KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...205 >

5,122 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
știau toate aceste lucruri și trecuseră prin probele extenuante de antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți căpitani ai lui Ștefan și, poate, fiindcă el fusese ținta primului atac tătar din domnia marelui voievod. Mulți nu uitaseră Încă tragedia petrecută cu optsprezece ani În urmă, când Întreaga casă fusese incendiată, iar fiul cel mic al căpitanului dispăruse. Moș Onofrei murise Între Crăciun și Anul Nou și fusese Îngropat pe dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Sucevei Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți doisprezece rămânând pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a cucerit cetatea Caffa de la genovezi. - Aliați? Întrebă Ștefan. - În primul rând Hanatul Crimeii, spuse postelnicul Mârza, fiul lui Stanciu, atent observator al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși sultanului și au de răzbunat moartea marelui războinic Ogodai, comandantul tumenului dinspre Nistru. - O moarte frumoasă... murmură Ștefan. După legea veche a lui Gingis han... - Dar legată de căpitanul Oană și de Moldova, completă Mârza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scotea În luptă Întreaga armată, renunțând la orice acțiune militară spre Răsărit și În Balcani. Alianțele acestuia erau puternice și eficiente, tocmai fiindcă erau gândite pe termen scurt. Nimeni nu putea ști În ce relații avea să fie Imperiul cu tătarii din Crimeea sau cu Țara Românească peste un an sau chiar peste trei luni. Dar În acel moment sistemul de alianțe al lui Mahomed funcționa perfect și rapid. Spre deosebire de sistemul de alianțe al Moldovei. Sfatul domnesc se prelungi până târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum fusese cea de la Vaslui, dar era prima etapă a unui sistem defensiv care Încerca să folosească firul văilor, adâncimea codrilor și apropierea munților. Dar focurile de pe culmi zădărniceau totul. - Tătarii... șopti voievodul, pentru sine Însuși. În jurul lui se aflau căpitanul Cosmin Oană, Însoțit de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma de pe cap, nu putea fi deosebită de ceilalți căpitani, căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față, comisul Ilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și el capul a aprobare. Nu exista nici o șansă. - Căpitane Oană? - Retragere și atac, măria ta. - Retragere și atac? ridică sprânceana Ștefan. Îmi place ideea. Dar cum? - Iată cum văd eu lucrurile, așa, fără vedere, cum mă aflu, spuse Oană. Tătarii puteau trece ușor Nistrul prin locul unde râul are cea mai mică adâncime acum, vara. În apropiere de Soroca. Nu cred că vor ataca cetatea. Sunt războinici de stepă, iuți, sângeroși, puși pe jaf sau hotărâți să ia prizonieri. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prea bine apărată, hanul va lăsa acolo o armată de asediu, care va aștepta sosirea trupelor turcești. Iar rezultatul va fi același. - Ce propui, căpitane? - Avem o singură soluție, care nu ne aduce victoria, dar amână Înfrângerea. Un atac-fulger asupra tătarilor, pe care nu-i putem Învinge, căci sunt peste cincizeci de mii, dar Îi putem devia de pe direcția Suceava pe Direcția Orhei - Cetatea Albă. În același timp, un atac Împotriva lui Laiotă, care va face pasul Înapoi, Îngropându-se Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
câștige războiul... Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de căpitanul Oană. Deși hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său ocazia de a intra În acțiune, căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar de Oană. Restul cavaleriei avea să fie comandat de spătarul Mihail, pe care voievodul Îl chemă lângă el. - Spătare, am cu tine o vorbă care nu trebuie să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi ideile lui, te supui. Îi dai Încredere deplină. Spătarul Înclină capul În semn că totul e limpede. - Mihail! Să nu uiți cel mai important lucru: În următoarele trei zile putem pierde totul sau putem supraviețui până la următoarea bătălie. Dacă tătarii ne dau peste cap și fac joncțiunea cu Mahomed, Moldova e pierdută. Toate cărțile sunt În mâna ta și a căpitanului Oană! - Dar măria ta? - Eu și boierii rămânem, cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puțini care ați rămas În jurul lui. Dar trebuie să ai Încredere, căci ne vom Întoarce. - Spui asta... pentru o despărțire optimistă, sau... știi tu... harul acela al tău... Vreau să zic... pe călăreții aceștia care au luat drumul bătăliei cu tătarii... Îi VEZI revenind lângă măria sa? - Mulți vor pieri de sabie și de săgeată. Dar o parte din ei, alături de călăreți despre care acum nu știm nimic, vor reveni alături de măria sa. E tot ce știu. - Ai grijă, tată... Ai grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călăreți despre care acum nu știm nimic, vor reveni alături de măria sa. E tot ce știu. - Ai grijă, tată... Ai grijă de tine și de Erina, și tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că o putere a adâncurilor se Întinde peste acea parte a țării. Apoi zăriseră focurile. Luptaseră, cu toții, la Lipnic și văzuseră, atunci, aceleași focuri al morții. Atunci fusese Hoarda de Aur, venită din depărtările stepelor de dincolo de Volga. Acum erau tătarii Crimeii, care loveau exact atunci când poruncise sultanul Mahomed. Loveau iute, crud, fără milă și fără Întrebări. Căpitanul ridică brațul stâng În semn de oprire. Din urmă sosi spătarul Mihail. Oană așteptă Întoarcerea iscoadelor și sosirea săgeților cu răvaș. Această scurtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mă-ntreba! - Unde e măria sa? - Acum două zile era pe Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]