6,587 matches
-
la Praga, violonistul Maxim Vengerov, secondat de Lawrence Power, un tânăr violist de mare talent și care face deja o carieră internațională, a înregistrat pentru EMI, cu Verbier Festival Chamber Orchestra, un disc Mozart: Simfonia concertantă și două concerte de vioară. O înregistrare bună, dar cu un exces de perfecțiune căutată și cu un Vengerov nu tocmai convingător ca dirijor, deci nu un disc excepțional. Unica descoperire este orchestra de cameră a Festivalului de la Verbier, compusă din tineri laureați, absolvenți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
înainte în lumea afacerilor! Cu un dispreț suveran, setul ultim „uită“ să menționeze datele tuturor înregistrărilor, cum omite și interpreții Octetului în do major. Octetul, bănuiesc în interpretarea istorică din 1954, este remarcabil, cu Lucian Savin și Mircea Saulescu la vioară, Mendi Rodan, Henri Brendier, la vioara a 2-a, Wilhelm Georg Berger și George Popovici, violă, Alfons Capitanovici și Serafim Antropov, la violoncel. Și dacă despre ea este vorba și tot a fost pusă pe disc, cât ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dispreț suveran, setul ultim „uită“ să menționeze datele tuturor înregistrărilor, cum omite și interpreții Octetului în do major. Octetul, bănuiesc în interpretarea istorică din 1954, este remarcabil, cu Lucian Savin și Mircea Saulescu la vioară, Mendi Rodan, Henri Brendier, la vioara a 2-a, Wilhelm Georg Berger și George Popovici, violă, Alfons Capitanovici și Serafim Antropov, la violoncel. Și dacă despre ea este vorba și tot a fost pusă pe disc, cât ar fi fost de util să se vorbească în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
jur de 35 de discuri cu înregistrări dirijate de Constantin Silvestri, apărute la case occidentale în ultimii zece ani și mai toate recompensate imediat cu premii de către revistele de specialitate, cred că doar simfoniile lui Ceaikovski și concertul lui de vioară, cu Christian Ferras, egalează ca importanță și artă interpretativă setul ultim publicat recent de Electrecord. Las deoparte înregistrările Enescu, ele formând o categorie aparte, de mare interes național, să spunem. Că arhivele românești conțin de multe ori o pepită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Special al Juriului „Recuperarea memoriei prin arta scrisului“ lui Dumitru Vacariu. Marele Premiu al juriului a fost oferit Cvartetului „Voces“. Potrivit laudatio juriului, „în 2008, cvartetul Voces va împlini 35 de ani de activitate neîntreruptă. Numele «mentorului» formației, Bujor Prelipcean, vioara I, împreună cu ale lui Anton Diaconu (vioara IIĂ, Constantin Stanciu (violăă și Dan Prelipcean (violoncelă - adică membrii de astăzi ai cvartetului - sunt deja celebre. «Talent, abordare profesională și de o calitate desăvârșită»; «o mărturie a maturității și a măiestriei emoționante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
scrisului“ lui Dumitru Vacariu. Marele Premiu al juriului a fost oferit Cvartetului „Voces“. Potrivit laudatio juriului, „în 2008, cvartetul Voces va împlini 35 de ani de activitate neîntreruptă. Numele «mentorului» formației, Bujor Prelipcean, vioara I, împreună cu ale lui Anton Diaconu (vioara IIĂ, Constantin Stanciu (violăă și Dan Prelipcean (violoncelă - adică membrii de astăzi ai cvartetului - sunt deja celebre. «Talent, abordare profesională și de o calitate desăvârșită»; «o mărturie a maturității și a măiestriei emoționante»; «un impecabil cvartet de avangardă»; «triumful cvartetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
s-a bucurat de fiecare dată de unanimitatea criticilor. Carisma, inteligența muzicală, intensitatea intimă în pasajele lirice, virtuozitatea scânteietoare sunt calitățile ce revin în aprecierea fiecărui disc al Juliei Fischer, fie că este vorba de înregistrările unor concerte clasice de vioară (Brahms și Ceaikovsky fiind ultimele aparițiiă sau de înregistrări de muzică de cameră (un disc cu triourile de Mendelssohn însumând toate laudeleă. În anul scurs, Julia Fischer s-a clasat întotdeauna în lista primilor trei artiști desemnați de posturile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
dirijor principal al Orchestrei Filarmonice Regale din Liverpool. Lui Petrenko i-a fost acordat titlul de „Tânăr Artist al Anului“, pentru o înregistrare cu opera neterminată a lui Șostakovici, Jucătorii de noroc, cuplată cu o altă operă într-un act, Vioara lui Rotschild, și ea neterminată, a lui Veniamin Fleischmann. Tinerii au fost privilegiați și la categoria muzică de cameră, unde premiul celui mai bun disc al anului a fost acordat noii speranțe a muzicii camerale cehe, cvartetul Pavel Haas. Cvartetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
6) - „Zi scripcare” Versuri: Rodica Țesu Muzică: Rodica Țesu bis Zi scripcare din vioară C-am un, dor la inimioara Zi scripcar din struna ta Să-mi potolești inima. - ÎI - bis Dacă struna-i fermecata Adu-o pe mândră la poarta Și-am să-ți dau ce-mi ceri tu mie Galbeni mulți, peste
?Zi scripcare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84088_a_85413]
-
discuri cu Tennstedt, toate demne de ascultat. Când îl ascultam la Londra, nu știam decât vag că Tennstedt este un produs al școlii dirijorale est-germane, refugiat la un moment dat în Occident. În fapt, născut în 1926, el a studiat vioara, pianul și compoziția la Conservatorul din Leipzig, devenind, în 1948, la 22 de ani, prim concert-maestru al Orchestrei Operei din Hallé. O problemă de sănătate la o mână l-a obligat ulterior să devină corepetitor, o poziție din care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
germanice mai numeroase. Solresol creată de muzicianul francez Jean-François Sudre, are șapte silabe - do, re, mi, fă, sol, la, și - și prezintă marele avantaj, pentru interferență și sincretismul artelor, că e o limbă ce poate fi cîntată, de pildă la vioară, sau "tradusă" în cele șapte culori ale curcubeului. Esperanto, cu siguranta cea mai de succes limba artificială (a atins două milioane de vorbitori și 15 mii de lucrări scrise în esperanto), realizată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de L.L. Zamenhof
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ghintuită, ca unelte îmblăciul pentru bătut grâul, orzul, ovăzul, fasolele, mazărea, haldanii, dar care putea deveni și o armă redutabilă în fața dușmanilor, la fel coasa și toporul cu o coadă lungă tot din lemn. Dintre instrumentele muzicale enumerăm: fluierul, cavalul, vioara sau scripca, țambalul, basul etc. Viața oamenilor de la Hudești a fost în strâns contact cu pădurea. Se poate vedea odată mai mult legătura puternică dintre locuitorii satelor și pădurea vecină, martoră a simțirii, nădejdii și suferințelor lor. în privința pădurilor de la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Culișniuc, Gheorghe Aștefănoaie din Bașeu, Vasile Lupușoru din Alba, Calistru Beșliu și Minciună Ion, Pintilei Victor din Mlenăuți, Șchiopeț Gh. Ion, Alupoaie V. Dumitru, Apreutesei V. Dumitru, Minciună Gh. Vasile și Guragata S. Dumitru din Vatra, iar la tarafurile de vioară pe Dumitru și Costică Costandache, Ghiță Deliman și fii săi, frații Macoviciuc de la Alba, Cocândă Chirica și Capraru Constantin. în momentul de față a mai rămas doar fanfara de la Mlenăuți care la unele zile festive mai cântă și prin comuna
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
antepenultima silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană, luceafăr, mioară, nepoată, vioară, cărare, căldare, văpaie, cetate, dreptate, cutare; anapeste (cu accent pe ultima silabă) aurar, armăsar, argintar, furnicar, împărat, turturea, guturai; (d) cuvinte formate din patru silabe lumânare, bunătate, sănătate, greutate, noutate, dimineață, căprioară; (e) cuvinte formate din cinci silabe seninătate, vecinătate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
reușește să nimerească fanta care trage cartela. Se aude un zgomot de imprimantă, apoi cartela își face din nou apariția. Bătrânul o scoate cu grijă și o pune în buzunar. Intră pe peron. Se așază pe un scaun, își scoate vioara din cutia de piele roasă și și-o potrivește pe umărul stâng. Se apleacă, apucă arcușul și-l atinge ușor de corzile întinse. Primele acorduri sunt dizarmonice, degetele caută combinațiile potrivite și recunosc locurile mult prea bătătorite. Bătrânul face o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de corzile întinse. Primele acorduri sunt dizarmonice, degetele caută combinațiile potrivite și recunosc locurile mult prea bătătorite. Bătrânul face o pauză de cinci secunde, apoi începe să cânte. Un cvartet de coarde. Haydn. Bătrânul suplinește cu grație lipsa celorlalte trei viori. La ora asta a zilei publicul lui e aproape inexistent. În stația de metrou mai e doar o femeie palidă care stă în picioare și strânge în mâini o sacoșă pe care scrie Facem prețurile K.O. Femeia se uită
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sunete sugrumate, iar bătrânul așteaptă cu sufletul la gură ca trenul să se pună în mișcare. Ușile se închid și metroul dispare în tunel. În dreptul afișului, trei tineri cu șepci stau și se holbează la Agatha. S-a lăsat liniștea. Vioara a simțit primejdia și a tăcut. Unul dintre tineri zice ceva, ceilalți doi emit un fel de chirăit care, cu destulă indulgență, s-ar putea califica drept un râs omenesc. Apoi primul tânăr scoate din buzunar un spray. Cu mișcări
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu putere butonul spray-ului și înnegreș te ochii albaștri și dinții albi ai femeii care de-acum nu mai seamănă cu Agatha. Cei trei tineri dispar chiuind pe niște scări care duc spre ieșire. Bătrânul se apleacă și pune vioara inutilă în cutie. Oricum, Haydn a murit acum două sute de ani. Se ridică și pleacă încet. Atomi Când ai ajuns acasă, nu m-ai găsit nicăieri. Te ai apucat să speli vasele. Tocmai luaseși peria de sârmă și frecai o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
eram în tramvai și nu găseam loc să stăm jos, adormeam în picioare, ținându-mă de bara metalică. E clar că asta știu să fac cel mai bine, ți-am spus într-o zi. Unii oameni știu să cânte la vioară, alții știu să picteze un vas cu flori. Eu știu să dorm. Și o pot face mai bine decât oricine altcineva. Așa că o să dorm din ce în ce mai mult. Am început să dorm. Dormeam aproape douăzeci de ore pe zi. Mă trezeam, mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
celor patru sunete reapare într-o formă aproape identică, servind de astă dată ca material de construcție unei mișcări de o energie imperativă. Tonul este sumbru și misterios. O primă temă, plină de frământare apare în pianissimo la viole și viori, pentru ca, pe neașteptate, orchestra să atingă o ritmică nestăvilită, căutând parcă o ieșire spre lumină. Simțim o revărsare afectivă, care atinge moravuri variate, într-o perpetuă mișcare contrapunctică, marcată pregnant de celulele ritmice, care încarcă de tensiune contextul. Partea a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
poate pune problema dacă a copiat cineva pe altcineva, în cazul în care doi pictori au făcut același eveniment, de exemplu o nuntă, peste tot există un mire și o mireasă, nuntași, mese, băutură și muzicanții cu instrumentele lor, acordeonul, vioara, trompeta, țambalul sau contrabasul. E mai greu să inventezi un instrument nou, fantastic, doar ca să nu-l copiezi pe.. cutare, care a pictat primul un om cu vioara. Sunt unii care spun că ei au pictat pentru prima dată o
Cu șevaletul prin lume. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
și o mireasă, nuntași, mese, băutură și muzicanții cu instrumentele lor, acordeonul, vioara, trompeta, țambalul sau contrabasul. E mai greu să inventezi un instrument nou, fantastic, doar ca să nu-l copiezi pe.. cutare, care a pictat primul un om cu vioara. Sunt unii care spun că ei au pictat pentru prima dată o temă anume și toți ceilalți l-au copiat, dar dacă sap mai adânc în diverse albume de artă naivă iugoslave sau de prin Haiti, știu sigur că voi
Cu șevaletul prin lume. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
o dea, căci îi sosea rândul! Mai erau și alte talente artistice: Lulu Ionescu (sublocotenent aviator Ionescu Alexandru) era și un foarte bun gospodar deoarece el se oferise să ducă și popota grupului; avea talent organizatoric, dar și talent la vioară, de care nu se despărțise nici pe aerodrom. Și mai erau și alții cu talente. Lulu Ionescu a fost acela care, într-o după amiază, a venit în biroul (camera de odihnă totodată) căpitanului Constantinescu și a declanșat urmtoarea discuție
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal.“ Departe de a-și judeca familia, Negoițescu rememorează scenele din copilărie din perspectivă pur estetică și cu bucuria evenimentului insolit. La școală mediocru până târziu, la sporturi leneș, la vioară dezastruos, cu diverse ticuri neplăcute, se prinde, la un moment dat, ca Bastian din romanul lui Michael Ende, în universul fără opreliști al cititului și, din acel moment, devine un ales, cum singur se definește (sentimentul acesta îl trăiește și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vreme, înfățișându-l ca „premiant cu cunună“, la vârsta de vreo opt-nouă ani. În legătură cu acest premiu, el mi-a povestit că directorul școlii l-a întrebat ce și-ar dori ca răsplată a bunei învățături, iar răspunsul a sunat: „o vioară“. Consultată și ea, maică-sa a opinat pentru... o pereche de ghete și dânsei i s-a făcut hatârul. Probabil, femeia s-a gândit că băiatul era orfan și nu trebuia abuzat de cumsecădenia tatălui vitreg, oricât de supus soției
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]