5,710 matches
-
trei dimensiuni ale normelor și cele cinci tipuri de sisteme politice contemporane / 46 Figura 3.2 Relația dintre mișcările pe dimensiunea liberal-autoritar și mișcările pe dimensiunea inegalitar-egalitar / 47 Figura 7.1 Grupuri comunitare și asociative / 116 Figura 17.1 O tipologie bidimensională a potențialului impact al exercitării conducerii / 298 Figura 19.1 Intervenția armatei și dezvoltarea socio-economică / 337 Figura 20.1 Sfera de cuprindere a supravegherii administrației publice / 359 Figura 21.1 Stiluri naționale de politică publică / 371 Casete CASETA 1
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
conducerea și nu în mod direct partidele; prezentarea celor trei tipuri de conducere a dat naștere unor studii ulterioare asupra partidelor. Vezi mai ales The Theory of Social and Economic Organisation (1947) și Basic Concepts in Sociology (1962). Pentru o tipologie a conducerii în lumea a treia, vezi T.H. Jackson și C.G. Rosberg, Personal Rule in Black Africa (1982). Capitolul 10 Sistemele de partide Introducere Partidele nu există în izolare. Ele sunt părți și astfel se leagă unele de altele (Sartori
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
MANAGERI administrarea problemelor de zi cu zi LIDERI CARE AJUSTEAZĂ/ REPARĂ modificarea unui aspect de politică INOVATORI politică nouă (de ex. reforma funciară) Sursa: J. Blondel, Political Leadership (1987) London and Los Angeles: Sage, p. 97. Figura 17.1 O tipologie bidimensională a potențialului impact al exercitării conducerii Legătura dintre lideri și societate Astfel, un criteriu de clasificare este cel al sferei în care se exercită conducerea. Un alt criteriu este natura legăturii dintre lideri și societate. Acest tip de clasificare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de politici: cele în care atât costurile cât și beneficiile sunt concentrate, sau, dimpotrivă, răspândite; și cele în care beneficiile sunt concentrate și costurile răspândite, sau invers. Desigur, costurile și beneficiile pot să nu fie concentrate pe aceleași grupuri. Această tipologie are avantajul de a distinge între politicile redistributive și de a furniza astfel criterii mai precise de caracterizare a autorităților publice (Dunn, 1994: 294-302). Ambele tipologii folosesc scopurile politicilor ca una din variabile. Trebuie, prin urmare, să se presupună că
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
invers. Desigur, costurile și beneficiile pot să nu fie concentrate pe aceleași grupuri. Această tipologie are avantajul de a distinge între politicile redistributive și de a furniza astfel criterii mai precise de caracterizare a autorităților publice (Dunn, 1994: 294-302). Ambele tipologii folosesc scopurile politicilor ca una din variabile. Trebuie, prin urmare, să se presupună că aceste scopuri sunt clare și prezentate corect, ceea ce nu este întotdeauna adevărat. Totuși, trebuie să folosim în continuare scopurile (presupuse) ale politicilor, din moment ce determinarea eficacității acestor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
exercițiul. La final, cronometrați-vă ritmul respirator timp de un minut, fără a încerca nici de această dată să îl modificați. Terapeutul dumneavoastră va folosi datele notate pentru a vă monitoriza progresele. Totodată, studiind tabelul, puteți învăța mai multe despre tipologia anxietății și hiperventilației care vă afectează. Unele persoane își fac griji în legătură cu faptul că monitorizarea ritmului respirator le determină să conștientizeze prea mult această activitate și că, prin urmare, intervin anumite modificări. Probabil că această observație este validă într-o
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din perspective varii, văzută ca fenomen de osmoză, de achiziții, de complementarități și conexiuni, totodată ca sistem de relații și rețea cu însemne existențiale orice cultură lasă loc aventurii în necunoscut. Psihologie, morală, metafizică și celelalte își topesc impulsurile în tipologii reverificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv la contopirea experienței istorice cu axiologia. Pe scurt, cultura se ridică de la aluviuni inerte la tensiuni în conștiință; trecând peste meandre și bucle încetinitoare, ea se autoreglează; prin decantări, prin suprapuneri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și reprezentativitatea "României literare", prin pana mult sprințarului de categorie grea Alex. Ștefănescu, a încercat chiar s-o "demoleze" într-o recenzioară greu de calificat altfel decât tendențioasă. Pregătesc, de asemenea, pentru Editura Dacia, o nouă ediție a studiului de tipologie literară apărut în 1973, Agârbiceanu și demonii. În interval, susțin la "Jurnalul literar" și la Radio o cronică literară lunară și după cum vedeți mi-am făcut timp să răspund și întrebărilor dumneavoastră, astăzi, așa cum o fac și pentru alte solicitări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
biografiei istoriei religiilor în secolul XX, alături de corespondența științifică a altor câtorva istorici ai religiilor cu nume rezonante: Henry Corbin 1, Franz Cumont 2, James Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe care Eliade le-a cucerit ca din afara lor. De-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
operează o asemenea selecție. În general, gradele explicitării fiind mult mai reduse în dialogul cu un asemenea specialist, exegeza a evitat provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva mii de scrisori, subîntinzând o tipologie a corespondenților pe alocuri neliniștitor de variată, și două volume rotunjite de autobiografie. În cazul lui Wikander însă, această corespondență reprezintă cel mai important document biografic publicat până astăzi, cu atât mai semnificativ cu cât, până acum, nu există o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o hartă a evoluției istoriei religiilor în secolul XX, a paradigmelor ei metodologice și tematice constitutive, așa cum o schițează Eliade, opera lui Wikander este reprezentată mai ales de teza din 1938, integrată constant și aproape canonic ca o contribuție la tipologia mult mai largă a inițierii, ca un afluent arhaic, indo-iranian, de tip războinic, la morfologia riturilor „de trecere”, a nașterilor mistice 2. Sintezele privind religiile Iranului pre-islamic din Istoria credințelor și ideilor religioase nu puteau, firește, să omită nici una dintre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
serie deasemenea analize ale antropologilor și etnografilor francezi sau germani, provocate de revelarea comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucruri? În orice caz, ar ficonsolator, întrucât dacă Wodan și-a luat certificatul din Tibet, atunci nu este evreu nici pe sfert șs.m.ț”3; interesul pentru formele sociale și politice de organizare „indo-germanice” relevante, prin operatorul continuității, pentru tipologia instituțiilor creatoare de stat și, deloc în ultimul rând, pentru legitimarea suplimentară a politicii noului Reich: „Avem șla Universitatea din Kielț un cerc de cercetători care, dindiferiteperspective, se interesează de problema formelor de organizarepoliticedin trecut. Mă aștept ca, dincolo de constanța
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
editură și că vrea să publice cercetările noului curent. Dacă te gândești serios la o nouă ediție, cred că ai putea să o publici aici”1. Höfler nu era deloc străin de intenția trasării unor linii de continuitate între reconstituirea tipologiei confreriilor războinice arhaic-germanice și instituțiile recente ale noului Reich, învestit cu funcție mesianică, nici de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate istorică abolește în mod real sensul „universal” al unui simbol). Mă entuziasmează colecția dvs. de simboluri: pornind de la un asemenea dosar se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente principale ale recuzitei dioscurilor epici din Mah³bh³rata, în cadrul celei de-a treia funcțiuni - vezi S. Wikander, „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957). Variațiuni asupra tipologiei făurarului și simbolismului metalelor în tradiția religioasă iraniană se pot găsi în Pierre Sauzeau și André Sauzeau, „Le symbolisme des métaux et le mythe des races métalliques”, RHR 219 (2002), 3, pp. 259-297, și Touraj Daryace, „K³ve the Black-Smith: An
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și atîtea alte nume au fost folosite de propaganda de partid spre a face să se creadă că prezența lor indică "drumul cel bun". Pamfil Șeicaru și-a exersat talentul și în teatru. A scris o piesă în care prelua tipologia lui I.L. Caragiale din O scrisoare pierdută. A scris și proză. Tot la Editura Jurnal literar, în 1996, îi va apărea Pisica roșcată un roman în care este reconstituită viața Elenei Lupescu, viitoarea amantă a lui Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin tineri prozatori, de la noi sau de aiurea, ruinează de fapt prestigiul adevăratului roman și Îndepărtează publicul de acest gen. Slaba, diletanta, improvizata lor capacitate epică se conjugă nefericit cu ignorarea „științei romanești” și, În primul rând, cu ignorarea artei tipologiei, arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți câțiva și-au „revoluționat” arta și au reușit „să Învingă” sau să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o regulă de bază. În romanul realist, de tip clasic, pe care Îl „practic” eu, se’nțelege; deoarece, În turbionul și amalgamul artelor actuale există, bineînțeles, și romanul care desfide această regulă de construcție, ca și altele, cum ar fi tipologia sau dialogul! Sau le face en passant, adică superficial și prost, și nu pentru că „nu mai sunt la modă, nu mai sunt interesante pentru public!”, cum se scuză unii creatori români sau europeni, ci pur și simplu pentru că nu le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi, „neo-romanticii?”... Cu siguranță prin această fervoare a cultului individului, a eroului, și o Întreagă istoriografie antică ilustrată de un Thukydides sau Plutarcos - arta portretului, din care se inspiră și tipologia romanescă actuală! - ne susține, deși un titan precum Tolstoi merge și gândește „În sens contrar!”. Nu, repet, nu e vorba de „dreptate” sau de „adevăr”, ci În primul rând - și important pentru caracterul paginilor de față! - de ceea ce numim „sinceritate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
paradisul vieții și doi: ele, aceste segmente de viață ne-ucigându-mă, ne-pervertindu-mă - pericol, poate, mai grav decât moartea, nu rareori! -, m-au Întărit, cum se spune; mi-au dăruit, În sfârșit!, simțul realității sociale și o reală cunoaștere, de facto, a tipologiei umane și sociale. Și, printre altele, capacitatea de a „ieși din mine”, din coconul meu mic-burghez, fasonându-mi cumva timiditatea, povară În tinerețe, În sensul că am reușit s-o Înving nu de puține ori din obligația - și apoi din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În minoritate, atunci și acum! Proza nord-americană, cu excepția lui Faulkner care și-a „permis” „burți” de-un alt tip, nu discursive sau conceptuale, dar totuși „burți”, „digresiuni”, majoritatea autorilor buni, de marcă, se țin de regulile stricte ale povestirii și tipologiei: În secolul trecut, ca și În acesta, la ei prevalând forța caracterelor - adesea univoce! -, a atmosferei și cea evenimențială. De parcă, așa cum o spuneam mai sus, „continentul revoluționar epic” pe care l-am numit Marcel Proust nu s-ar fi ridicat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În Nord și apoi În Vestul țării, În anii mei cei mai sensibili, mai vii, mai „lacomi de realitate”, și ochii acelui copil - ce sunt aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]