11,661 matches
-
autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în care nu intră mai nimic din realitatea exterioară”. Termenul de „natură nouă”, atribuit de Iancu, vine să precizeze caracterul nonreferențial, nonfigurativ și organic al abstracționismului, bazat strict pe „raporturi de forme și culori”: „Trebuie repetat publicului, pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texte: „Eminescu” și „Arghezi” de B. Fundoianu, „Vlahuță” de Perpessicius și „Coșbuc” de I. Călugăru. Toate - în Contimporanul. Ultima reprezentație a „Insulei” (10 februarie 1923) a cuprins o conferință a lui B. Fundoianu: „De ce arta actuală nu are public?” - incursiune subiectivă și fugace în istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz, cu obsesia expresionistă a „transformării” omului. Într-un articol destul de încîlcit („Despre public”), F. Brunea pleda pentru implicarea activă a spectatorilor în actul teatral, cu argumente „proletare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
degetul de lumină al lui Maiorescu” sau „Arca lui Noe” sînt cîteva dintre metaforele definitorii pentru acest ideal tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E. Simion, în prefața volumelor De la T. Maiorescu la G. Călinescu. Antologia criticilor români: „Din simbolism pornește și critica artistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
d-lui Ilarie Voronca amintește prin largile evoluții ale ritmului și versetelor de sborul vulturilor și de zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît criticii post-maiorescieni; dimensiunea ei spirituală și filozofică nu îi e străină. Încă o dată, formula sa nu e aceea a criticului-judecător, ci - cum afirma și Al. Mirodan în articolul din Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei din România - a criticului eseist, subiectiv și speculativ. Refuzul atitudinii magisteriale se asociază deschiderii comprehensive, neexclusiviste către noile experiențe poetice. Multe dintre observațiile criticului de poezie au fost confirmate de exegeza postbelică. Lucian Boz merită, cel puțin sub acest aspect, recitit. Capitolul XIV. Efectul Urmuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dovadă a existenței lui. Charlie rîde și spune: — Sper din inimă că așa stau lucrurile. E un copil superb. Este, nu-i așa? În sfîrșit, sînt pe un teren cunoscut și asta mă face să mă relaxez. — SÎnt un piculeț subiectivă, dar sînt convinsă că Tom e cel mai minunat copilaș din lume. — CÎnd Împlinește doi ani? — În august. — Așteaptă numai să facă vîrsta asta, rînjește Charlie. Abia atunci Începe distracția adevărată. — Al tău cîți ani are? — Cinci. Dar copiii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un tren. Îi auzeam freamătul pe șine, îl simțeam de la distanță cum șerpuiește spre gară. Oprește... O voce interioară îmi spune: trebuie să alegi! Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de manifestare a puterii individului nu-și află un spațiu bine delimitat în noile condiții. În societatea contemporană statul dă un sens existenței lumești doar prin sistemul de producție, întrucât se sprijină pe ecuația putere = avere. Se ignoră astfel dimensiunea subiectivă a puterii. „Dacă cultura noastră este cea a posesiunii, a averii care s-a suprapus ființei, inversarea sensului de mișcare ar cere, probabil, restabilirea primatului ființei asupra averii, recunoașterea deșertăciunii mitului posesiei. Între marile religii ale lumii, se pare că
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Și când mi‑a cerut să scriu „Viața lui Ravelstein”, a lăsat la latitudinea mea felul În care urma să‑i interpretez dorința și măsura În care moartea lui Îmi crea libertatea de a‑i reda trăsăturile esențiale - ori amprenta subiectivă imprimată de temperamentul și de emoțiile mele asupra acestor trăsături esențiale, versiunea mea răstălmăcită asupra lor. A gândit, presupun, că nu are mare importanță, pentru că el tot n‑o să mai fie, iar reputația postumă Îl interesa prea puțin. Puteți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de mai tîrziu. Au apărut însă și două curente noi (și, evident, opuse !). Un curent de sorginte filosofică (susținut de Kant, Hegel, Berkley) neagă obiectivitatea spațiului și timpului, considerându-le ca fiind în dependență de conștiința omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale (cu alte cuvinte, oamenii își creează propriul cadru spațio temporal, fiecare om având o perspectivă diferită asupra acestuia). Cel de-al doilea curent consideră că spațiul și timpul reprezintă categorii fizice distincte, și nu forme de existență
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Eliade este impregnată de simboluri și imagini ale Lumii subterane, ale sacrului latent, ale misterelor și secretelor din regatul lui Hades. Onticul lui Gavrilescu este unul oscilant, variabil, plin de semnificații și sensuri, trecerile succesive din realul obiectiv în realul subiectiv, din realul obiectiv în realul potențial, din realul potențial în realul subiectiv și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
latent, ale misterelor și secretelor din regatul lui Hades. Onticul lui Gavrilescu este unul oscilant, variabil, plin de semnificații și sensuri, trecerile succesive din realul obiectiv în realul subiectiv, din realul obiectiv în realul potențial, din realul potențial în realul subiectiv și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și sensuri, trecerile succesive din realul obiectiv în realul subiectiv, din realul obiectiv în realul potențial, din realul potențial în realul subiectiv și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
lume a Umbrelor, a pașilor, a șuierăturilor, a luptei și a întunericului. Șuierăturile și lupta cu draperia semnifică lupta cu Cerberul, cu șerpii de pe cele trei capete ale lui, o luptă ce îl sufocă, îl sugrumă, îl lasă fără realul subiectiv intrând mai apoi în realul potențial. Realul potențial nu îl mai acceptă pe Gavrilescu Orfeu, nu îl mai îngăduie, îl respinge, îi determină reîntoarcerea după „mușcatul din rodia Corei Persephonei”. Baba-Șibila îi dă o șansă de a reveni în realul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în seamă, uită, caută și găsește Iubirea, Iubirea veritabilă, autentică, esențială, „marea lui iubire”, iubirea pură orfică, Hildegard-Euridice. Gavrilescu Orfeu nu se mai întoarce după „pălăria de paie”, casca magică a lui Hades. Cei doi pleacă împreună, rămân în realul subiectiv. Este un mit al reîntoarcerii, al reîntregirii, Orfeu și Euridice se reîntâlnesc, devin din nou un tot în Câmpiile Elizee, în atemporal. Kathodos-ul lui Gavrilescu-Orfeu este unul reinterpretat, este un mixaj de simboluri, imagini, sensuri mitice, este o variantă, o
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
trata conștiința, tipic manualelor scolastice, la un mod predominant personalist. Istoricii teologiei morale relevă interesul slab față de obiectivitatea judecății de conștiință în cadrul tradiției morale post-tridentine, exprimate în manualele de teologie morală. Această tradiție s-a ocupat mai mult de certitudinea subiectivă a conștiinței și de strategiile provenite din jurisprudență, decât de dinamica obiectivă a obligației adevărului moral. Tradiția post-tridentină asuma doar ca pe o presupunere valoarea adevărului judecății de conștiință, atât ca posibilitate a omului de a cunoaște adevărul, cât și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în practica morală. O problemă strâns legată de judecata de conștiință este cea a conștiinței eronate. În situația „ignoranței invincibile”, demnitatea și respectul atribuit conștiinței provin din faptul că ea, deși se decide în favoarea unui lucru rău, rămâne în mod subiectiv orientată spre ceea ce ea consideră ca adevăr de urmat. În schimb, în cazul conștiinței „în mod culpabil eronată”, omul este vinovat de orientarea greșită a personalității sale, adică de a nu căuta adevărul, rămânând în situația care îl determină în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
științele naturii explică faptele naturii. Modelul științelor naturii, potrivit lui Abba, deformează experiența morală pentru că adoptă punctul de vedere al observatorului extern, care privește faptele falsificând experiența morală, astfel că faptul observat nu mai are nimic de-a face cu experiența subiectivă a autorului. Același autor critică și interpretarea fenomenologică a experienței morale în care este evidențiată conștiința subiectului. Această interpretare neglijează faptul că experiența morală este și experiență practică, nu în sensul că subiectul răspunde liber la exigența valorilor, ci în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să mențină ordinea creației”. Pe de altă parte, legea naturală „din garanție a cetățeanului în fața puterii politice, devine motiv de obligație în conștiință a sacralității puterii care o promulgă”. Al doilea moment: cel care reușește să facă distincția între binele subiectiv (legat de intenția omului) și cel obiectiv (legat de voința lui Dumnezeu) este Toma de Aquino. După doctrina sa, prima regulă a legii naturale constă în imperativul „fă binele și evită răul!”, iar pe baza acestuia, „binele moral constă în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
simplul contact cu fenomenul „ființă umană”, cu condiția ca acesta să fie destul de încărcat de feminitate sau de masculinitate”. Această analiză a iubirii dintre persoane atinge însăși intimitatea persoanei și, deci, esența sentimentului. Sabino Palumbieri recunoaște că sentimentul este starea subiectivă produsă de inimă în interiorul experiențelor cognitive sau volitive. Sentimentul este mereu întrupat în timp și spațiu și specificitatea îi provine de la acele contexte în care se inserează. Același autor demonstrează că sentimentul este punctul de convergență al tuturor dimensiunilor spiritului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
externe care au de-a face cu universul sacrului, nici nu este legată de responsabilitatea omului. Ea este considerată ca o consecință a proceselor biofizice alterate, care pot fi restabilite prin intervenția omului. Acest dat obiectiv nu diminuează totuși implicarea subiectivă, care devine transparentă în persistența sentimentelor de teamă și de vină, adesea suprapuse. De asemenea, evaluarea sănătății ca un bine natural suprem, promovat de către individ printr-o conduită adecvată și care pretinde să fie în mod deplin garantat de instituțiile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
deși este bucureștean veritabil, tot decise să se mute cu toată-i familia În Ploiești, abandonând Capitala pentru totdeauna. Astfel, poate fi și mai mult pilduitor În punctualitate, În dăruire și În conștiinciozitate profesională. Spre a fi cât mai puțin subiectiv În prezentarea acestei personalități medicale, nu m-am mulțumit doar cu impresiile personale, ci am avut În vedere și aprecierile multor pacienți, care au beneficiat de Îngrijirile atente ale aceluiași doctor urolog, aprecieri pe care le-am cules atât Înainte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]