5,418 matches
-
iar capsula sferică ALS de 58 de centimetri a aselenizat la ora 18:45:30 UTC în ziua de 3 februarie 1966 la vest de craterele Reiner și Marius în Oceanul Furtunilor (7°8' latitudine nordică și 64°22' longitudine vestică). După aproximativ cinci minute de la aselenizare, Luna 9 a început să transmită date spre Pământ, dar abia după șapte ore (după ce Soarele s-a ridicat la 7°) a început să transmită primele dintre cele nouă imagini (inclusiv cinci panorame) ale
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
distanță de 5 km sud de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. Satul este localizat între Bolgrad și Cișmeaua-Văruită. De această comună depinde administrativ satul Topoline. Satul Oxamitne a fost înființat în anul 1978 pe malul vestic al lacului Ialpug, ca sat component al raionului Bolgrad din Regiunea Odesa a RSS Ucrainene. Denumirea sa provine din cuvântul ucrainean "Оксамит" (în traducere "catifea"). Începând din anul 1991, satul Oxamitne face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul
Oxamitne, Bolgrad () [Corola-website/Science/318314_a_319643]
-
Curciu (în , în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 57 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. În apropierea acestei localități are loc vărsarea râului Ialpug
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
rareori "Муравловка", transliterat "Muravlovka", în ) este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea de est a raionului Ismail, pe malul vestic al lacului Chitai. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail și la 25 km de stația de cale ferată Fântâna-Zânelor. În secolul al XVII-lea, pe acest teritoriu se afla o tabără a
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
piele de gazelă, cu dimensiuni raportate ca fiind de 90 cm × 63 cm, 86 cm × 60 cm 90 cm × 65 cm, 85 cm × 60 cm, 87 cm × 63 cm și 86 cm × 62 cm. Porțiunea conservată a hărții detaliază coasta vestică a Africii și coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
care religia și tradițiile au o importanță redusă și pentru care cultura germană și-a asumat o dimensiune aproape mitologică ca un substitut pentru cultura tradițională la care au renunțat- au fost șocați de creșterea naționalismului antisemit german în provinciile vestice ale monarhiei, pe cale de dispariție, deoarece amenința viitorul identității lor proprii". Primele tensiuni între cele două comunități au avut loc la începutul anilor 1890, când studenții germani din Bucovina au început să se organizeze în organisme care promovau identitatea creștină
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
naziști în 1943, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Gara a fost renovată și i s-au adăugat de-a lungul timpului mai multe dependințe pe măsură ce traficul a crescut. Ultima renovare a avut loc în perioada 2006-2010. La capătul vestic al peronului se află o mică fântână cu apă în care trăiesc pești și broaște țestoase. Gara Buzău este principala gară din oraș, dar nu este singura. În partea de nord a orașului se află Gara Buzău Nord, o gară
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
și 5% nu cred în religii creștine. 16% au declarat că nu cred în vreo religie anume (umanism, ateism, agnostici, raționaliști) și 12% au refuzat să răspundă sau nu au dat un răspuns adecvat intrepretării. Ca în multe alte țări vestice, nivelul participării active la slujbele religioase este mult mai scăzut decât datele furnizate; participarea săptămânală este de 1,5 milioane, aproximativ 7,5% din populație. Școala este obligatorie peste tot în Australia pentru cei cu vârste între 6-15 ani (16
Demografia Australiei () [Corola-website/Science/319566_a_320895]
-
din Sri Lanka,hindușii,care sunt cel mai adesea Tamils.Ultimul val de migrație a hindușilor a avut loc în 1990 cu privire la refugiații din Sri Lanka și profesioniștii din India.În orice caz,există un număr tot mai mare de hinduși englezi vestici,care fie s-au convertit de la o altă credință,fie au fost hinduși englezi de la naștere. Primul templu Sikh Gurdwara nu a fost stabilit înainte de 1911,dar era localizat în Putney în Londra. Prima migrație Sikh a venit în anii
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
limba și cultura țări. Elveția are patru limbi oficiale: germană (63,7 % din populația totală cu tot cu rezidenții străini; 72,5 % din rezidenți cu cetățenie elvețiană, în 2000), în nordul, estul și centrul țării; franceză (20,4 %; 21,0 %) în partea vestică; italiană (6,5 %; 4,3 %) în sud, precum și retoromană în sud și sud-est, o limbă romanică retică vorbită la nivel local de către o minoritate mică (0,5 %; 0,6 %) în cantonul Graubünden. Retoromana este desemnată de către Constituția Federală ca fiind
Demografia Elveției () [Corola-website/Science/319583_a_320912]
-
km, de-a lungul graniței cu Mongolia. Au în vest munții Altai, iar nord și est munții Saian. Spre sud se învecinează cu o depresiune stepică închisă de Altaiul Mongol. Altitudinea lor medie variază între 2500 - 2700 m. Partea lor vestică este alcătuită din roci sedimentare (gresii, conglomerate) și cristalin, pe când în vest din roci vulcanice. Zăcăminte de cobalt. Variază de la cea de stepă, la cea forestieră (nord) - păduri de cedru și larice, ce se extind către masivul Saian.
Munții Tannu-Ola () [Corola-website/Science/319603_a_320932]
-
masive se caracterizează prin șisturi cristaline. Fundamentul zonei cristaline este format din roci metamorfice , peste care sunt dispuse câteva straturi de roci sedimentare apărute în mezozoic în triasic și cretacic, formând resturile unui geosinclinal ce se întinde pe toată ramură vestică a Carpaților Occidentali. Una dintre teoriile geologice care încearcă să explice modul în care Bistrița a străpuns culmea Pietrosu - Giumalău pleacă de la premisa că inițial apele Bistriței, ajunse în Depresiunea Dornelor, se îndreptau către marea ce staționa în Depresiunea Transilvaniei
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
geologic la care astăzi suntem martori. Apele care brăzdează versanții ambelor masive șanț colectate în zona nordică și estică de valea Bistriței (Arin, Ortoaia, Rusca, Izvorul Rău, Bârnărelul, Barnaru, Negrișoara, Neagră, Borca, Stejarul și Dreptul), iar în sectorul sudic și vestic de Bistricioara (Muncel, Seaca, Barasău, Prisăcani, Brad, Grințieș). Climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 2-6 sC, care pot fi depășite în depresiuni, cu precipitații bogate (800-1200 mm/an și pe alocuri peste 1200 mm/an), cu vânturi frecvente
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
și a DN15 la sud. Masivul este circumscris astfel de: Traversarea rutieră a Munților Bistriței se poate face pe următoarele drumuri: Drumurile circumferențiale, cu excepția DJ174B a DJ174A și a DJ174 de La Valea Negra la Panaci toate sunt modernizate. În partea vestică singură porțiune asfaltata are 22 km și se află între Vatra Dornei DN17 și Satul Panaci din Comuna Panaci. O mențiune specială merită făcută despre DJ174B dintre Bilbor și Capu Corbului : acesta este un drum deocamdată optimizat doar pentru transportul
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
m). Spre Corbu peste pârâul Barasău, se zărește pe Batca Arsurilor (1384 m) - Piatră Șoimilor Piatră Teiului se află în Județul Neamț, exact în coadă Lacului de acumulare de la Bicaz imediat în amonte de viaductul de la Poiana Largului spre capătul vestic al acestuia, se află stâncă Piatră Teiului știuta și ca Piatra Dracului. I se spune așa deoarece pe o brâna a ei a crescut un tei. Forma ei și faptul că este izolată în zona o fac imediat remarcată. În
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
nu spanioli sau latini reprezintă 66% din totalul națiunii. Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul și vestul Statelor Unite : 85% pe PEP, sau 83% pe ACS. 79% din această regiune central vestică sunt non-spanioli albi, cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-spanioli/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune. Sudul este, de
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
au trăit în Africa de Sud Est și statele central sudice Alabama, Georgia, Carolina de Sud, Louisiana, Mississippi, și Texas. După primul război mondial s-au produs mari migrații a americanilor negrii din zona rurală spre nord-est datorită industrializării urbane și central vestic, într-un val mai mici, pe Coasta de Vest, care a durat până în 1960. Cu toate acestea, începând din anii 1980, această migrație din sud s-a inversat, milioane de afro-americani, mulți bine educați, se deplasează în zonele metropolitane în
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
deplasează în zonele metropolitane în această regiune. Astăzi, cei mai mulți afro-americani (56%) trăiesc în Statele Unite ale Americii de Sud și în zonele urbane, dar încet, încet se deplasează spre suburbii. Începând din anii 1970, populația de culoare a fost susținuta de o creștere vestică a subgrupului Indian - american, cu origini în Jamaica, Haiti, Trinidad și Tobago, și Barbados. Această comunitate a numărat 2,5 milioane de persoane în 2008. Mai recent, începând din anii 1990, a existat un aflux de imigranți din Africa sub - sahariană în
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
a Bisericii ortodoxe bulgare. În timpul supremației otomane în Balcani, islamismul s-a stabilit în Bulgaria, în timp ce catolicismul roman își are rădăcinile în țară din perioada medievală, iar protestantismul a ajuns în secolul al XIX-lea. În ciuda pluralității religiilor, spre deosebire de Balcanii vestici, Bulgaria nu a experimentat nicio confruntare semnificatică între creștinism și islamism(cum a fost cazul în Bosnia, Kosovo, Serbia și Republica Macedoniei în 1990 și 2000). Comunitățile religioase din țară coexistă în pace. Libertatea și egalitatea religioasă sunt incluse în
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]
-
patrulea au apărut numeroase organizații clandestine poloneze, care au reușit să organizeze în 1846 Insurecția din Cracovia. Rebeliunea polonezilor a fost rapid înăbușită de autoritățile austriece, ajutate de țăranii locali, rămași loiali împăratului. Insurecția s-a manifestat doar în partea vestică a Galiției, populată de polonezi. Insurecția a adus în prim plan și conflictul dintre nobilimea autoproclamată „patriotă” și țărănimea lipsită de înțelegere pentru idealurile naționaliste. Ca urmare a eșecului revoltei, Cracovia, care funcționase până atunci ca „oraș-repulbică liber”, a devenit
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
clădiri culturale cum ar fi muzeul național, teatrul. Alte orașe mai importante sunt: Limassol (al doilea oraș ca populație după capitala și principalul port de pe coasta sudică fiind un important centru turistic balnear) și Paphos (oraș antic portuar în extremitatea vestică a Ciprului, Kouklia modernă, era cunoscut pentru prezența unui sanctuar dedicat Afroditei, orașul acum se află în Patrimoniului Umanității), de asemenea să nu uităm de Larnaca ( oraș pe coasta sud-estică, în proximitatea aeroportului principal cipriot) Până și forțele armate, poliția
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
al Regiunilor) și Iulia Timoșenko (Blocul Iulia Timoșenko) au fost începând cu 1998 principalii parlamentari din politica ucraineană. Baza tradițională de sprijin a lui Ianukovici se află în estul, respectiv sudul Ucrainei, îîn timp ce Timoșenko se bazează pe partea vestică și centrală a țării, cu toate că aceste divizii geografice sunt în scădere. În 2010 un studiu alcătuit de către „Institutul de Psihologie Socială și Politică” ne arată că susținătorii Iuliei Timoșenko sunt mult mai optimiști comparativ cu cei ai lui Viktor Ianukovici
Alegeri în Ucraina () [Corola-website/Science/319727_a_321056]
-
o serie de puteri străine s-au luptat pentru controlul asupra teritoriului ucrainean în timpul Războiului Civil Rus. După disoluția Imperiului Austro-Ungar, teritoriile locuite majoritar de ucraineni Galiția, Transcarpatia și Bucovina au fost plasate în mijlocul luptelor pentru putere. Ucrainenii din regiunile vestice și ale cursului Niprului și-au proclamat independența în cadrul statelor Republica Populară Ucraineană ("Ukrayins'ka Narodna Respublika", UNR) și Republica Populară a Ucrainei Occidentale ("Zakhidno-Ukrayins’ka Narodna Respublyka", ZUNR). Pentru controlul asupra diferitelor teritorii ucrainene au luptat forțele republicilor ucrainene
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
revoluționare politice și sociale din anul 1945 au avut loc fără consultarea populației și în vederea legăturilor speciale ce au avut loc în acel an între Moscova și Budapesta (un acord în ceea ce privește cooperarea economică și reluarea completă a relațiilor diplomatice), puterile vestice au impus alegerile libere și nu și-au dat consimțământul în ceea ce privește guvernul provizoriu până când nu au avut susținere sovietică. Alegerile, cu buletine secrete de vot și fără recensământ sau fraudă, au fost cele mai democratice și libere din Ungaria până în
Alegeri legislative în Ungaria, 1945 () [Corola-website/Science/319744_a_321073]
-
punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]