8,562 matches
-
în umanitatea simplă și creativă profesional. Jurnal cu femei afgane relatează povestea traiului meu în comun, în septembrie 2002, cu două femei ieșite abia de nouă luni din regimul taliban. Ambele au făcut parte din rețeaua clandestină de alfabetizare a tinerelor din Kabul și se aflau la prima lor ieșire de sub „văluri”. Ele m-au făcut să înțeleg mai bine că „răul” comunist est-european a fost „soft” în comparație cu cel taliban. Relația mea cu Vestul este cea de traducătoare între două lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te întâlnești, dacă e femeie și cam de vârsta mea și face una din științele sociale, este sigur feministă, dar feministă trup și suflet! În România, lucrurile nu seamănă. Dar nici femei universitare nu se revarsă din abundență. Afară de numeroasele tinere asistente și preparatoare, multe foste doctorande în afară, că în țară sau nu le observă „Guru” să le ia la doctorat sau, dacă le observă, are uneori grijă să le aranjeze câte un loc pe „potrivă”: metresă tranzitorie sau prestatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care crede în ceea ce face și vrea să convingă și pe altul. Târziu, spre miezul nopții, când mă aflam în picioare lângă o măsuță cu jucători de rumy, urmărindu-i cum țineau cărțile, în mâini, desfăcute evantai, timp în care tânăra mea interlocutoare se afla la bucătărie ajutându-și mătușa la preparatul unui nou rând de cafele, Ana se apropie de mine, îmi puse mâinile pe umeri și mă sărută pe obraji. „În sfârșit, singur! Aștept de atâtea ore. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fac aici? nu tu o rudă cineva să-ți dea un pahar de apă la nevoie. Vedeți... - Aveți dreptate, rosti profesoara, în momentul în care vorbirea acestuia fu întreruptă nu de voința lui - ceea ce profesoara nu observă - ci de tânăra care ne servea și care aduse pe platoul de metal înghețata comandată. - Mulțumesc! înclină din cap Davidsohn, adresându-se fetei care la rându-i rosti ceva, zâmbind, desigur o politețe. - Și ce-o să faceți dumneavoastră acolo? intervenii într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
închisoarea Jilava (sincer vorbind, nici eu nu știam dacă mai exista, dar să-mi ceară o listă a închisorilor din România era prea de tot); reprezentatul Olandei a povestit că un prieten al său a așteptat câțiva ani până când o tânără din România a obținut autorizația să se căsătorească cu el (la întrebarea mea, mi-a spus că el avea o vârstă de peste 60 de ani, iar ea în jur de 20 de ani și a cunoscut-o pe plaja de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
însuși. Când urcam pe scări spre cabinetul ministrului, i-am spus să repete felicitările pe care eu le tradusesem parțial pentru tânărul lucrător de la protocol. A făcut-o întocmai și am avut senzația că intram în normal. Imediat, apăru o tânără cu cafelele, după care ministrul deschise convorbirea: Excelență, îmi face plăcere să vă revăd, acum, la început de an, și sunt gata să vă ascult mesajul colegului meu de la București, căruia vă rog să-i transmiteți toată considerația și urările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
apoi să te gândești că mama de-ar ști, mai bine-ar lăsa să moară din leagăn pe fata fără noroc în lume... S-a măritat Ileana cu cel ce nu-i era drag și s-a măritat și de tânără... Și-i plăcea și ei viața... dacă era tânără, ș-avea suflet... Da’ vezi că bărbatul parcă i-a fost dușman... Este-o babă, acolo, în sat la Solomonești, una Gahița, care stătea lângă Ileana, numai gardul o despărțea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
publicată prima dată în Viața românească, nr. 5 din mai 1908. Din spusele fiicei scriitorului, se pare că Haia Sanis ar fi existat în realitate, casa lui Leiba Sanis situându-se pe Ulița Mică din Fălticeniul începutului de secol. Istoria tinerei fete i-a fost povestită lui Sadoveanu de Ecaterina Tinu, o rudă a scriitorului. Considerată de G. Călinescu drept „cea mai echilibrat dramatică din scrierile lui Sadoveanu“, iar de N. Manolescu „un roman concentrat“, Haia Sanis este și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scări. Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a întins-o. Încă incapabilă să vorbesc, am citit-o. Lucky Star De și despre Helen Walsh Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lângă ușă, fiecare ținând în mână scenariul. L-am citit rapid, nu se schimbase de când îl citisem ultima dată. Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în vârstă. —Haide, mi-a spus mama. Dă-mi datele. — Nu e nevoie să vedem efectiv partea asta, a spus Helen. Acum o să facem scena 2. Scena 2 era mult mai scurtă. Iată ce conținea. Scena 2: Apartamentul fetei dispărute. Tânăra atrăgătoare și bătrâna îl cercetează. În hol, mama și Helen, cu brațele întinse la nivelul urechii și cu degetele arătătoare unite în forma unor pistoale imaginare, au dat încet ocol apartamentului imaginar, cu genunchii îndoiți și fundurile împinse în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o față albă-verzuie. —Ăsta e Fred Strigoiul, a șoptit Nicholas. Vino, hai să ajutăm la aranjarea camerei. Leisl a pus niște muzică sinistră de violoncel la un casetofon și aprindea lumânări când a început să „curgă“ lumea. Veniseră și o tânără rotundă la față, care era probabil mai mică decât mine, dar arăta ca și cum abandonase orice speranță, un domn mai în vârstă, scund și elegant, cu părul pomădat și o serie de femei mai în vârstă, cu ticuri nervoase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Eu și „Edna“ a trebuit să ne așezăm pe o „verandă“ improvizată din două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un pahar și se uită în gol, cealaltă - Edna - e mai coaptă și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Times Square când m-a văzut. —Anna! Îmi pare așa bine că te-ai întors. M-a îmbrățișat, îngropându-mi fața în permanentul ei ratat. — Sper sincer că o să primești un mesaj mai bun săptămâna asta. Următoarea a venit Steffi, tânăra îmbrăcată bătrânicios, care a zâmbit sfios și a zis că se bucură să mă vadă, ca și Carmela, una din doamnele mai în vârstă, cu fusta prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
birouri al Formulei 12 cât mai departe cu putință de Lauryn; nu era încântată, câtuși de puțin, că obținusem o altă slujbă. Era și mai puțin încântată că o luam pe Teenie cu mine. Cealaltă asistentă a mea era o tânără vioaie pe nume Hannah - o furasem celor de la Warpo și o salvasem de la o viață de ținute sinistre. Recunoștința pe care mi-o purta avea să fie garanția loialității ei. Pe 29 ianuarie, numărul din martie al revistei Harpers a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urmez. Am străbătut un culoar până la o ușă joasă, prin care am trecut într-o curte mică. În mijloc era un cal, frumos, dar scund, pe care stătea călare o superbă călăreață cu pielea întunecată și cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mici oportunități, iar aceste plecări deveniră punctul cuminant al vieții sale din livadă. — Oare să mă-mbrac cu asta? mormăia pentru sine înainte de toate. Nu, o să mă-mbrac cu aia. Nu, culoarea nu e bună. E prea închisă pentru o tânără. Of, culoarea nu e bună. Își petrecea întreaga săptămână de dinaintea unei zile de mers în oraș încercând să decidă ce să poarte și începea să se gândească la ținuta pentru viitoarea călătorie imediat ce ajungea acasă din stația de autobuz, agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am târât până la bar în cogeamite costumul meu. M-am întors. Doris se uita în jurul ei cu ochiul unui antropolog... Acum câteva luni, Fielding îmi trimisese un exemplar din prima carte a gagicii, un volumaș de nuvele. După cât se pare, tânăra Doris se descurcase binișor în America. Tăieturile subliniate pe care le primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să se dezmembreze în capul meu. Procedeul era mereu același, și Fielding le primea și le scotea pe ușă ca un felcer care face injecții pe bandă rulantă. Încercarea de a crea o atmosferă cât mai detașată în timpul audierii unor tinere pentru roluri de natură erotică e un procedeu tradițional în industria noastră. De exemplu, Terry Linex de la CL. & S. are deja o frază consacrată. El nu spune decât: „Corect. E o scenă de sex. Eu sunt partenerul“... Taticule, asta le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timpul cu erudiția, averea și tinerețea lui, el este în realitate (descoperim noi) ignorant, falit și mai mult sau mai puțin senil. Da, bătrânul Lorne e cam cu un picior în groapă. Când, în cele din urmă, o șantajează pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mitican, deosebit de prolific, la cei aproa pe 80 de ani, n‐a obosit nici el, editându‐și volumele, scriind texte în publicațiile vremii, cum puțini tineri o fac, i ar la Clubul C.F.R., am văzut, este asaltat de tineri și tinere care, neprogramați, îl consultă în diferite probleme referitoare la trecutul sau prezentul Iașului nostru. și le răspunde, cum numai vârstnicii știu să o facă, cu calm și bunăvoință, bucurând u‐ se de interesul cu care este înconjurat. Dacă îi cunosc
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
probleme referitoare la trecutul sau prezentul Iașului nostru. și le răspunde, cum numai vârstnicii știu să o facă, cu calm și bunăvoință, bucurând u‐ se de interesul cu care este înconjurat. Dacă îi cunosc pe cei despre care a scris tânăra Claudia Craiu ofensator că „Uniunea Scriitorilor a devenit Casa de pensii”? Da, îi cunosc pe mulți. Domnul profesor universitar Gheorghe Macarie, despre care confratele său mai tânăr îl gratulează că nu a avut performanță, rămânând un „ilustru anonim” este un
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
sale își descrisese sfârșitul care avea să i se întâmple când deabia împlinise vârsta de 32 de ani, după o boală incurabilă, neidentificată complet de medicii care o asistaseră. Absolvise învățământul superior și făcuse fapte de caritate pentru că fusese o tânără cu sentiment e și creștere alese: „Eu nu‐s decât o frunză Pierdută pe cărări Pe care vântul vieții O poartă‐n depărtări și ce‐ar putea să‐nsemne O frunză mai puțin, Când tot pământu‐acesta De frunze este
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]