8,805 matches
-
lacrima din ploi să nu m-adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal. în pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vatra străbună, Privesc un bătrân, mă vede plângând... îi plâng pe acei ce-acum sunt țărână! îi plâng pe bunici, îi plâng pe părinți, îi plâng pe acei ce-n lume-au plecat; E tare ciudat, în inimă simți, Un straniu fior... pășind iar prin sat! Am fost copil ... Aș vrea să ies puțin din casă, Nu pot, ninsoarea s-a pornit! Bătrâna iarnă nu se lasă, Doar viscolul s-a potolit. De două zile și trei nopți, Fulgi mari acoperă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frumoase, subțiri și lungi, îmi pare cam târziu să coși bucăți rămase de suflet care strigă blamm-ai frânt destul, acum mă coase! Anestezie de primăvară E frig acum, dar câteodată aud cântând o interpretă; e primăvara ... cam discretă, cu voce stranie, sedată. în zbor angelic de egretă recheamă tot ce-a fost odată, dar amintirea e ciudată și însuși timpul o regretă. Sub aparenta frenezie, când toate cântă în natură, eu scriu, robit de poezie, cuvinte smulse sub tortură și pun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară în tăcere. Ne salutăm și apoi așteptăm. Eunucii vin să ne spună că împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo au început ceremonia de nuntă. Mi se pare straniu. Deși mi-a fost foarte clar că nu sunt decât una dintre cele trei mii de femei ale împăratului Hsien Feng, nu mă pot abține de la a-mi dori să fiu în locul lui Nuharoo. Nu după mult timp, eunucul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui se umplu de lacrimi de venerație. — Ce te face să crezi că mă poți sluji mai bine decât alții? An-te-hai ridică ochii din pământ și răspunde: Pentru că eu ofer ceea ce alții nu oferă. — Ce anume? — Sfaturi, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai a găsit-o într-un puț, nu departe de palatul meu. Frumoasa ei blană albă fusese smulsă. Nimeni nu a ieșit în față să dea în vileag numele făptașului, și nici nu și-a exprimat cineva compasiunea. Printr-o stranie coincidență, curând după aceea s-au jucat trei opere pe Marea Scenă Changyi. A fost asta expresia unei victorii? O sărbătorire a răzbunării? Am fost singura concubină care nu a fost invitată să participe. Am stat singură în grădină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
veste se răspândește prin toată reședința imperială: Marea Împărăteasă Jin a murit. Eu și An-te-hai nu ne putem împiedica să nu tragem concluzia că trebuie să fie ceva adevăr în pa kua. În dimineața aceea are loc un alt incident straniu: Când bate ora nouă cutia din sticlă care adăpostește ceasul din Sala Dezvoltării Spirituale se face fărâme. Astrologul Curții explică moartea Doamnei Jin ca fiind atrasă de ea însăși, prin dorința de a investi în longevitatea sa. Iubea cifra 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
florile grase. Crengile lor se întind împrăștiind otravă. Să nu-l scapi pe Tung Chih din ochi, Orhideea. Când dormim, îl țin pe Tung Chih în brațe. Aud în vise caii care mușcă din frâu. Teama mă trezește ca un straniu atac. Cămașa mi se udă de transpirație, în timp ce pielea capului îmi este în permanență umedă. Simțurile mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată de spini și apa din jurul meu se făcea roz. Înotam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
către mormânt. Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să fac, dar tot aș vrea să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai este acolo. Nici măcar nu pot să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor sfârși dacă aș rămâne aici. Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ideea de a vedea fluturând peste toate edificiile din lume, în locul drapelelor naționale, "care sânt făcute ca să fie sfîșiate", drapelul negru al anarhiei, devine astfel eroul acestor timpuri, adulat și ridicat în slăvi de către niște intelectuali exasperați într-un fel straniu de apăsarea propriilor lor tradiții de cultură și civilizație. Acestea sânt izbucniri. Apoi apele se retrag și apare un fel de năuceală, și mulți se întreabă: am făcut-o din entuziasm sau din prostie? Este într-adevăr responsabil Flaubert de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în el. ― Și ce mai rămâne din ce am vrut eu sa spun? ― Tot. Și e interesant. Și nuvela va apărea. Și alungi și norii care s-au strâns deasupra capului tău, mi-a mai spus acest prieten cu o stranie pasiune, care a fost mai convingătoare decât argumentele lui. Ținea foarte tare la mine, eram de aceeași vârstă, știa pe atunci mai multe decât știam eu și voia să mă apere de o primejdie de care eu nu eram conștient
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un mod amețitor felul de a vedea încît nu-l mai recunoști. Optica lui poate fi răsturnată. Dramele de ieri sânt nu atât uitate, cât răstălmăcite, diminuate cu bună-știință, înțelese greșit, sau pur și simplu neînțelese deloc, ca și când o înverșunare stranie l-ar apuca împotriva înțelepciunii. Din suferințele îndurate nu trage nimeni nici o concluzie, războaiele, despre care am proorocit că le vom desființa, nu le desființăm. Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm și poziții iraționale, adoptate de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fața unei realități invizibile profanilor, așa cum fac dansatorii indieni când mimează lucruri obișnuite dar care prin spirit devin misterioase. Luminița stranie din privire i se mărise și ea și ardea incandescent. ― Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de viziunea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mă amenințe, dar nu acest străin, care dacă nu știam n-avea decât să-mi dea notă proastă, dar să nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau toți turburați de strania întîm-plare. Când, intră monitorul, un elev dintr-a opta, și spuse din prag că elevul cutare, adică eu, să poftească în biblioteca profesorului de geografie, care mă chema. Avea o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de călătorii, hărți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu o mână de luptători pătrunde în tabăra sultanului spre a-l ucide, egalează, dacă nu chiar întrece în măreție, gestul lui Mihai Viteazul la Călugăreni. Ceea ce poate inflama, din viața acestui cumplit om, inspirația unui scriitor, este acest amestec straniu de virtuți înalte, violență împinsă dincolo de limitele normalului și consecvență în apărarea unor idei politice. POLEMICA Nu sânt admiratorul celor care în discuțiile de idei, în loc să răspundă cu argumente, coboară dialogul în domeniul defectelor fiziologice și încearcă să-și descalifice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în descoperirea unor noi forme de exprimare și viziuni inedite asupra indivizilor și evenimentelor. Pentru ce oare acest Joseph K., de pildă, din Castelul, este atât de fascinat de toți acei funcționari din satul în care este chemat de o stranie hârtie (un mesaj mistic?!) și nu părăsește această așezare populată de țărani molipsiți și ei de acel birocratism de coșmar? De ce se îndeiază el însuși cu două femei de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
adevăr, mult. Se afla în livada noastră o bancă putredă și plină de mușchi care toată vara mă suporta pe mine și vraful de cărți ce-l căram subsuoară. Pînă se însera și răsărea cea dintîi stea, rămîneam adîncit în strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele. Cînd cineva mă striga, tresăream, dar cu întîrziere, îmboldit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Scutură scrumul pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să nu-l faci prea rău, m am apucat de treabă. La urma urmei, cine nu se crede Isus sau măcar Ioan Botezătorul? Suficient să agăți realității un unghi de vedere propriu, ca toate să se schimbe cu cele mai stranii efecte. Chiar perfecțiunea sferei o poți strica în acest chip. Cel ce-mi furnizase epistola n-a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai de departe. Când au venit comuniștii la putere, ceea ce numim noi acuma Balta era chiar o uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticlă dar nu și trupurile ascunzând suflete în întuneric. Statui în fotolii Respirând imperceptibil bătrâni decolorați de timp ieșiți din lume somnolenți sau absenți așteptând ieșirea din viață ... și această doamnă care întârzie la întâlnire ca pe vremuri iubita ... Ce straniu Să dorești întâlnirea Cu sfârșitul într‐ o primăvară atât de luminoasă, de caldă, de colorată, de parfumată, de vie! Într‐un aprilie la Grand‐Belgia într‐un cămin de bătrâni. Din „ Pagini medicale bârlădene”n r. 124‐125/2008 . Smion Bogdănescu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un jind, n‐ am mai îndrăznit c‐o șoaptă și am mers încet, gândind că mormintele așteaptă. NU‐I MAI AJUNGE SUFLETULUI Nu‐i mai ajunge sufletului, nu, să zică: ție, tine, te și tu, încât îmi pare, în secunde stranii, că‐n tine‐ mi depăn orele și anii, iar tu, din tot mai slaba‐mi ezitare, îți crești din mine propria ‐ întrupare. Vedem în celălalt un elizeu: sunt clipa ta, iar tu ești timpul meu, pierd pân‐ și restul ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]