5,450 matches
-
desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sânt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toată minunea, observi că întreaga complicațiune nu e decât aparentă, iar în fond lucrurile se mișcă după o orânduială fatală. {EminescuOpX 151} Daca cineva ar încerca să-ntemeieze știința unei astronomii a stelelor politice ar trebui să găsească asemenea cuvântul tainic. Căci într-adevăr există ceva tăinuit care dă consistență stelelor căzute în Dealul Mitropoliei, care le ține la un loc, pe când cuvinte de ordine superioară constituțională ar fi trebuit s-o facă să se risipească de mult, ca scânteile de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trăind mai strălucit decât niște bogătași chiaburi. De unde mijloace pentru satisfacerea atâtor nevoi când analog leafa lunară n-ar putea ajunge, cu un așa fel de trai decât pentru trei-patru zile? Abuzul și mita - iată izvoarele nesecate de unde curg acele tainice mijloace cari satisfac nevoile și poftele nemăsurate ale atâtor patrioți de meserie. După scandalul Mihălescu - Warșawski, precum am zis, alte scandaluri nouă se descopăr. Astfel primim dintr-un oraș însemnat al țării o corespondență lungă, asupra căreia punem tot temeiul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în luptă nobila și cavalereasca inimă a lui Napoleon IV, al împăratului prin drept divin și uman, și noi n-am găsit timp a-i consacra câteva șiruri, ba nu-l avem nici astăzi chiar. A fost într-adevăr o tainică legătură între steaua Napoleonizilor și steaua statului latin de la Dunăre - cu îngălbinirea uneia a îngălbinit și steaua nației românești pe cer. Dacă împăratul Napoleon III n-ar fi avut nenoricirile care le-au avut în anul din urmă al domniei sale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în cap, dar cu un om mai evoluat?" "În asemenea cazuri țăranul e cel mai evoluat, fiindcă știe mai multe despre moarte decât alții. Brazda aceea pe care o întoarce el în fiecare an îi spune lui ceva, un lucru tainic pe care orășeanul nu-l știe decât în mod abstract. Numai noi, chirurgii, mai știm acest lucru: pământ, materie..." Spiritul nu există?"' "Mais si, certainement... E acolo! râse medicinistul. Dar când apropii prea tare lampa de operații de un creier
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numai câteva clipe avui o dublă revelație. Matilda vorbea la telefon, dar cu o expresie care mă făcu să-mi bată inima. Chipul ei era inundat de o fericire pe care o credeam îngropată în sufletul ei, vocea îi era tainică și șoptită, corpul îi era aplecat înainte în fotoliu ca și când ar fi fost țintuită, fascinată de ceea ce i se spunea. Stătea cu spatele la mine, dar deodată ea simți că era privită și ascultată, mai spuse un cuvânt și închise imediat. Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci se retrase, nu după ce îmi mai adresă politicoasă noapte bună, cu un glas fără vreo aluzie la ceva concret, dar cu o aluzie la lipsa de aluzii... "Alo", auzii apoi o voce lungă și voalată, foarte ezitantă, undeva în tainica noapte electromagnetică. "Da", zisei. "Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pămînteni?!" Mi se păru că visez! Mie îmi era adresată, și cu un astfel de patetism parcă mistic, care mă copleși, această supremă declarație? "Suzy, tu ești?!" strigai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest misterior "stil", de care suntem pătrunși până în măduva ființei noastre culturale, dar a cărui robie nu o simțim? " Cine simte greutatea atmosferei sau mișcarea pământului?" (p. 4). Stilul este "factorul imponderabil", "mănunchi de stigme și motive" care, imprimându-se tainic spiritualității unei culturi, dă personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
creația culturală. Există în inconștient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
subit, are loc o cotitură. De altminteri, își amintea că și altădată existaseră clipe când îi treceau uneori gânduri ciudate prin minte, cum ar fi de pildă clipele când privea acești ochi: parcă presimțea în ei o beznă profundă și tainică. Privirea îndreptată spre el părea că-l pune în fața unei enigme. În ultimii doi ani se mirase adeseori de felul cum se schimba fața Nastasiei Filippovna, care devenea teribil de palidă și, ciudat, paloarea chiar o făcea și mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate fi privită doar ca perfecțiune, nu-i așa? Totuși eu sunt îndrăgostită de dumneavoastră; deși iubirea îi face pe oameni egali, nu vă faceți griji, n-am ajuns să mă cred egala dumneavoastră nici în gândurile mele cele mai tainice. V-am scris: «Nu vă faceți griji»; parcă vă puteți face griji? Dacă ar fi posibil, aș săruta urmele lăsate de picioarele dumneavoastră. O, nu mă cred egala dumneavoastră.... Uitați-vă la semnătură, uitați-vă mai repede la semnătură!“. „Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-și ridice fruntea și mai sus în fața lor, să-i eclipseze prin bunulgust și bogăția toaletei și: „N-au decât să strige, să fluiere dacă vor avea curaj!“. Numai gândindu-se la asta ochii ei scânteiau. Avea un vis tainic, pe care nu-l spunea cu voce tare: spera că Aglaia sau vreo persoană trimisă de ea anume se va afla incognito în mulțime, la biserică, privind și văzând totul, și de aceea se pregătea în sinea ei. Stăpânită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înțelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră ai cării membri s-au îmbogățit cu ocazia răscumpărării, o Cameră în care există tainice biurouri de împămîntenire, unde cu bani peșin fiece izraelit {EminescuOpXII 147} de treabă poate câștiga onoarea și avantajele cetățeniei române fără a fi îndeplinit condițiile înscrise în Constituție? Auzi, dizolvată o Cameră care, fără rezistența opoziției întrunite, era să împămîntenească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cartea de citire greco - bulgărească cultura caprelor. Item, indicație de parfumuri pariziene pentru a neutraliza foetor caprinus. Item cultura maslinelor. Item uscarea țârilor. Item indicațiuni pentru jocul cu cărți măsluite. Item metode nouă pentru a se chivernisi pe lângă ruși prin tainică binefacere. Iată o mulțime de ramuri de producțiune patriotică cărora roșii își datoresc carierele. Ar fi păcat să nu fie obiectele instrucției publice undeva, însă nu la noi. Asta am propune noi dac' ar fi vorba de-a introduce în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fi : „Ce ai Învățat din experiența aceasta ? Simți că ești Întărit prin această boală ? Cum s‑au schimbat lucrurile pentru tine ?”. Nu Întotdeauna boala trupească este În mod direct urma‑ rea păcatului (Ioan 9, 3), ci ea poate fi o tainică pedagogie divină, o frână preventivă pentru cel care dorește să guste din cupa amară a păcatului, o certare Îndreptătoare, un imbold spre desăvârșire, o chemare insistentă la Înduhov‑ nicire, la smerenie 21, la o credință mai fierbinte, altfel spus, o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu adevărat rodnică și fericită, cultivând binele comun, căci egoismul și mizantropia ne sărăcesc, ne Închid În noi Înșine și ne Însingurează, ne izolează de semeni și atrag antipatia celor din jur. Considerând că toți creștinii sunt mădulare ale Trupului „tainic al lui Hristos”, Sfântul Apostol Pavel arată că membrele trebuie să Îngrijească deopotrivă unele de altele, și „dacă un mădular suferă, toate Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 85 mădularele suferă Împreună” (I Corinteni 12, 25‑26). Cine‑l trece cu vederea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu. Deși, ca și Mântuitorul Hristos pe cruce, s‑ar putea Întreba : „Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit ?”, ar putea descoperi treptat că nu se termină totul cu teribila moarte pe cruce, ci, dincolo de aparențe, Învierea se arată, În chip tainic : „Ne‑am Îngropat cu El, În moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a Înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi Întru Înnoirea vieții” (Romani 6, 4). Bolile, suferințele, Încercă‑ rile, necazurile, marcate de durere și angoasă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
beau, și atunci voi trăi. Nu eu să fiu viața mea, rău am trăit, din cauza mea moarte mi‑am fost eu Însumi, În Tine Încep să trăiesc. Tu grăiește‑mi (...) Am crezut În cărțile Tale și cuvintele lor sunt foarte tainice”277. 266 Suferința și creșterea spirituală La Pateric ni se povestește, printre multe altele, și despre sfârșitul pământesc al fericitului Stareț Paisie Aghioritul († 12 iulie 1994), poate unul dintre ultimii mari asceți și mistici ai Sfântului Munte. Starețul a dus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
felul morții și Întru toate (...) Așa că, dacă Hristos Într‑adevăr Se poate vedea și pipăi undeva În lumea aceasta, În carne și oase, apoi aceasta se poate În sfintele moaște. (...) Aceste moaște sunt Biserica cea adevărată”322. Ideea unei uniri tainice și a prezenței euharistice a Domnului În aleșii Săi are o Însemnătate deosebită În cultul sfintelor moaște. Pe un vas de pământ ars, aflat În ruinele unei biserici vechi creștine, În care s‑au păstrat osemintele unor martiri, sunt Însemnate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date toate"20. Atunci lumea "a devenit transparentă pentru Dumnezeu"21, într-o lumină "care strălucește prin toate"22. Dinspre Dumnezeu, atunci lumea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii. Iar omul e capabil de comuniune și cu natura, care e multiplă și dispersată. Omul dă centralitate naturii, echilibrând transcendența în imanență. De aceea, Părintele Stăniloae se vede îndreptățit să vorbească despre o unitate tainică dintre natură, om și Dumnezeu, spre care-l îndreaptă antropologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Omul, ca ultima dintre creaturi, este "ca un inel de legătură naturală între toate"32. Cel care a desăvâșit unitatea celor trei nivele ontologice natură, om, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o distanță spațială. Iar odată depășită durata temporală între două persoane, distanța spațială dintre ele aproape că nu mai contează, sau în orice caz aceasta e mai ușor de învins"52. Așadar, spațiul și timpul sunt diferite, ascund aceeași realitate tainică. Omului, în spațiu, i se deschid două drumuri (cu sensuri convertibile, în libertatea individului): unul spre Dumnezeu, celălalt spre Nimic, ca afundare în labirint. Primul este iubire, celălalt cădere în timp, în suferință. Gloria dată de Dumnezeu omului este libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început cu sintaxa poeziei. Prin atomistica poetică el a revoluționat stilistica. Vom înțelege acum de ce a echivalat primul vers din Odă (în metru antic) cu mecanismul tainic al unei molecule materiale. Litera i se prezintă ca "o particulă universală a vorbirii scrise"365: "în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt"366. El era izbit de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Poezia lui se nutrește dintr-o sete de perfecțiune evocând pe a lui Eminescu, în căutarea cuvântului ce exprimă adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
parte, clipa-transparență evocă extraordinara definiție dată timpului de Părintele Stăniloae. Reamintesc că, spre deosebire de teologia tradițională, Părintele Stăniloae nu percepe spațio-timpul ca pe o simplă pedeapsă divină, ca pe o cădere, ci spațiul și timpul devin cele mai frumoase și mai tainice daruri făcute de Dumnezeu omului, în timp sălășluind șansa mântuirii. Clipa zeletiniană se apropie de momentul hotărârii omului de a deschide la bătaia în poartă a lui Dumnezeu: Clipa descarcă / din suflet greul, / deodată parcă-n / el văd Dumnezeul". Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]