5,364 matches
-
distribuitori, printre care puteau trece cu ușurință neobservați. Uite-așa ținîndu-te scai de el ai ajuns să fii primul său confesor, să-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat cu somn, zîmbește domnul Președinte, urcînd repejor la locul său. — încă nu, dar nici mult n-a mai lipsit, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
România în anii ’50, chestie de mare tradiție, au stat mult la taclale, la plecare i-a dat și un autograf pe un exemplar în limba rusă din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă în primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă sa ia o hotărîre definitivă. Iar sînteți pus pe fapte mari, dom’ Roja, se aude din senin vocea subțire a Croitorașului. — Ca întotdeauna, simte Bulgarul nevoia să completeze, închizînd cu atenție ușa în urma sa. — Voi de unde ați mai răsărit? tresare Roja surprins, răsucindu-se cu tot cu scaun în direcția lor. — Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace, dînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcu un semn scurt cu mîna că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe un fotoliu rabatabil zăcea întins cît era de lung Croitorașul. Dormea dus și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în punctul adecvat, nu curge nici o picătură de sânge, iar pacientul nu simte nici un fel de durere acută. Dacă ați introduce un ac ascuțit într-un vas de sânge sau într-un nerv, v-ar curge sânge imediat sau ați tresări de durere, așadar perspectiva occidentală convențională asupra acupuncturii nu poate fi susținută. Dr. E. Biancini, un susținător entuziast al acupuncturii chineze, explică natura electrică a terapiei prin acupunctură după cum urmează: Acum câțiva ani, împreună cu răposatul doctor Dimier, un renumit electroterapeut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
5. De atunci se văd În fiecare zi. Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc pe geam și nici măcar n-ați fi tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu siguranță replici Îngerilor debutanți ori celor amnezici În vreun teatru de provincie din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să spună „Fais choix d'un grand chapeau dont on séduit le bord.” Seducția, promisiunea vieții ca Însuflețire, Înviere, renaștere. Tâmpenii! Când Începi să gândești așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius, Încântat În sinea lui că Iolanda Îl tutuia. Sunteți de aici? se miră Petru. Auch hier werden Menschen geboren. Nasc și aici oameni, veni pe loc răspunsul Iolandei, Însoțit de un zâmbet zeflemitor, care Îl făcu pe Flavius-Tiberius să tresară. Din partea ei te poți aștepta la orice, Își zise el. Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise el Încurcat. Bine, atunci lasă-mă să merg la baie. Asta Însemna că hotărârea era luată și că Începeau pregătirile. Revelionul ăsta e de fapt un pretext pentru o licitație... Ideea nu e rea deloc. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și plângeam. Așa m-au găsit ai mei... Flavius-Tiberius tăcu. Toată povestea Îl interesa doar pe el. Era mulțumit și nu aștepta nici o reacție din partea Iolandei. După o vreme, zise: Parcă vorbeam despre morți... Tu câți ai vegheat? Eu? Iolanda tresări. Ea Încă mai era În camera cu oglinzi În care Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
belit bolșevicii, cu familie cu tot. Păi, pe vremea mea, se Învăța mai multă istorie la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de soarta primului său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de rugă, privirea ironică a lui Grațian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
morțiș să ne încăierăm acolo, pe loc, ori voia să-și facă un prieten sau dacă mă punea la încercare, mă lua peste picior ori încerca să mă stoarcă de informații. Am arătat cu degetul spre Tomas Dos Santos, care tresărea spasmodic în somnul lui de bețivan. — Și mexicanul? Îl predăm mâine dimineață. — Tu îl predai. — Meritul e pe jumătate și al tău. — Mersi, dar nu e cazul. — OK, pertenere. — Nu sunt colegul tău. — Poate că într-o zi... — Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu domiciliul în Saint Andrews South, numărul 643. Probabil o tranzacție recentă. — ’Nțeles. Un minut. Am așteptat cu carnețelul și stiloul în mână, gândindu-mă la animalele de pluș. După mai bine de cinci minute vocea funcționarului mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la băiat, V, de la Victor, 1-4-3-2. Repet, B, de la băiat... Am notat tot și după ce am pus receptorul în furcă, am alergat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după bărbați, cunoscută sub numele de Dalia Neagră“. Am simțit-o pe Kay lângă mine. Mi-a luat ziarul, a aruncat o privire pe prima pagină și a tresărit ușor. Mi l-a înapoiat și m-a întrebat: — O să dureze mult? M-am uitat în fugă peste primele pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor, date concrete? Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia tresări. Mi-am dat seama că ridicam glasul. M-am calmat și am continuat: — Să începem cu datele. Când s-a mutat Betty aici? — La începutul lui decembrie, îmi răspunse Marjorie Graham. Îmi amintesc asta deoarece când s-a cazat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
c-am mai vorbit doar o singură dată cu ea. Cu Linda am mai băut câte ceva și-am stat la taclale de câteva ori. — Când anume toamna trecută? — Cred că prin noiembrie... — V-ați culcat cu vreuna din ele? Madeleine tresări. — Nu! — De ce nu? Doar pentru asta-s făcute speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mulțime de compatrioți de treabă de-ai tăi în timpul războiului ăluia, flăcău! Dar și ei încercau să mă omoare, așa că n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]