4,883 matches
-
Ioan al II-lea (16 aprilie 1319 - 8 aprilie 1364), numit Ioan cel Bun (), a fost rege al Franței din 1350 până la moartea sa. A fost al doilea suveran al Casei de Valois și probabil este cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și luat prizonier în Anglia. Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului, ca monedă
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
și flota a ridicat ancora. Au acostat la Anjadip, o insulă frecventată de vase pentru a obține provizii în drum spre Calicut. Aici, corăbiile au fost trase la mal, călăfătuite și vopsite. S-au făcut ultimele pregătiri pentru întâlnirea cu suveranul din Calicut. Flota a plecat din Anjadip și a sosit la Calicut la 13 septembrie. Cabral a reușit să negocieze cu zamorinul (titlul conducătorului orașului Calicut) și a obținut permisiunea de a înființa o fabrică și un depozit. În speranța
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Țărilor de Jos. A fost numită după bunica vitregă, Margareta de York, Ducesă de Burgundia, care a fost apropiată de Ducesa Maria. În 1482, mama Margaretei a murit și fratele ei mai mare, Filip cel Frumos, i-a succedat ca suveran al Țărilor de Jos având ca regent pe tatăl lor. În 1482, tatăl ei și regele Ludovic al XI-lea al Franței au semnat Tratatul de la Arras, prin care tatăl ei a promis să o căsătorească pe Margareta cu fiul
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
ca "Ella,"), dar ea a refuzat. Wilhelm nu a primit bine refuzul - și a refuzat să se căsătorească curând cu o altă prințesă. Familia lui Wilhelm a fost inițial împotriva căsătoriei cu Auguste Victoria, al cărei tată nu a fost suveran. Dar în cele din urmă, intransigența lui Wilhelm, sprijint de Bismarck, a determinat familia să-și dea acordul oficial. Familia îi spunea Augustei "Dona". S-a bucurat de o relație oarecum bună cu soacra ei, Victoria, care a sperat ca
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
la tron iar mama Isabellei oricum semnase un document prin care ceda drepturile sale asupra coroanei franceze odată cu căsătoria cu Filip al II-lea al Spaniei. Cu toate acestea, Parlamentul din Paris a dat verdictul că Isabella Clara Eugenia este "suveranul legitim" al Franței. Liderul hughenoților, Henric de Navara, regele de drept prin legile tradiționale franceze, în cele din urmă s-a convertit la catolicism și a fost încoronat în 1594. Tatăl Isabellei a decis să-i cedeze Țările de Jos
Isabella Clara Eugenia a Spaniei () [Corola-website/Science/316410_a_317739]
-
Imperiul Etiopian al împăratului Haile Selassie. Trupele italiene au fost transportate spre Eritreea și la data de 3 octombrie 1935 au intrat pe teritoriul etiopian. Liga Națiunilor, din care făceau parte atât Italia cât și Etiopia, a fost solicitată de suveranul etiopian, Haile Selassie, până să înceapă războiul, să medieze în conflict. Dar prin influența unor tratate politice existente între Franța, Marea Britanie și Italia nu s-a putut ajunge la o implicare concretă a Ligii, care să determine Italia să renunțe
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
între armata italiană față de forțele unite ale Marii Britanii, Commenwealthului, Franței libere, Belgiei libere și armatei etiopiene de eliberare. În cursul Campaniei Est-Africane care a durat până spre sfârșitul anului 1941, trupele italiene au fost înfrânte, Etiopia a fost eliberată și suveranul ei, Haile Selassie, a revenit din exil.
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
reprezintă statul suveran Vatican în fotbalul internațional. Este unul din cele opt state suverane (celelalte sunt Monaco, Tuvalu, Kiribati, Micronesia, Nauru, Insulele Marshall, și Palau) neafiliate la FIFA și a UEFA. Din lot fac parte militari voluntari din Garda Elvețiană Pontificală, paznici de muzeu
Echipa națională de fotbal a Vaticanului () [Corola-website/Science/322371_a_323700]
-
vizitat frecvent sora în Marea Britanie și în cele din urmă a intrat în serviciul cumnatului său Electorul de Hanovra. În toamna anului 1776 Carol a fost numit guvernator general al Hanovrei de cumnatul său. Carol a deținut toate puterile unui suveran în timp ce cumantul său nu avea nici o dorință să locuiască în Germania (nu a vizitat Hanovra niciodată). La scurtă vreme după ce a rămas văduv pentru a doua oară, în decembrie 1785, Carol a solicitat permisiunea să se retragă de la angajările sale
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/322421_a_323750]
-
pus capăt Războiului de O Sută de Ani. În 1472-1473, Carol a cumpărat revendicarea Ducatului de Guelders (de exemplu, dreptul de succesiune), de la fostul Duce, Arnold, pe care el l-a sprijinit împotriva rebeliunii pornite de către fiul său. Considerându-se suveran de drept divin, Carol Temerarul, care lucrează pentru a-și crea un stat unitar și centralizat, reprezintă o provocare continuă pentru regele Franței. De la sfârșitul lui octombrie 1468 (adică după Tratatul de la Péronne și reprimarea revoltei din Liège), cei doi
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
bătălia de la Friedland împotriva Imperiului Rus și, urmare a aestui fapt, Țarul Alexandru I este nevoit să accepte semnarea unui armistițiu, pe 21 iunie, Tratatul de pace de la Tilsit fiind semnat pe 7 iulie, în urma unei serii de întrevederi între suveranul francez și cel rus. Două zile mai târziu, Prusia semnează la rândul său un tratat de pace cu Imperiul Francez, fapt ce încheie Războiul celei de-a Patra Coaliții. Întors la Paris, Împăratul Napoleon își îndreaptă atenția asupra Portugaliei, vechiul
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
oaspeții de rang înalt. Alte personaje importante din preajma califului sunt călăul și astrologul curții, funcție inspirată din practica persană. "Al-Mansur" (754-775) este considerat adevăratul fondator al califatului și al capitalei Bagdad. Alte exemple de califi cunoscuți sunt "Harun ar-Rașid" (786-809), suveranul evocat în "O mie și una de nopți", un fel de Carol cel Mare oriental și Al-Ma'mun (813-833), ocrotitorul savanților și artiștilor din califat. Unii sunt neînduplecați apărători ai sunnismului (Al-Mutawakkil, 847-861), autoritari în defavoarea influenței dinastiilor locale (al-Mu
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
simplă funcție de mare funcționar, având sarcina direcției administrative a birourilor, și un adevărat înlocuitor al califului, cumulând toate puterile, chiar și cele militare și dirijând politica statului. Este deci o instituție compozită, mereu legată de noțiunea de serviciu personal al suveranului, al cărui acord este întotdeauna indispensabil și numai în numele căruia acționează vizirul. Guvernatorul avea un rol important în problemele locale ale califatului, descentralizarea fiind o consecință inevitabilă a extinderii teritoriului în condiții de comunicare dificilă. Autoritatea locală a guvernatorului era decisivă
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
simțit nevoia convocării unei noi conferințe la Londra pe 3 februarie 1833, în cadrul căreia s-au fixat definitiv linia de demarcație pe aliniamentul Arta - Volo, punând capăt astfel în mod oficial conflictului dintre greci și otomani. În același timp, noul suveran Otto I și-a făcut intrarea în capitala Greciei, Nauplion, în fruntea a 5.000 de soldați bavarezi.
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
sunt personaje din acest ultim roman și nu apar ulterior). În plus, personajul Teotokris a fost luat din romanele "Alla conquista di un impero" și "Sandokan alla riscossa". Sătenii din Mompracem sunt speriați și înfometați de ferocele sultan Abdullah, un suveran laș și crud, aflat în slujba englezilor. Tânăra Jamilah se întoarce la Mompracem pentru a-i ridica la luptă pe vechii „tigri” supraviețuitori, dar este vânată de către gărzile sultanului și este pe cale să fie ucisă, fiind salvată de aventurierul grec
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
prilej pentru a se simți bine în compania cuceritorului Aramis sau chiar a lui Moș Lapin. După ce îi înfrâng pe oamenii cardinalului în două confruntări, cei opt pornesc spre Paris, pentru a duce Regelui și Reginei comoara găsită. Cei doi suverani se găsesc însă sub influența malefică a cardinalului și îi condamnă pe toți la moarte. În ultima clipă, un ultim truc la care apelează Mary îi lasă inconștienți pe toți cei prezenți, moment în care își fac apariția și Tuning
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
fost emisă pentru a comemora eliberarea celor 11 județe din Ardealul de Nord încorporate de Ungaria fascistă, în urma Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940. Se știe că la 25 octombrie 1944, în semn de prețuire pentru regele Mihai I, suveran al României și comandant suprem al armatei, Armata Română a făcut un efort deosebit pentru a elibera orașul Carei, ultima localitate din Ardealul de Nord aflată sub control fascist. Piesele acestei emisiuni sunt discoidale, având diametrul de 21 mm, iar
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
romane în cele mai îndepărtate regiuni din sfera sa de influență (inclusiv, Decapolis). Imperiul Roman le-a permis acestor orașe o autonomie regională, funcționând ca niște orașe-stat. Pe monezile proprii bătute de membrele Decapolisului, erau inscripționate cuvinte ca "autonomă", "liber", "suveran", dovadă a autoguvernării permisă de împărat. Romanii și-au lăsat puternic amprenta asupra regiunii, orașele au fost reconstruite după modelul celor romane, tiparul străzilor, templelor și clădirilor era asemănător. Cultul împăratului a fost o practică comună întregului Decapolis. Comerțul înflorise
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
sub conducerea frigienilor care întemeiază un regat puternic la vest de râul Halys (în prezent, râul Kızılırmak) în vecinătatea Lidiei. Regii Frigiei își construiesc numeroase orașe în apropriere de numite tumuli, movile așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide înghițind sânge de taur. Incediul
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
Mare să-l includ în vastul său imperiu. Echipa lui Young a excavat în 1957 tumulul regelui Midas, cel mai mare tumul cu o înălțime de 50 de metri și cu diametrul de 300 de metri. Acesta a descoperit rămășițele suveranului așezate pe materiale textile și purpuri scumpe într-un sicriu înconjurat cu obiecte magnifice. Printre aceste se numără vase de ceramică, curele de piele și o colecție conservată de mobilier. Înmormântarea este datată în a doua jumătate a secolului al
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
de luni, că el a fost născut pe un munte, începând să vorbească imediat după nașterea sa. Fără îndoială, Huang Di a fost unul dintre cei mai iluștri împărați chinezi, pentru că el este așezat în fruntea celor Cinci Di, sau suverani care au domnit în zorii istoriei. Legenda povestește că, în anumite ocazii, el convoca pe muntele Dai (un munte sacru din China de miazănoapte) o procesiune de monștri ciudați, ce includea tigri, pantere și urși, și că aceștia îl însoțeau
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
Bălașa ("Întristarea"), este opera sculptorului Ion Georgescu, iar monumentul Domniței Zoe Brâncoveanu, de pe partea opusă, este opera sculptorului francez Jules Roulleau. Cu ocazia Sărbătorilor Pascale din anul 2000, la slujba din noaptea dintre 29 și 30 aprilie au participat fostul suveran Mihai al României și soția sa, principesa Ana de Burbon Parma, cât și fostul premier Victor Ciorbea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. În interiorul bisericii, între pronaos și naos, pe partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
și o parte a străzii medievale, În plus, se remarcă și un semn antic marcând prezența Legiunii a X-a romane. Se stie ca în secolul al XIII-lea împăratul german Frederic al II-lea, devenit vreme de zece ani suveran al Iersualimului, a ordonat cavalerilor teutoni să întărească poarta, numită pe atunci St.Ștefan. În secolele al XIII-lea - al XV-lea, în epoca mamelucă, case din zonă au fost restaurate și, de asemenea, s-au adăugat bolți în continuarea
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
în 1894 și fiul său ducele de Orléans a moștenit la 25 de ani imensa avere a familiei Orléans și pretențiile la coroana Franței. El trebuia să se căsătorească conform rangul său pentru a asigura descendenți. Cu toate acestea, nici un suveran - inclusiv unchiul belgian - n-a fost dispus să-și dea una din fiice pretendentului orléanist. Prințesa octogenară Clémentine, capul politic al familiei (ea a reușit să-l pună pe fiul ei pe tronul Bulgariei) și pețitoare neobosită, a propus o
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
galere cu vâsle. După ce au cucerit Constantinopolul în 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei, amenințând statele creștine. Au transformat Marea Mediteraneană într-un "lac turcesc" prin cuceriri navale. Diverși papi au propus de mai multe ori suveranilor creștini să se unească împotriva inamicului comun, dar fără succes. În 1570 papă Pius al V-lea a reușit să adune forțele creștine pentru a elibera Ciprul, atacat de turci, formând Liga Sfântă. Toate statele cu ieșire la mare, cu excepția
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]