4,810 matches
-
germani din slujba regelui. Cu toate acestea, situația polonezilor era disperată - ei nu dispuneau de suficiente forțe și provizii pentru a rezista atacurilor viitoare și regele Ioan Cazimir a ales să încerce negocieri pentru încetarea focului. Ținta negocierilor era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca răscumpărare și a acceptat ca tătarii să poată
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca răscumpărare și a acceptat ca tătarii să poată jefui în voie ținuturile ucrainene pe care urmau să le străbată la reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki a ajuns să fie într-o situație dificilă - cu polonezii slăbiți, dar neînfrânți în Zboriv și Zbaraj pe de-
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
voie ținuturile ucrainene pe care urmau să le străbată la reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki a ajuns să fie într-o situație dificilă - cu polonezii slăbiți, dar neînfrânți în Zboriv și Zbaraj pe de-o parte și cu tătarii deveniți aliați nesiguri pe de altă parte. Presat de han, Bogdan Hmelnițki a acceptat în cele din urmă să semneze tratatul de la Zboriv cu regele Poloniei. Prin semnarea păcii de la Zboriv, polonezii recunoșteau dreptul cazacilor să administreze teritoriile de sud-est
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra tătarilor la Kleck (5 august 1506), veștile fiind aduse lui Alexandru când acesta se afla pe patul de moarte în Vilnius. Există unele dovezi că acesta ar fi avut un fiu, ceea ce a dus la o ramură supraviețuitoare a Iagellilor, cu toate că
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
ei erau soldați, dar mai erau și funcționari publici, slujitori de la curtea Regelui, femei și copii. În împrejurimile așezărilor suedeze locuiau aproximativ 3 000 de cazaci și polonezi (adversarii lui August al II-lea), aliații suedezilor, precum și negustori armeni, greci, tătari și evrei. Pentru aproape patru ani cele două așezări de la vest și, respectiv, de la est de Nistru au servit pe post de capitală a Regatului suedez, aici fiind locul unde se afla Regele și tot nucleul administrației naționale. Odată cu sosirea
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând "de fapt nimănui" deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă "nouă" dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 - 1475. În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de "țara noastră a Moldovei
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
și s-a întors în Franța, unde a intrat în ordinul iezuit, devenind călugăr. A murit in 1672. Răscoala Hmelnițki, de departea cea mai mare dintre rezoltele cazace, s-a dovedit dezastroasă pentru Comunitate. Cazacii care s-au aliat cu tătarii, au învins forțele Comunității prin mai multe lupte, Comunitatea obținând o victorie importantă la Berestechko, însă imperiul polono-lituanian ajunsese să fie "rănit mortal". Părțile estice a teritoriilor sale au fost în mod eficient pierdute în Rusia, ducând la o schimbare
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
grave studii. Acest interval colorat dar dezastruos a purtat numele de "Potop", din cauza măreției și greutății sale. Urgența a început atunci când cazacii ucraineni s-au revoltat și au declarat un stat independent cu sediul în apropiere de Kiev, aliându-se cu tătarii din Crimeea și Imperiu Otoman. Liderul lor, Bogdan Hmelnițki, a învins armatele poloneze în 1648 și 1652, iar după ce cazacii au încheiat Tratatul de la Pereiaslav cu Rusia în 1654, Țarul Alexei a invadat toată partea de est a Comunității (Ucraina
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
sud de Dunare și nu mai aveau să mai amenințe Europa Centrală din nou. Pentru Comunitate nu a existat nici un câștig mare pentru victoriile cu turcii, iar salvatorul Vienei a trebuit să cedeze teritorii Rusiei, în schimbul ajutorului promis acordat împotriva tătarilor din Crimeea și turcilor. Polonia a renunțat în mod oficial la toate pretențiile asupra Kievului în 1686. Pe alte fronturi, Ioan al III-lea a avut mai puțin succes, în acordurile cu Franța și Suedia, într-o încercare de a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
prezintă sub forma unei cetăți cu trei bastioane, de pe vârfurile căruia se puteau vedea cetățile existente în jur, Chioar și Baia Mare, se poate spune că aici exista un punct de pază și observație, locuitorii fiind avertizați de atacurile turcilor și tătarilor prin aprinderea focurilor. Români și creștini adevărați, iubitori de neam și glie, locuitorii satului Cetățele, de-a lungul istoriei, au participat și luptat activ în toate revoltele și răscoalele din diferite perioade istorice, fiind prezenți și la Marea Unire din
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
a inclus Bătălia de la Grunwald (1410), în 1466 Pacea de la Thorn sub comanda regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon, tratatul care a creat viitorul Ducat al Prusiei. În partea de sud, Polonia s-a confruntat cu Imperiul Otoman și cu tătarii din Crimeea, iar în partea de est, Lituania s-a luptat cu Marele Ducat al Moscovei. Teritoriile Poloniei și Lituaniei includeau și regiunea de nord de Livonia. Polonia se dezvolta ca un stat feudal, cu economie preponderent agricolă și era
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
la plata pentru Vladislav al II-lea, omagiu adus la Lviv, oferind Poloniei accesul la porturile din Marea Neagră. În 1485, regele Cazimir a inteprins o expediție în Moldova după ce porturile sale au fost preluate de turcii otomani. Turcii care controlau tătarii din Crimeea au precheziționat teritoriile de est în 1482 și 1487, până când s-au confruntat cu regele Ioan Albert, fiul și succesorul lui Cazimir. Polonia a fost atacată în 1487 - 1491 de către rămășitele Hoardei de Aur. Ei au invadat Polonia
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
ale lui Ioan Albert au fost finalizate după moartea regelui în 1503, rezultând într-un compromis teritorial și un armistițiu instabil. Invaziile Crimeei în Polonia și Lituania au cntinuat în timpul domniei regelui Alexandru în 1502 și 1506, iar în 1506, tătarii au fost învinși în Bătălia de la Kletsk de Michael Glinski. Lituania a fost din ce în ce mai amenințată de puterea tot mai mare a Marelui Ducat al Moscovei. În campaniile din 1471, 1492 și 1500, Moscova a preluat o mare parte din bunurile
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
cele mai importante ale Comunității nou înființate a fost etniciă diversă, și în consecință, diversitatea credinței religioase și culte. Printre popoarele reprezentate au fost polonezii (aproximativ 50% sau mai puțin din totalul populației), lituanieni, letoni, ruși, germani, estonieni, evrei, armeni, tătari și cehi, dar și grupuri mici din Europa de Vest. În ceea ce privește principalele segemente sociale în secolul al XVII-lea, aproape 70% din populația Comunității erau țărani, peste 20% erau locuitori din orașe și mai puțin de 10% erau nobili și clerici. Populația
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Imperiul Mongol se destramă în alte patru imperii: Imperiul Chagatai, Imperiul Kiptșakilor, Imperiul Ilhanilor și Imperiul Yuan. Trei dintre aceste imperii, cu excepția imperiului Yuan, adoptă islamul. Această veste a fost îngrijorătoare pentru Lumea creștină, deoarece de acum încolo, mongolii sau tătarii vor fi aliații turcilor, vechii inamici ai Europei.
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
București în special a existat o comunitate musulmană tradițională, alcătuită în secole, datorată poziției geografice a țării, vremelnicelor ocupații otomane și interacțiunii pașnice sau războinice cu popoare și populații musulmane. Această comunitate a fost predominant compusă etnic din turci și tătari, așa cum era firesc. În anii 60-70-80, politica Statului Român fiind orientată în mod deosebit pe Spațiul Arab, Orientul Apropiat și țări nealiniate, imigrația musulmană a crescut spectaculos, prin programele burselor de studii oferite de Stat și prin încurajarea stabilirii în
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
musulmane, dar care se adresează cererii comunității și în care se studiază și religie. Astfel, pe lângă Moscheea Ar Rahman, patronată de Centrul Cultural Islamic Semiluna, funcționează Școala Ar Rahman, pe lângă Moscheea Ligii Islamice - Jerusalem School, administrată de Rifat Cetin, musulman tătar. În Capitală funcționează Școala Iordaniană, Școala Siriană, Școala Palestiniană, Școala Libaneză, Școala Irakiană. De notat faptul că aceste școli nu sunt destinate exhaustiv cetățenilor din țările respective, o parte din cursanți fiind de alte cetățenii și naționalități. În egală măsură
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice. Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori în octombrie 1639. Este posibil ca
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în pronaos. Aceasta este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: Totuși, mai multe surse consideră că există dovezi că mănăstirea ar fi fost de fapt întemeiată înainte de 1646, foarte probabil după una din luptele cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. După o altă victorie obținută asupra lui Vasile Lupu la Nenișori, în octombrie 1639 Matei Basarab decide să înlocuiască biserica veche a mănăstirii cu o biserică
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ordonă noului domnitor Gheorghe Ghica să mute capitala la București și să dărâme din temelii reședința domnească din Târgoviște precum și toate mănăstirile fortificate care o înconjurau. Mănăstirea Plătărești avea să cadă pradă și să fie devastată de către o trupă de tătari chemați în ajutor de către Gheorghe Ghica. Letopisețul Cantacuzinesc arată că „"turcii și tătarii intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău"”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din temelii reședința domnească din Târgoviște precum și toate mănăstirile fortificate care o înconjurau. Mănăstirea Plătărești avea să cadă pradă și să fie devastată de către o trupă de tătari chemați în ajutor de către Gheorghe Ghica. Letopisețul Cantacuzinesc arată că „"turcii și tătarii intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău"”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu hrisoavele lăcașului. „"Trei zile și trei nopți, în păduri, vii, strâmtori, sate și locuri întărite, tătarii n-au mai lăsat un fir de iarbă crescând, un cocoș cântător"”. Amploarea distrugerilor a fost mare, dar cel mai important fapt este că mănăstirea a scăpat fără a fi incendiată, așa cum a fost cazul cu mănăstirile Tânganu și Frumușani
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această țară."” O circumstanță care a favorizat această evoluție a lucrurilor în cazul Mănăstirii Plătărești a constituit-o și lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii, luate de tătari la 1659 și care nu au mai putut fi recuperate niciodată. Mănăstirea va suferi distrugeri și pierderi semnificative pe timpul diferitelor războaie purtate pe teritoriul țărilor române în secolul XIX. Astfel, Jean-Claude Flachat, un negustor francez, spunea în relatarea călătoriei sale
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
cu o scenă liturgică, de către călugării greci care au preluat mănăstirea printr-un hrisov de închinare fraudulos emis de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia au încercat astfel să șteargă orice urmă care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât nu se poate vedea în întregime
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
date va pute oferi informații despre predominanța unui anume motiv pe un areal cercetat. În sfârșit, și nu în ultimul rând, trebuie să spunem că muzeele cuprind monumente ale etniilor de pe pământul României: maghiari, secui, lipoveni, sași, lipoveni, ucrainieni, turci, tătari, etc. Scopul evidenței exhaustive a monumentelor deținute de muzeele în aer liber este editarea unui catalog tipărit și prezentarea lui în forma specifică unei pagini Web care are deja un număr important de monumente. Arhitectura reprezentată de această bază de
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]