7,958 matches
-
de la noi. Cea mai mare parte a distribuției se face la sediul nostru. Dar ce scrii tu cu precădere? Poezie, române, proze scurte... Hai mai bine să-ți citesc poemul meu din Beyond the Dance... . Este un poem despre un trib care își circumcide femeile. În comunitatea lor, există o cascadă foarte frumoasă numită Sippi Falls. Am meditat despre frumusețea acestei cascade, suprapusa peste urâțenia circumciziei. M-am gandit la o fată de cinsprezece ani care tocmai pășește pe calea feminității
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
cer iertare pentru atâta rău, mamă-pământ jefuită, mamă-pământ otrăvită, și o imploră să nu-i pedepsească cu cutremure, ger, secetă, inundații și alte intemperii. Aceasta este sărbătoarea cea mai veche din America. Așa își salută mama, în Chiapas, maiașii din tribul Tojolabal: Tu ne dai fasolea, Ce este savuroasă, Cu chili<i>, cu </i>tortilla<i>.</i> Porumb ne dai, și cafea bună. Mamă iubită, Îngrijește-ne bine, bine. Și niciodată să nu ne treacă prin cap Să te vindem. Ea
1 AUGUST. MAMA NOASTRĂ CARE EȘTI ÎN PĂMÂNT (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295956_a_297285]
-
ales referire la zona din jurul orașului Åbo (Turku), regiune ulterior denumită Finlanda Propriu-Zisă, în vreme ce alte părți ale țării s-au numit Tavastia și Karelia, dar care puteau fi denumite împreună și „Österland” (ca și Norrland). Politica medievală implica mai degrabă triburi, cum ar fi finii, tavastienii și karelienii, decât limite geografice. În secolul al XV-lea, „Finland” devenise un nume generic pentru întregul teritoriu aflat la est de Golful Botnic, incluzând, posibil, și Ålandul, pe vremea când arhipelagul era considerat a
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
din Mediaș până în municipiul reședință de județ Sibiu măsoară 55 km. În epoca romană pe teritoriul cetății actuale a existat un castru roman. În 1267, în prima mențiune documentară, apare ca Mediesy. Acest nume poate fi legat de numele unui trib secuiesc din secolul al IX-lea. În secolul al XII-lea și al XIII-lea regii Ungariei au așezat în zona Mediașului coloniști germani, cunoscuți sub numele de sași. Prima atestare documentara a Mediasului, se pare, este din anul 1267
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
se adaugă importante elemente aparținând culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum. După cucerirea Daciei de către Traian (106), granița Imperiului Roman trecea pe culmea Meseșului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est și sud-est (Meseș) se află fortificațiile romane de graniță, turnuri, ziduri, șanțuri și mâluri de apărare. Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău apare în "Gesta Hungarorum", numită și "Cronica lui Anonymus" - notar la curtea
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
suprafață de 34.159 hectare. Creșterea economică și mai ales industrializarea de pe parcursul secolului al XX-lea a condus la o creștere accelerată a populației orășenești, asemănător tuturor țărilor lumii. În Craiova de azi se află ruinele străvechii reședințe a tribului geto-dac al Pelilor, Pelendava, încă din perioada 400-350 î.Hr. Aceasta a fost atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriana, o hartă probabil din anul 225 d.Hr. Castrul roman Pelendava a fost construit în vecinătatea mănăstirii Coșuna, a cărei
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Turda și Războieni, cercetat parțial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălțimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) și a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice, fiind un unicat în Transilvania. Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brățări spiralice cu extremități ornamentate în formă de cap de șarpe
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
populația a crescut și așezările umane s-au extins. Influența culturală a Imperiului Roman a ajuns până în Estonia. Prima mențiune a poporului care locuiește Estonia actuală provine de la istoricul roman Tacitus care, în cartea sa "Germania" (ca. 98 e.n.) descrie tribul Aesti. Tacitus amintește denumirea practică de ei pentru chihlimbar într-o formă aparent latinizată, "glesum" (cf. letonul "glisas"). Acesta este unicul cuvând din limba aestilor cunoscut din antichitate. În ciuda acestui fapt, Aestii sunt considerați în general a fi strămoșii popoarelor
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
cuvând din limba aestilor cunoscut din antichitate. În ciuda acestui fapt, Aestii sunt considerați în general a fi strămoșii popoarelor baltice. A urmat o Epocă a Fierului mai agitată și mai plină de războaie urmată de pericole externe venite atât din partea triburilor baltice, care atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Vaiga, Mõhu, Nurmekund, Järvamaa și Virumaa. Estonia și-a păstrat religia păgână, centrată în jurul unei zeități denumite Tharapita. Cronica lui Henric din Livonia menționează pe Tharapita ca zeu suprem al oeselienilor (locuitori ai insulei Saaremaa), și ca fiind cunoscut și triburilor vironiene din nordul Estoniei. Oeselienii (în , singular: "saarlane") erau un subgrup etnic al estonilor, ce locuiau pe insula Saaremaa (în ; în ; în ), o insulă aparținând astăzi Estoniei, în Marea Baltică. Prima lor atestare este considerată a fi din secoluil al II
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
ha. Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi: iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Atât iazigii cât și
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. După aproape 60 de ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul Nicefor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor din Caucaz sunt ossetinii. Un alt istoric a arătat că iasians (iașii) au format un popor care a trăit printre cumani și care a
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin. Din aceste date rezultă că Iașul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
la sfârșitul sec. al IV-lea, castrul Drobetei suferă distrugeri provocate de goți iar la mijlocul sec. al V-lea, sunt consemnate alte distrugeri importante provocate de huni. Castrul roman își încetează definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.C., când triburile avare distrug multe așezări romane de pe malul nordic al Dunării. A fost construit în numai trei ani (103-105) după planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrăzneață lucrare inginerească a antichității romane. Podul a fost ridicat pe
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
ascuțite în amonte și în aval, în formă de carouri, pentru a facilita trecerea curentului puternic al apelor Dunării. Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și lazighe. Distrugerea totală a podului este însă legată de părăsirea definitivă a Daciei (271 d.C), chiar dacă castrul propriu-zis nu este abandonat de legiunile romane pentru încă 300 de ani. În timpul Renașterii, când interesul pentru operele de geniu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
din localitățile componente (reședința) și Tudor Vladimirescu, și din satul Vârtopu. Are o populație de de locuitori. În cartierul "Cartieru Celei" (fostul sat Celei, absorbit în sec. al XX-lea de către noul oraș) se găsesc ruinele cetății dacice Sucidava, capitala tribului geto-dacic al Sucilor, unde Constantin cel Mare a construit un pod peste Dunăre, al cărui capăt există și azi. A fost al doilea pod peste Dunăre construit de Imperiul Roman. A fost construit sau reconstruit în anul 328, în timpul lui
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
și epoca bronzului. Descoperirile arheologice de la Cristești, Cetatea de la Morești, Cipău, Sântana de Mureș atestă continuitatea populației băștinașe dacice și după retragerea Aureliană. Cetatea de la Morești de lângă Târgu Mureș confirmă existența unor forme de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale la inceput
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
în Balcani a fost dislocată. Dispar dioceza Thracia și prefectura Illyricum. Lucrarea Miracolele Sf. Dimitrie scrisă de Ioan al Thessalonicului consemnează situația dificilă pe care o traversa orașul în timpul atacurilor slavo-avare și despre transformările produse în Balcani după instalarea slavilor. Triburile slave s-au instalat de la Dunăre până în Pelepones, fiind constituite mici formațiuni politice numite slavinii, conduse de arhonți. Populația romanizată a fost împinsă spre zonele înalte ale peninsulei-Munții Pind, Macedonia, Thessalia, Serbia de azi, ori s-a retras în zona
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
răscoala Nika. Vandalii nu au mai putut să reziste, fiind neobișnuiți cu clima caldă din sud și influențați de civilizația romană, pierzând energia și tăria anterioară. După ce și-au înrăutățit relațiile cu populația autohtonă datorită credinței ariene, au izbucnit revoltele triburilor berbere, contribuind la slăbirea forțelor vandalilor. Iustinian a escaladat conflictele interne dintre vandali, știind că regatele germanice nu s-ar uni pentru a i se opune. Ostrootii erau în relații proaste cu vandalii, francii duceua lupte cu ostrogoții, iar vizigoții
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sursele europene și musulmane ca desemnând varegii scandinavi. Varegii erau negustori și ulterior s-au pus pe cucerit teritorii. Fiul lui Rurik, Oleg, a cucerit Kievul și a pus bazele statului kievean, cu centre la Kiev și Novgorod. Varegii reprezentau triburile slave și structurile patriarhale. Ulterior, varegii au fost absorbiți de slavi. Oleg a intenționat apoi să dezvolte comerțul pontic, doriind să asigure securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră. Rușii au atacat Constantinopolul în 859-860 cu 2000 de corăbii , stârnind
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
facă bere. Faimosul scriitor grec Sofocle încuraja cumpătarea și sugera o dietă compusă din “pâine, carne, legume verzi și zythos (bere)”. Alți scriitori greci timpurii ca Herodot și Xenofon menționează berea de asemenea în scrierile lor. Romanii apoi au arătat triburilor sălbatice din Britannia tainele fabricației berii. Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin țară, trimitea întotdeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea. Tatăl lui
Bere () [Corola-website/Science/296771_a_298100]
-
Evanghelistul, au fost martirizați. Tiberius, sub comanda lui Augustus, înăbușă revoltele din Germania (1-5). Cultură Teotihuacan începe în Mezoamerica Regele Phraataces și Regina Musa ai Parthiei sunt detronați și uciși, coroană fiind oferită lui Orodes al III-lea al Parthiei. Triburile germanice cimbrii și charizii își trimit ambasadorii la Romă. Tiberius cucerește Germania Inferior În urma unui incendiu catastrofal, la Romă apare sistemul cazărmilor, pentru a permite răspunsuri mai rapide în cazuri de urgență majoră. -începutul campaniilor în Africa ale lui Germanicus
Secolul I () [Corola-website/Science/296782_a_298111]
-
Lacurile sale sunt o mare atracție turistică. Principalul râu este Drava. Capitala sa este Klagenfurt am Wörthersee. Singurul oraș important pe lângă acesta este Villach. Aceste două orașe sunt puternic legate din punct de vedere economic. Numele său se datorează probabil tribului celtic al carnilor. "„”" provine din limba celtică și înseamnă "„ținutul prieteniei”". În regiunea Carintia , între secolele al VI-lea și al VII-lea, a existat un stat slav, iar între secolele al XII-lea și al XIII-lea, ținutul s-
Carintia () [Corola-website/Science/296792_a_298121]
-
azi Praga a fost locuit încă din Paleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor - Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor - Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]