care îl aflăm adesea. Aminteam și de „relațiile cu Franța”, ca element „cu o pondere particulară” al biografiei lui Ion Pop. Sunt două
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
punct de vedere, un infern din care puțini au ieșit întregi. Însă evreul român N. Steinhardt, văzând în pușcărie capacitatea omului de a rezista Răului, atunci când este pătruns de credință, s-a botezat acolo, pecetluind astfel un traseu de căutări spirituale pe care îl începuse încă din tinerețe. Fericirea sa, așadar, a fost fericirea de a-l găsi pe Dumnezeu, de a găsi Calea cea Adevărată, în mijlocul nefericirii celei mai adânci.” De ce semnalăm articolul? Dacă l-am fi descoperit într-o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
draconic program de educație, al cărui deznodămînt nu putea fi, potrivit previziunilor pedagogice, decît apariția unui intelect de sclipire meteorică. Pe scurt, don Avito aplică o schemă de eugenie cu intenția de a dărui speciei un exemplar impecabil sub unghi spiritual. În efortul său educativ este ajutat de filosoful Don Fulgencio de Entrambosmares, care joacă în roman rolul unui alter ego al lui Unamuno, prin gura căruia autorul formulează ideile care îi definesc concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
în antiteză cu cărnoasa buză inferioară și cu bărbia semeață. Sub această față gălbuie de bilios, bilios care nu a surâs penelului lui Velázquez - expresia este apatică, aproape acră, aproape melancolică. În craniul acesta mic a încăput o extraordinară forță spirituală”. Iar Dámaso Alonso, comentând și el portretul, ajungea la concluzia că „Totul în el indică inteligență, ascuțime de spirit, forță, precizie, dispreț”. În același sens, Fernando Lázaro Carreter, în studiul său „Pentru o etopee a lui Góngora”, releva corespondențele dintre
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
momentul formării e prezidat de prezența, mai mult sau mai puțin exemplară, a unor figuri tutelare, a unor modele cu valoare aproape arhetipală. Au existat, la un moment dat, în etapa formării proprii, profesori, mentori care au influențat devenirea dumneavoastră spirituală? Scriitorii au fost cei care m-au marcat mai întâi: Rousseau, care îmi place de când i-am citit Confesiunile, la vârsta de șaptesprezece ani; am descoperit în el un prieten, dar și un exemplu stimulator de uimire în fața propriei vieți
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
obișnuință chiar și pentru cititorii care au renunțat la rafturile unei biblioteci propriuzise. E rău, întrucît mesajul e mediul, vorba lui McLuhan, mintea umană percepînd în alt fel litera tipărită față de cea oglindită pe ecranul cu pixeli. Lectura e ceremonie spirituală, așadar act eminamente intim, la fel ca iubirea sau visarea, și din acest motiv ambianța cititului e hotărîtoare pentru efectul lui asupra spiritului. Cînd contextul dispare odată cu suprimarea suportului tradițional, ceva se schimbă ireversibil. E ca și cum, în locul unei mîncări delicioase
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]