5,147 matches
-
XIV-XVI), ca și în nordul Africii. Migrația masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul al XIV-lea odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel, ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turcești și de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui. În secolul al XV-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberică), iar din secolul al XIX-lea în cele două Americi. Unii cercetători consideră că au
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Butili” de către geograful arab al-Idrisi). Numele în aromână “Bituli” este, de asemenea, derivat din numele slave. Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz, este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca otomană: مناستر) este derivat din numele grecesc, așa cum este în albaneză "Manastiri". Bitola este un oraș în partea de sud-vest a Macedoniei. Orașul este un centru administrativ, cultural, industrial, comercial, și educațional. Orașul este dispersat de-a lungul
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
Belgrad. Cel mai vechi stil arhitectural se găsește în parcul Kalemegdan. În afara parcului, cele mai vechi clădiri datează numai din secolul XIX, din cauza poziției geografice și a frecvențelor războaie și distrugeri. Cea mai veche structura din Belgrad este un mausoleu turcesc greu definit, iar cea mai veche casă este un bordei din chirpici pe Dorćol, de la sfârșitul secolului XVIII. Influență occidentală a început în secolul XIX, cănd Belgradul a fost transformat complet de la un oraș oriental la arhitecturi contemporane acelor vremuri
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
ruși din stepă.Ofensiva lui Chirim Ghirei spre hotarele rusești începe în 1769 Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului. Pe parcursul războaielor ruso- turcești 1768 1787 și 1790 Căușeniul devine bastionul trupelor turcești.De aici turcii organizau atacurile cotra armatei rusești. Pînă la urmă în rezultatul multiplilor războaie Căușeniul este devastatCși ars din temelii. Fostele case și castele au fost transformate în scrum și
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
rusești începe în 1769 Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului. Pe parcursul războaielor ruso- turcești 1768 1787 și 1790 Căușeniul devine bastionul trupelor turcești.De aici turcii organizau atacurile cotra armatei rusești. Pînă la urmă în rezultatul multiplilor războaie Căușeniul este devastatCși ars din temelii. Fostele case și castele au fost transformate în scrum și ruine. În anii 1806-1812 localitatea devine capitala Bugeacului. După
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume Tighina. Apoi cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș, pe malul Nistrului. Cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de rai turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „oraș fluvial”. În această perioadă Soliman I poruncește ca cetatea să fie refacută și lărgită dupa proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541. Folosind resursele locale
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
a lui Theodor al II-lea Laskaris, se căsătorea cu o nepoată a lui Mihail al VIII-lea. Luptele din Grecia de Sud, după succesele de debut, luau o turnură nefavorabilă. Războiul era prea lung, banii lipseau și trupele auxiliare turcești, a căror soldă nu fusese plătită regulat, amenințau să treacă de partea latinilor. Bizantinii, care păruseră învingători, vor suferi o gravă înfrângere la Makri-Plagi, în 1264, retrăgându-se. Pe de altă parte, aliații imperiului fuseseră înfrânți pe mare; în primăvara
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
venețienii le administraseră încă o înfrângere (1266), vor primi cu bucurie cererea împăratului. Ei obțineau din nou libertatea comerțului în întregul imperiu și stăpânirea unui cartier în suburbia constantinopolitană Galata, pe Cornul de Aur. Ei vor rămâne aici până la cucerirea turcească și Galata va deveni o înfloritoare casă de comerț genoveză. Reintegrarea genovezilor în Bizanț punea capăt ezitărilor venețiene, iar la 4 aprilie 1268 era ratificat tratatul dintre Bizanț și Veneția; tratatul era valabil numai pe durata a 5 ani; Veneția
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de Jos Spaniole" (Belgia și Luxemburgul actual) și preia controlul politic asupra unei mari părți a Italiei (republicile Napoli, Mantova și Sardinia), în timp ce tronul Spaniei revine lui Filip al V-lea, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. Eliberarea de amenințarea turcească este semnalul de început pentru o înflorire, până atunci de neconceput, a artei și culturii austriece: clădiri superbe, cum ar fi remarcabilul palat Schönbrunn (azi moștenire culturală mondială, conform UNESCO) sau Domul din Salzburg, arhitecți precum Johann Fischer von Erlach
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ale băilor publice de alta dată, rezită încă odată cu trecerea timpului. După prăbușirea Imperiului Roman, multe dintre băile publice au fost distruse, însă acestea au continuat tradiția în Imperiul de Est și au fost adoptate mai apoi de către arabi, băile turcești fiind descendentele celor romane. Camerele de baie primeau noțiunea de privat, erau mult mai îmopobite cu decorațiuni și erau formate din căzi de baie săpate în podea, care nu erau adânci, însă ocupau întreaga cameră. Doar cei foarte bogați își
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
nu eu, atunci nici el [Ioan V] să nu domnească! Să nu existe nici măcar supuși, asupra cărora să se poată domni! Domeniul împărătesei Anna era limitat acum doar la capitală și la împrejurimile sale. Eforturile împărătesei pentru a recruta trupe turcești ajungeau la final; în cursul verii anului 1346 soseau 6.000 de selgiucizi din emiratul Sarukhan dar, în loc să se îndrepte împotriva lui Cantacuzino, ei au jefuit împrejurimile Constantinopolului. În Tracia au năvălit, iarăși, hoarde de soldați turci, folosiți de ambele
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită și de bandele turcești, semăna cu un deșert). În anul 1349, genovezii din Galata au cerut să li se cedeze, pentru construirea unor fortificații noi, colina de după zidul dinspre nord al Constantinopolului. Cantacuzino, care zăcea bolnav la Didymotika, le-a transmis refuzul său. Atunci
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
încercuia, în toamna anului 1352, teritoriul fratelui său vitreg în fruntea unei mici armate. El n u întâlnea nici o rezistență și Adrianopolul îi deschidea porțile împăratului legitim, în timp ce Matei se încidea în acropola orașului. Dar Ioan VI Cantacuzino, împreună cu trupe turcești, restabilea rapid situația. Adrianopolul și celelalte orașe suferau jefuirea turcilor. În acest mod tentativa lui Ioan V de a pune stăpânire pe Adrianopol nu i-a reușit și el a fugit, mai întâi, la Didymotika (și ,cuibul strămoșesc’’ al cantacuzinilor
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
mobilă, orașe ca Sivas sau Kayseri au fost și ele capitale. În timpul expansiunii sale maxime Sultanatul cuprindea toată Anatolia centrală de la Antalya-țărmului Alanya, pe coasta mediteraneană, și până la teritoriul de la Sinop de la Marea Neagră. În est Sultanatul a absorbit alte state turcești și a ajuns până la Lacul Van. Limita sa vestică a fost aproape de Denizli și porțile din bazinul Mării Egee. În 1070 comandantul selgiucid Suleyman Kutalmish, un văr îndepărtat al lui Malik Shah și un fost pretendent la tronul Marelui Imperiu Selgiucid
Sultanatul de Rum () [Corola-website/Science/317549_a_318878]
-
există diferite variante în formă și de ortografie, în funcție de preferințele afișate de către o sursă sau alta, fie pentru fidelitatea traducerii din limba persană (variantă influențată de araba scrisă pe care sultanii o utilizau), sau pentru o redare corespunzătoare limbii moderne turcești și ortografiei sale. Unii sultani au avut două nume pe care au ales să le folosească, alternativ, în diverse acte legislative. În timp ce cele două palate construite de Alaeddin Keykubad I purtau numele de "Palatul Kubadabad" și "Palatul Keykubadiye", el a
Sultanatul de Rum () [Corola-website/Science/317549_a_318878]
-
Astfel, în jurul anului 1808, preot în bisericuța de lemn din Boașca a fost Ion Popescu, supranumit „Moșu Popa Bătrânul” care a slujit în biserică până în anul 1839, când a decedat. Acesta a fost martor al incendierii vechiului lăcaș prin represaliile turcești și deci el este preotul paroh care a construit în anul 1823 biserica Sf.Gheorghe, realizată prin străduința lui și a locuitorilor satului Boașca. După moartea preotului Ion Popescu, locul la biserică a fost luat de fiul său preotul Gheorghe
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
Înaintea luptei, sârbul Miloš Obilic a pătruns, dându-se drept transfug, în cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-au dat nimic bizantinilor. Numai regele Franței, Carol VI, a trimis în ajutorul ,capitalei orașelor’’ 1200 de cuirasieri, în frunte cu viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent pe nepotul său de frate, Ioan VII
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
intens turciți vreme de patru secole, o cunosc sub numele de "τσορβάς" (transliterat: "țorbas"). Ei fac și astăzi "tchorba toptsita", adică o ciorbă de perișoare. Bulgarii, sârbii, croații sau albanezii o gătesc și ei sub diverse denumiri derivate din cuvântul turcesc. Bulgarii, de pildă, gătesc "Shkembe tșorba" care seamănă cumva cu ciorba de burtă. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
VIII-lea a făcut alegerea și a hotărât, precum odinioară tatăl și bunicul său, să caute ajutor în lumea catolică. Tratativele în acest sens fuseseră purtate încă în timpul domniei lui Manuel al II-lea, dar au fost întrerupte de asediul turcesc din 1421. O nouă etapă a început în 1431 și a durat șapte ani. Unirea religioasă era un act politic important nu numai în viața Bizanțului, ci și în cea a Europei Occidentale însăși. Pe vremea aceea autoritatea papalității scăzuse
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
anul 1715, când avea doar 3 familii de iobagi. Cinci ani mai târziu, în 1720, sunt înregistrate șase familii. Către mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor a crescut, datorită unor bănățeni care s-au refugiat aici, fugind de urgia turcească. Nu știm cât de exactă este această informație, păstrată de memoria colectivă a satului. În conscripția locuitorilor comitatului Arad, din anul 1743, la Roșia sunt înregistrate 22 de familii, printre care a „judelui” Faur Ion și cea a „juratului” Mocz
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
de război, spre a evita capturarea sau atacarea de către inamic. Tot "pavilion fals" arborează și unele nave de pescuit care braconează în apele teritoriale ale altui stat. Ca exemplu, în anul 2007, în Marea Neagră au fost prinse navele de pescuit turcești "E Oculari" și "Uygunor" care au pescuit fără autorizație calcan și rechin, în apele teritoriale ale României, arborând pavilionul fals al Ucrainei. Un "pavilion de companie" este un pavilion special, ridicat de o navă de comerț la catargul principal (catargul
Pavilion (steag) () [Corola-website/Science/318163_a_319492]
-
cronicarului Grigore Ureche, ""mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia atunci denumirea de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni și tătari (căreia i se alăturaseră lipovenii în sec XVII), este atunci în mare parte strămutată în Dobrogea, în locul ei venind de acolo bulgari și găgăuzi, iar din Rusia, ruși
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
pentru Sasîk/Conduc), „Caplana” (pentru Alibei), „Alcalia” (pentru Burnaz) sau „Codăești” (pentru Șabolat), menționate pe hărți dinaintea anilor 1812 sau 1878, nu au fost luate în considerare de Imperiul Rus care a adoptat numai denumirile tătărești (deja oficiale în perioada turcească) : acestea au fost la rândul lor preluate de România când le-a avut în stăpânire. În perioada 1856-1859, la prima independență a Republicii Moldova din 1917, precum și în perioada 28 iunie-20 august 1940, limanele basarabene au fost moldovenești. În perioadele 1859-1878
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]