5,154 matches
-
multă importanță; cum și pe alți membri ai familiei și intimi ai casei, pe unchiul Claude bunăoară, care nu luau parte la aceste discuții, decât rar... Eu singur țineam piept tuturor, convins de sinceritatea strigătului de inocență care străbătuse lumea, uimit de unele argumente cu care eram combătut. Și cu ocazia aceasta, am învățat să văd ce funeste sunt pasiunile care împing pe oameni în contra oamenilor, și ce ușor pot tulbura inteligențele cele mai clare inimile cele mai generoase. * În Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în această comună trăiește un pensionar, fost miner, dacă nu mă înșel se numea Toma Trăilă, care picta în stilul naiv, și că dacă vreau, pot să mă duc să văd ce face. Așa am și făcut, și am rămas uimit de lucrările care le-am văzut în casa domniei sale, lucrări de o deosebită calitate. Din păcate, deși am vorbit și la Reșița la Inspectoratul pentru Cultură, nu am văzut niciodată expuse lucrările domniei sale în nici o expoziție locală sau oriunde altundeva
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
trebuia să mă orbesc ca să nu mai văd altceva decît adevărul pe care-l aflasem, să nu mă pot ascunde de el plăcîndu-mi un răsărit de soare sau blinda coborîre a serii pe crestele munților, cînd zeii Își țin respirația uimiți de atîta frumusețe. Numai așa puteam să-mi cîștig libertatea față de lucrurile care m-ar fi emoționat Îndemnîndu-mă să rămîn rege la Theba și să mă bucur de darurile rangului meu. Acum nu mai văd nimic În jurul meu, astfel că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lucru profund grav În care nu există alternativă; Icar va zbura cu orice risc. Iată răspunsul la zîmbetele celor ce arată cu degetul piramidele goale pentru a demonstra zădărnicia lor. Adevăratul artist dintre cei doi era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact cît va rezista ceara În funcție de altitudine. În schimb, fiul său era capabil să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2 și rămase uimit de această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei. A priceput din cele ce le trăise că anumite gânduri îl lăsau trist, altele îl umpleau de bucurie și și-a dat seama puțin câte puțin de deosebirea spiritelor 1 care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a ajunge acolo unde trebuie. Dar nu-i era frică. Dispăruse teama ca prin minune. Se simțea ca pe un teritoriu al ei și avea toată energia de care avea nevoie în perioada aceea. Își frecă mâinile, una de alta, uimită de îndrăzneala ei și dându-și seama că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, că toți avem câte un contract încheiat cu existența noastră. Nu am avea niciun viitor dacă ne-am folosi trecutul ca fundament pentru demnitatea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pur și simplu sunt un medic veterinar din mediul rural. Am întâlnit multe persoane în drumurile mele, dar tu ești specială. M-am gândit că ne-am putea asocia. Îți jur că n-o să regreți niciodată! Carlina continuă să fie uimită de atitudinea lui. Era ca o insectă suflată de pe o frunză ce cade pe pământ. Tăcu. Nici un răspuns. Pur și simplu nu pricepea de ce se oprise la ea. Dar de ce nu accepta? Avea nevoie de un ajutor bărbătesc la urma
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea cu tot corpul zicându-i: - De unde era să aflu de nenorocita asta de poveste?! Ochii ei verzi se deschiseră mari, neîncrezători și temători iar Alin îi susținu privirea până la un punct. Se aplecă peste ea și îi umezi buzele, uimit de culoarea intensă a ochilor ei, mai verzi ca niciodată. Era o noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai culcat și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știi, nu am dus o viață de călugăr, m-am distrat și eu ca orice tânăr de vârsta mea. Dar gândul mi+a stat tot la tine. între timp îi eliberă mâinile din strânsoare, iar buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot ce a fost frumos între noi. - Așa crezi tu? De unde ți-au venit ideile astea? - Am vorbit la telefon cu cineva și m-a pus în gardă. Mi-a spus lucruri oribile despre bărbați care duc fete dincolo. - Mă uimești. Cine putea să-ți bage asemenea prostii în cap? - Ce mai contează? Am luat deja o hotărâre. - Toți care pleacă cu o iubită, o duc la produs? Așa crezi tu? Termină cu aberațiile astea! - Nu știu ce crezi tu, dar eu vreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
femeie. - Mereu o dau în bară cu femeile! N-am noroc la femei chiar deloc. - Viața își țese drumul singură și te plătește cu moneda ei. Ploaia se oprise de mult, iar o briză ușoară mângâia trenul pus în mișcare. Uimit de peisajul de afară, Vas arăta cu degetul: - Ia priviți fraților să vedeți ce copaci bătrâni sunt! Uimitor de frumoși! Ce coroană frumoasă au! - Prin ce vezi tu deosebirea între copaci? Toți sunt la fel, zise Nicky. - Dar și oamenii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că se purta foarte intim cu Niky, chiar își făcuseră semne pe sub masă. Încercă să pună cap la cap frânturi din privirea lor, din convorbirea lor pentru a-și forma o idee despre cum stăteau treburile între ei. Ceea ce o uimise cel mai tare la Nicky era faptul că nu o întrebase multe lucruri. Adusese cu ea obiecte personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
droghează și fac rău tuturor. E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion care încurca lucrurile, încercam să îmi folosesc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am ce să îți spun. Majoritatea lucrurilor le știi de la copii. Mai nou ar fi că aș vrea să îmi lansez o carte. - Să nu-mi spui că îl moștenești pe taică-tu? Lui îi plăcea să compună poezii. Mă uimești, am rămas fără glas. Chiar vorbești serios!? - De ce? Nu credeai că sunt în stare? Dar nu cunosc pe nimeni care să mă ajute. Aș vrea să o lansez aici în Moldova, de unde mi se trag rădăcinile. - Nimic nu-i mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca mine? - N-ai încercat să te mai schimbi? Să mai lași și tu de la tine? - Nu. Eu nu pot. Dar tu te-ai schimbat? - Toți ne schimbăm la un moment dat. Ori în bine ori în rău. - Ce te uimește? Văd că mă privești curioasă. - Nici eu nu știu. Dar aveai o o mulțime de prieteni care îți treceau pragul casei. - Poate ai vrut să spui la plural, că ne treceau pragul casei. - Nu. M-am exprimat corect. Acei bărbați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și el rătăcise prin lumea largă ca muzicant ambulant, Învățând să interpreteze muzică populară, mazurci poloneze și cântece galițiene : În muzică deasemeni, i-era vestit talentul ; Mult timp cutreierase cântând din instrumentul Poporului său, care-i țambalul, - și o lume Uimise cu-al său cântec și meșteșug din strune, Având și-ndemânare, și multă agerime ; Deși străin, polona vorbind-o foarte bine, Lui, arii populare plăcându-i mai ales, Din drumuri peste Niemen, o groază a cules : Mazurci varșoviene și hore
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care mă refer lașitatea și suficiența sînt realitățile lor intime. Dacă ar fi scris altcineva despre mine și nu Z. Ornea, alias Zigu Orenstein, poate că m-aș fi alarmat. știu că adevărul e de partea mea, dar ceea ce mă uimește e că acele însemnări au apărut unde au apărut . Nu-i nimic! Am de acum să plătesc polițe la mai mulți, între care și „amicului Vasile”, care pentru a doua oară dovedește în mod clar că are resentimente față de mine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unui profesor de altă talie, cu un alt temperament. „Istoria” sa literară expusă în fața noastră era o suită de portrete, pe alocurea o interpretare profundă a sufletului personajelor, făcută însă altfel decît Ibrăileanu. Ne-a încîntat totuși, dar nu ne uimea ca Ibrăileanu. L-am primit în sufletul nostru cu toată simpatia, dar noi nu puteam intra într-al lui. Era nespus de individualist, suspicios. Era un munte inaccesibil, din cauza norilor care-l învăluiau din toate direcțiile. Nu vedeam nici o cărare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vini imaginare, n.n.) ce actualmente activează În A.P. (Apărarea patriotică, n.n.)”. Domnul Enciu, „...președintele comisiei electorale a BPD” a făcut un apel călduros la populația evreiască pe care ar fi vrut-o prezentă „...În unanimitate” la votarea din 19 noiembrie. Uimiți de audiența Înregistrată, șefii CDE-ului au distribuit populațiunii evreiești copleșite de adânci emoțiuni, „...50 broșuri cu <<Pogromul de la Kilce>> de A.D. Vaida; 25 de ziare Unirea și 15 reviste <<IKUF>>”. Ca să nu se răcească ecourile ședinței din 1
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
s-au retras, au pus căpăcelul de craniu la loc, s-au mai plimbat puțin în jurul meu după care au dispărut. După operație am căzut într un somn adânc și nu-mi mai amintesc nimic”. Cu excepția lui Jorge suntem cu toții uimiți de experiența Grazynei. Cu câteva zile în urma Grazyna îmi povestise câteva întâmplări tragice din viața ei, cu douăzeci de ani în urmă. Avea doi băieți, ambii s-au apucat de droguri, au intrat în industria pornografică după care au început
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vorba de lucrarea lui Dumnezeu, mi-a propus să merg cu dumnealui până în Insula Mare a Brăilei, pentru că dorește să înceapă un proiect de evanghelizare coordonat de Conferință, în această zonă defavorizată. Am mers acolo, am văzut și am rămas uimit când am constatat că mai există în România, după douăzeci de ani de la revoluție, oameni care trăiesc ca în deșerturile din Africa. Când m-am întors acasă, nu m-a luat somnul, gândindu-mă la ce am putut să văd
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Generale a A.Z.Ș. Nu am văzut niciodată atât de mulți credincioși care așteaptă pe Domnul adunați la un loc, așa cum i-am văzut pe acest mare stadion: ,,O mare gloată... din orice neam, limbă și popor.” Am rămas uimit de experiențele prezentate de pe toate meridianele pământului. Am călătorit de la vest la est-ul S.U.A. Am început cu ,,lumea desfrâului”, Las Vegas, am continuat cu Nevada, vizitând Marele Canion. Apoi am luat avionul din Los Angeles și am ajuns în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
necăjită, amărâtă, așa cum zicea Domnul Isus “ca niște oi fără păstor”. Așa se face că în săptămâna 27 februarie - 4 martie 2012, în fiecare zi am fost în vizite, cu ajutoare, cu mâncare și lemne de foc și am rămas uimit de ce am întâlnit: într-o “casă” formată dintr-o singură cameră, am întâlnit 13 persoane: o mamă cu nouă copii, tatăl decedat în urmă cu 2 ani, iar copilul cel mai mic în vârstă de 2 ani și jumătate. Unul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de noi pentru a sluji Biserica Sa, aproapele nostru și pentru a da mărturie despre Numele Său. Mi-au plăcut foarte mult experiențele prezentate și am avut multe lucruri de învățat din ele dar și din seminariile prezentate. M-au uimit experiențele unui frate în vârstă de 82 de ani, pe nume Pascale Soret, plantator de biserici. Personal am remarcat trei lucruri importante participând la acest congres: 1. Ne-am întâlnit într-un loc deosebit, plin de însemnătate istorică (vezi cartea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un nume nou, să-l porți în veșnicie! Poezie ,, Bethelul nostru” - Capitolul 1 Betelul Nostru - Dănuț Jercan În Canaan istoric și-n Cuvânt; Exemplu de trăire printre oameni A unui Dumnezeu de trei ori Sfânt. Dar încă Dumnezeu ne mai uimește Asa cum știe-a face numai El, Făcând să crească-n fiecare țară Și-n fiecare suflet un Betel. În mila Lui suntem cuprinși și noi Acești pribegi, pe drum de împlinire, Că ne-a creat și nouă un Betel
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]