5,413 matches
-
gigant, aflat la mii de kilometri distanță, Nietzsche, dar gîndind uneori identic, uimitor de identic, deși „produse” ale unui sol climateric, moral și istoric total divergent! -, În jurnalele, caietele sale de creație am găsit unele Însemnări asupra clipelor care precedau teribilele sale atacuri de epilepsie. Se pare că bietul autor presimțea apropirea acestor crize printr-un sentiment, o stare de uriașă bucurie a ființei, o plenitudine a armoniei existențiale În care, se pare, toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are și acest merit - care este și o enormă diversiune! - de a ne abate grija sau atenția de la problema morții și a propriei noastre morți. Printr-o mare, aș zice excesivă diversitate a problemelor și, mai ales, prin acea apăsare teribilă a necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate mimată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezlânat și „desfrânat”, ale istoriei brutale, „iraționale”, dar curaj și În mijlocul unei nopți clare, cristaline, de august, cum mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța sa liniștită și enormă, să mă turtească În carapacea mea de măruntă insectă așa-zis gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze, de continue explozii nucleare și de capacitate de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu s-a răzgândit În ajunul plecării, spre disperarea Mamei. Nu aș fi fost, În școlile americane, un paria, dar aș fi ajuns oare scriitor? Și dacă da, oare ce fel de texte aș fi elaborat, nu cumva absența obstacolelor teribile ale cenzurii comuniste m-ar fi Împins „acolo” să debutez precoce, cu texte nemature? Sau, chiar și mai târziu, În carieră, aș fi fost format de aceiași zei literari, un Stendhal, un Dostoievski, un Cehov, scriitori pe care Americanii Înșiși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ajutați În aceasta de consensul tradiției și al unei mari majorități umane și sociale. Este, printre altele, și celebrul „pariu al lui Pascal”. Religia sau religiile, cele trei, monoteiste, ne ajută să ne descărcăm de povara morții, de enigma ei teribilă. Într-adevăr, este insuportabil gândul de a renunța la viață, mai ales dacă ai găsit În ea sediul atâtor satisfacții și revelații, natura, Frumosul, familia și afectul profund ce o Însoțește, aptitudinea de a acționa, de a face să se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înviere”, o revelație a existenței, a darului Înalt, magnific și uneori insuportabil de viu, de „frumos”, pe care ni-l fac zeii. Și aici, iată, consemnăm iarăși o față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim: el este când teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel „Solidarności” ce a Înfrânt președintele și securitatea de stat comunistă și dacă nu am avut nici valori culturale, atunci, Într-adevăr, nu a existat, În mod cam „suspect” și cu adevărat jalnic, nici un fel de „rezistență” națională românească la teribila autocrație roșie! Eu, În ce mă privește, sunt de altă părere și am expus mai sus unele argumente... 9 Dar să vorbim puțintel despre „schimbare”!... Totul, sau aproape, În jurul meu s-a schimbat: regimul politic cu liderii săi, titlurile ziarelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politicieni, cu cea a primilor „mari ziariști” sau „moderatori celebri”, a primilor bancheri etc. etc. Nu numai revoluția Își devoră copiii, dar și post-revoluția, acele frământări și noi sau false adaptări sau readaptări numite „crize” sau „tranziție”. Cu atât mai teribile, mai năucitoare cu cât „căderea” a fost mai mare, mai neașteptată, căderea dintr-o autocrație ce nu semăna cu nimic din jur, ci poate cu altele, din evul mediu târziu al țărilor române, cu Domni ce-și cumpărau tronul În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de „fioros adevărată” a fost această descoperire psihologică a autorului lui Dincolo de bine și rău a arătat-o drama uriașă și catastrofele fizice și morale pe care le-a adus după el secolul trecut. Cele două sisteme politice și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit și profet În fibra sa - neliniștit nu de soarta sa, ci de cea a speciei sale! -, era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cruditatea caracterului său, un fel de pedagog aspru, profund ne-convențional, care l-a Îmbrâncit Într-un fel Într-o altă lume, mai bine zis i-a arătat cu bruschețe și cealaltă față a societății adulților, a congenerilor. O experiență teribilă, pe care am Împărțit-o În acei ani de Început al stalinismului cu Încă vreo câteva sute de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă, orice s-ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au răsculat țăranii: cea mai mare răscoală țărănească din Europa secolului al XX-lea.<endnote id="17"/> Provocată de lipsa de pământ (În ciuda reformei din 1864 și a unor Împroprietăriri ulterioare) și de condițiile precare de viață. A fost o teribilă izbucnire de ură de o parte și de alta. țăranii au ucis cu sălbăticie și au fost uciși cu sălbăticie. Tragedia a zguduit opinia publică și clasa politică și a stat la originea marii reforme agrare Înfăptuite după război. Dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
având mai multe atuuri În mână, nu a știut să acționeze coerent și convingător. Anul 2002 rămâne o dată istorică pentru România: angajarea fără echivoc alături de Occident. Dar clasa politică nu merită felicitări. Realitatea profundă este mai puțin succesul României, cât teribila ei Întârziere. Nici pentru N.A.T.O., pregătirea nu a fost chiar deplină. Ca și În 1918, se poate spune că România a avut noroc. N.A.T.O. și Îndeosebi America au nevoie de ea. Iar Uniunea Europeană Înțelege la rându-i să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
filme sovietice (filmele occidentale, americane În primul rând, și-au făcut din nou apariția prin anii ’60, dar alese pe sprânceană, și cu secvențele „neconvenabile“ tăiate). Tot americanii au lăsat românilor și alte două amintiri, nu tocmai agreabile. Mai Întâi, teribilele bombardamente americane (și britanice) din anii războiului. Apoi, iluzoria „așteptare a americanilor“, care a mai Întreținut o rază de speranță printre adversarii regimului comunist. Oamenii ajung să creadă ceea ce doresc să se Întâmple; au putut să creadă că „vin americanii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pagina pe care era scris titlul, dar m-am oprit când am zărit vârful unui triunghi negru. Am dat toate celelalte pagini la o parte până mi-a fost revelată întreaga coală. Și atunci am fost confruntat cu Terby și teribila lui uitătură. Răsfoind aceste pagini l-am văzut pe Terby într-o sută de ipostaze dintr-o carte pe care o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca o insectă. Ajuns sus am început să mă târăsc nebunește spre camera lui Robby din capul scărilor. Sub mine, arătarea reuși să se ridice și începu să urce pe scări după mine, clănțănind în timp ce se apropia de mine din teribilele șiruri inegale de dinți care îi umpleau acum gura. M-am aruncat înainte și am alunecat în camera lui Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că așteptaseră să mă trezesc. Am fost întrebat: - Bret...știi cumva unde e Robby? Camera era rece și goală și am simțit un fel de bâzâit sub calmul contrafăcut. Întrebarea care abia dacă fusese exprimată se impunea cu o persistență teribilă. Am șoptit ceva care a provocat tulburare. Ceea ce șoptisem nu era ceea ce speraseră. Fața extenuată a lui Jayne muri. A reușit să mă orbească. Când ni s-a spus că Robby Dennis era acum în mod oficial dat dispărut nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
IONESCU Ovidiu” loc="București" data =”18.10.1975”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, S-a scurs mai bine de o lună de la Întoarcerea din concediu și parcă tot ce am văzut și trăit În cele două săptămâni de neuitat Într-o teribilă „cursă” contra cronometru pe minunatele plaiuri moldovene, pe care le cunoșteam pentru prima oară, mi se pare a fi un vis de neuitat. Nu este câtuși de puțin o exagerare, dar nu credeam că pot exista colțuri de țară care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Erou Întemeietor al Portugaliei, aplecându-mi puternic capul pe spate. Marchizul stă în picioare, cu privirea ațintită spre centrul istoric al orașului, mărginit la orizont de dunga albastră a râului Tajo. Alături de el, un leu cu înfățișare prietenoasă simbolizează, presupun, teribila „fiară” tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20 de metri. Orice margine de țărm înseamnă la Cascais ultima frontieră a Europei. Nu departe, de altfel, se află și punctul cel mai de vest al continentului, promontoriul Cabo da Roca. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate la ferestrele catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-am dat seama când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atmosfera generală este de lupanare populare, generos accesibile... 13 iunie, marți VASILE GÂRNEȚ: Schimbăm bani la un birou de lângă Tour Eiffel. O rată destul de dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos până la prima platformă a Turnului (57 de metri), special amenajată pentru turiști, costă 18 franci. Poți lua liftul, evident, la un preț mai scump, dar acolo e un rând mare și, detaliu deranjant, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny Holliday, veteranul muzicii franceze de gen -, poposit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]