6,856 matches
-
Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu avea nici cea mai vagă idee ce le putea spune prietenilor săi. Însă ignoranța sa se subția din ce În ce mai mult. Ca un văl care acoperă fața numai pe jumătate. Se ridică și se duse la baie, unde redescoperi că vasul de toaletă se curăța cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gute Form (Forma optimă), pe care și le comandase. Și fiindcă W., în stilul lui foarte generos, îi dădea mână liberă în ce privea noile achiziții, era acaparată total de problema creării unei ambience superioare celei din B. Cu un vag ton de regret ne lăsă să înțelegem că visul ei fusese designul de interior. Și în timp ce ședea foarte dreaptă în fața tacâmului ei și, cu manierele ei alese, ne servea mâncarea în farfurii, spunea en passant că are un faible de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căror proprietar era în acel orășel, iar Onkel Rodolph și-a luat adio de la Lumea Nouă și de la afacerile lui vechi și-a construit vila, în a cărei concepție arhitecturală, generoasă și în același timp practică, se putea simți o vagă influență americană. Deși Onkel Rodolph se număra printre membrii Societății prietenilor elvețieni ai SUA, o adunare de industriași care fuseseră profund impresionați de călătoriile de studii în America și vizitele la firme ca Eastman Kodak, Ford, National Cash Register sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe atunci toată lumea: niște bătăi transmise ca un semnal unic de către partea nordică, distrusă, a globului pământesc și interceptate de acel ultim țărm, peste care plutea norul letal, tălmăcit ca o vagă speranță; aceste bătăi ar putea fi încă un semn al supraviețuitorilor și, în cazul ăsta, mai mult decât o ușă desprinsă din rosturile ei și bătută de vânt. Și mama săpa în grădina care se întindea în fața ferestrei mele până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piață, în schimb, macaraua înaltă Pingon, cea cu brațul ușor de mânuit ca un ac, care se autoreglează, e un produs de primă calitate. Și W. se întorcea de-a lungul străzii cu mapa neagră în mână, cu un abur vag din cuvintele și prospectele acelea încă în jurul lui, o atmosferă de afaceri care se dezlipea de pe el cu fiecare pas, ca un șal alunecând fără să-l observi de pe umăr. Deschidea portiera mașinii, arunca mapa pe locul din spate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dăruiască tatei, cu prilejul inaugurării casei, unul cu hotă și cu motor electric, pentru ca mușchiulețul - el recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea prietenilor lui W. față de noua lui casă, lucru pe care nu-l observase la inaugurarea vilei sale. Nici o clădire nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plăcerea, bucuria, să pretindă că ar fi simțit la fel cu W., ale cărui priviri deveneau cuvinte și, pe nepregătite, putea fi cuprins de o euforie copilărească. Lui Hans Saner îi rămânea de fiecare dată în minte doar o amintire vagă și o strădanie; până și la gigot și la vinurile grele nu putea să treacă mai departe de exclamația lui fără cuvinte. W., în schimb, era capabil să se abandoneze sentimentelor și a trebuit să-și tempereze vizibil expansivitatea, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că nu-și dorește un copil? devenisem brusc interesată. Lisa a ridicat un deget ca să obiecteze. Crede că nu vrea un copil. O să fie în regulă odată pus în fața faptului împlinit. O să mă ocup eu de tot. Făcu un gest vag cu mâna. — Deci continui să încerci deși Kieran nu e de acord? —Bineînțeles! Iar cât a mai durat prânzul, m-am tot gândit dacă nu cumva ar putea fi la fel de simplu și-n cazul meu și-al lui Mark. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
strigat eu însuflețită. Mulțumesc pentru vin. La revedere. Anunțul meu abrupt a scuturat-o pe Lisa de norul de resentimente față de mine. Dar doar ce-ai sosit și nici nu ne-ai spus de ce ai venit. Am făcut un gest vag cu mâna. Nu era nimic. Zău. Pa. Lisa se postă în fața ușii blocându-mi ieșirea. Îmi pare rău, Jen. Nu trebuia să te târâm în cearta noastră. Trebuie că s-a întâmplat ceva de ai venit tu până aici. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
câștig banii. Îmi venea fie să plâng, fie s-o lovesc. În loc de asta, am dat din cap jalnic. —Ai dreptate probabil. Și dacă printr-un miracol nemaivăzut, tu și Ed sunteți încă împreună când apare revista, atunci... Făcu un gest vag cu mâinile. Atunci ce? Ce-o să facem? Lisa avu un zâmbet vesel, nebun, disprețuitor înainte de a-mi spune la revedere. —Ceva. O să facem ceva. Atunci stau liniștită. Ușa se închise înainte să-mi amintesc că nu-i spusesem de Kieran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scurte, dar marți a reușit să mă prindă și să mă facă să-i promit că vom petrece următoarea duminică împreună. Am acceptat știind că voi anula întâlnirea în ziua respectivă. Ed devenise deja o ficțiune pentru mine, o amintire vagă, ceva intangibil ca o parte dintr-un vis. Realitatea însemna Mark, Harry și Lynn, cum fusese dintotdeauna. Miercuri a venit cu vești bune, vești proaste și o mâncărime urâtă. Iritația nu era ceva groaznic, doar niște punctișoare pe ceafă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ouă și larve de păduchi. Mâncărimea e provocată de mușcături. Păduchilor le place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut că doar copiii au lindini. Aveam o vagă amintire despre asistenta care ne controla de lindini, trecându-ne un pieptene de metal prin păr când eram la școală. Farmacistul zâmbi compătimitor. —Cel mai frecvent apar la copii. Dar îi pot lua și adulții. Aveți copii? — Nu, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și simplu de libertatea de a fi împreună într-un pat îngust, vorbind la nesfârșit. Despre ce vorbeam? M-am întrebat. Probabil despre Jean-Paul Sartre, una dintre pasiunile mele, sau despre începuturile programării pe calculator, subiectul lui Mark. O memorie vagă îmi spunea că vorbeam de toate, fleacuri și lucruri importante, dar nu aveam o imagine concretă. Nu vorbeam despre căsătorie sau copii sau despre ce vom face la vârsta de 38 de ani. Atunci, despre ce vorbeam? M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea să se Întoarcă În America și el Îi răspunse că i-ar face plăcere să discute subiectul la umbra zidului unei biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clișee; iar acțiunea era flagrant pusă În slujba dezbaterii ideologice. Sigur, romanul nu era complet lipsit de merite - din fericire, căci era obligat să Îi trimită autoarei o scrisoare de felicitare și era conștient că doar câteva rânduri cu complimente vagi nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interpretate era mult inferioară producțiilor de pe scena pariziană. Parcă păcatul cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat, Întorcându-se acasă invariabil dezamăgit, uneori chiar Înainte de sfârșitul piesei. Se Întâmplase să fie la Paris, În decembrie 1888, reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe o „ocupație nedemnă“, pe care era obligat să o practice din motive financiare. Realitatea era Însă că noul mediu de expresie Îl acaparase complet, fascinându-l cu obstacolele ridicate În calea inventivității sale auctoriale și seducându-l cu imagini vagi ale gloriei, dar și ale aurului pe care spera să Îl câștige de pe urma sa. În februarie demară o nouă piesă, a patra, mărturisindu-i lui William Într-o scrisoare: „Acum, că am simțit gustul sângelui, c’est une rage (hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce acesta era În curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
penelului lui Fenimore, o privire aruncată dintr-un unghi artistic asupra misterului și capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag ficționalizată a Villei Castellani din Bellosguardo, cu priveliștile ei minunate și balcoanele amețitoare, unde un grup de expatriați americani flirtau și tânjeau, fiecare În felul său. Dorothy, o tânără americancă atrăgătoare, cu aer de Daisy Miller, surprindea pe toată lumea căsătorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de a Întinde mâna și a o atinge, și cu atât mai puțin de a o lua În brațe și a o săruta pe buze, și cu atât mai puțin... Nu-și urmă gândul. Deasupra mesei se așternu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]