5,198 matches
-
Grigorie Teologul, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Simeon Noul Teolog ș.a.a., la care se adaugă și scrierile altor sfinți sau creștini, ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul, Sfântul Ioan de Cronștadt, Serafim Rose etc. Dintre teologii români, părintele Dumitru Stăniloaie s-a ocupat în mod repetat de această problemă, în conformitate cu principiile Creaționismului ortodox. Pentru a înțelege concepția ortodoxă despre Facerea lumii trebuie înțelese anumite elemente fundamentale, fără de care orice comunicare este de la început tăiată: 1) Pentru
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
Și la fel sunt exprimate și acțiunile sale. În fapt însă, ele nu sunt înțelese - în teologia ortodoxă - antropomorfic, ci ca exprimări relative (limitate de limitele înțelegerii și exprimării omenești) ale unui Adevăr suprem. Este de subliniat faptul că orice teolog ortodox face deosebire între datele științifice din vremea Sfinților Părinți, în multe cazuri depășite, și datele teologice, rămase actuale. Sfinții Părinți mărturisesc în unanimitate sensul literal al referatelor biblice privind Creația într-o serie de aspecte fundamentale: Toate aceste opt
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
alte părți ale lumii. Geniul lui Serafim Roșe, curățat de slăbiciunea păcatului, s-a manifestat mai puternic și mai luminos. Nenumăratele scrisori din această perioadă, conferințele, articolele și cărțile scrise dovedesc pe deplin acest lucru. El s-a arătat un teolog desăvârșit, unul din mării mărturisitori ai Ortodoxiei.
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
, termen teologic care se referă la problema "purcederii" Sfântului Duh de la Dumnezeu Tatăl și de la Dumnezeu Fiul (lat: ""). Problema în cauză constituie pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare, motivațiile dogmatice ale celuilalt pentru opțiunea privitoare la "Filioque". Acesta este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
(n. 13 septembrie 1843, în Saint-Servan, Ille-et-Vilaine, Franța - d. 21 aprilie 1922, la Paris), pe numele său complet: Louis-Marie-Olivier, Duchesne, teolog și istoric francez. S-a născut dintr-o familie de pescari bretoni; tatăl său s-a și pierdut pe mare la câțiva ani după nașterea sa. Deși orfan, Louis a studiat mai întâi la Colegiul Saint-Servan, iar apoi la Seminarul
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
(sau Abailard) (1079 - 21 aprilie 1142) a fost filosof, logician, teolog francez. A studiat cu nominalistul Roscelin iar la Paris a fost elevul realistului Guillaume de Champeaux. Printre controversele purtate de Abélard se numără și aceea cu Fulbert, a cărui nepoată Héloïse a fost elevă, iubită și soție secretă a lui
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile de credință; el trata, de pildă, dogma trinității în conexiune cu teoria atributelor divine). Un alt punct fierbinte al activității sale
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
două luni de la moartea episcopului Atanasie Anghel, survenită în 1713, sinodul Bisericii Române Unite l-a fost ales ca succesor al acestuia pe unul din foștii săi secretari, mireanul Venceslav Frantz, originar din Boemia. Alegerea acestui mirean a survenit după ce teologul iezuit al lui Atanasie, preotul Francisc Szunyogh, a refuzat să fie ales, știind că autoritățile de la Viena doresc alegerea lui Giurgiu. Majoritatea clerului român din Transilvania dorea alegerea unei persoane favorabile obiceiurilor răsăritene, nu a lui Giurgiu, care activa ca
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
de Strigoniu. Instalarea noului episcop a avut loc la Făgăraș de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august 1723. Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a "Bullei episcopale" și a "Diplomei imperiale", precum și prin discursul „teologului” în latinește, iar preoții și protopopii săvârșind slujba în rit bizantin român, în "limba română". Episcopul Ioan Giurgiu Patachi a decedat în data de 29 octombrie 1727, la Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș. Certificatul de deces menționează că în popor
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
tot acest timp Atanasie Anghel a avut parte de o mulțime de greutăți. Ajutoare din Țara Românească nu mai putea primi, iar cele de la Viena veneau foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul "intendentului calvin" de odimioară fusese luat de „teologul iezuit”, care avea ca misiune să păstreze unirea cu Roma. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri speciale: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoțea pe episcop în vizitele canonice, avea drept de cenzură asupra cărțile tipărite la
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
asupra candidaților la hirotonie, verifica gestiunea episcopului, instruia pe episcop în chestiunile teologice și chiar avea drept de mustrare în cazul vreunei abateri. Însuși Samuil Micu recunoaște că „vlădicul se putea zice a theologului vicareș”, adică „episcopul era subalternul (locțiitorul) teologului” iezuit. Când în 1707 Francisc Rakoczy ocupă Alba Iulia, iar Atanasie se retrage la Sibiu, la vechea mitropolie este înscăunat un așa-zis mitropolit Iov Țirca (cel care, puternic sprijinit de calvini, candidase in acelasi timp cu Atanasie Anghel pentru
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
mitropolia Ardealului). Ulterior venirea imperialilor îl silește să se retragă în Maramureș, unde va rătăci o vreme ca horepiscop. În 1711 însă, Atanasie Anghel, împreună cu sinodul, repune în discuție, în iulie, punctele din diploma de unire cu Roma. La stăruințele teologului iezuit Gabriel Hevenessi, după câteva luni, acesta izbutește să obțină, în acest sens, sprijin imperial. Abia atunci, într-un nou sinod, la care au fost de față și iezuiți, mitropolitul Atanasie Anghel face o nouă mărturisire, o întărire în favoarea unirii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
episcop a fost convocat sinodul electoral, care trebuia să propună trei candidați dintre care curtea imperială urma să aleagă unul. Prima întrunire de acest fel a avut loc la trei luni după moartea lui Atanasie Anghel, adunarea propunându-l pe teologul iezuit Francisc Szunyogh, care însă a refuzat alegerea. Sinodul electoral din 1713 l-a propus pe iezuitul Francisc Venceslau din Boemia, fost secretar al episcopului Atanasie, care însă nu a putut fi confirmat din cauza opoziției imparatului, care il considera laic
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu părea omul ideal pentru continuarea activității iezuite în Transilvania. Ca atare, a fost numit epsicop
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
bine precizat și puternic proclamat, a fost solemn aprobată de Părinții Conciliari. Acest Conciliu, datorită faptului că a fost format numai din episcopi orientali (cei occidentali nu au fost invitați) a fost rău văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
învierea Sa (; ) și care mai trebuie să se realizeze încă în misiunea universală a ucenicilor, a comunității de credință (). Înălțarea le Cer () încheie definitiv «timpul» lui Isus, care - trupește - nu mai este printre ai săi. Luca este „catalogat” ca fiind «teologul istoriei mântuirii». Într-adevăr, dincolo de sublimarea fiecărei teme teologice în parte, evanghelia și Faptele Apostolilor au ca scop „re-de-semnarea” istoriei mântuirii, călăuzită continuu de inițiativa și de planul divin. Luca îi reinterpretează fazele prin schema: «promisiune-împlinirea». Israelul este destinatarul promisiunilor
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Lavater și Carl Gustav Jung. Scrierile lui au atras o serie de intelectuali de renume mondial cum ar fi William Blake, August Strindberg, Charles Baudelaire, Honoré de Balzac, William Butler Yeats, Carl Jung, Stephen King, Robert Frost, Helen Keller și teologii Henry James Sr. și Johnny Appleseed. Scrierile lui Swedenborg sunt considerate de adepți un al treilea testament al Bibliei. După moartea sa, Robert Hindmarsch a fondat la Londra, în 1787 Biserica Swedenborgiană sau Biserica Nouă, a cărei doctrină era cunoașterea
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
(25 august 1744, Mohrungen - 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german, cunoscut mai ales pentru influența exercitată de scrierile sale asupra unor reprezentanți ai clasicismului german ca Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich von Schiller și asupra dezvoltării romantismului. Teoretician al mișcării "Sturm und Drang", a fost considerat
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
Sf. (n. 1350 Valencia, Spania, d. 1419, Vannes, Franța), a fost un preot catolic valencian, călugăr dominican, teolog. S-a născut la Valencia, în Spania, în anul 1350. Intrînd în Ordinul Dominican, a predat filosofia și teologia. În timpul Schismei apusene din vremea respectivă, Sf. Vincențiu s-a aflat, din 1379, de partea Papilor din Avignon (Clement al VII
Vincențiu Ferrer () [Corola-website/Science/303274_a_304603]
-
în Nyssa. Talentul oratoric și știința teologică ale Sfântului Grigorie au fost apreciate superlativ la Sinodul II Ecumenic (381) unde el a fost proclamat stâlp al Ortodoxiei. La Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate. În scopul îndeplinirii hotărârilor Sinodului, un decret al împăratului Teodosie, din 30 iulie 381, dispunea ca toți ereticii din eparhiile Pontului, care nu se aflau în comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine (Armenia Mică
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Humanitas, București, 2005. footnote> este recunoscut drept cel mai onorat dintre Părinții niceeni, pe drept cuvânt numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”. Face parte din treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele acelei strălucite epoci a creștinătății”. Sfântul Vasile s-a distins ca om de conducere, Sfântul Grigorie de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
puterea sa de speculație. Putem spune, pe drept cuvânt, că, „dintre cei trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul și scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, gânditorul”. Sfântul Grigorie de Nyssa este renumit ca unul dintre marii teologi mistici ai Antichității, sau chiar ca fondatorul teologiei mistice în cadrul Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl numește , iar Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea îl menționa pe Sfântul Grigorie de Nyssa ca fiind „numit de toată lumea Părinte al Părinților”. Cu
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
romano-catolic englez, Anthony Meredith, profesor de patrologie la Colegiul Heythrop din Londra, este de părere că este indubitabil faptul că Sfântul Grigorie de Nyssa nu a ocupat niciodată în mințile contemporanilor săi din Imperiul Roman târziu, ori chiar ale tuturor teologilor Răsăritului și Apusului, aceeași poziție care a fost ocupată de fratele său, Vasile, sau de prietenul lor comun, Grigorie de Nazianz. Acta Sanctorum i-a atribuit ziua de 9 mai ca zi a sărbătoririi, dar, în afară de aceasta, spre deosebire de contemporanii săi
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]