KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...226 >

5,630 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
puteam să-l privesc. în schimb, am închis ochii și m-am rugat ca Luke să plece, să moară sau ceva de genul ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape, lipindu-se de mine. Numai bine ca să-i simt erecția de dimineață. Sunt înnebunită după penisurile semi-umflate, m-am gândit visătoare. Evident, nu sunt la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de izolare, de înstrăinare care mă însoțise toată ziua s-a intensificat. Mă simțeam singură și îngrozită. Și bună de nimic. Era sâmbătă seara, iar eu ar fi trebuit să mă pregătesc să ies și să mă distrez. în schimb, zăceam în pat. Grija mea cea mai mare era Luke. Niciodată nu mă mai simțisem atât de lipsită de vlagă. Știam că în seara aia avea să iasă în oraș și să se distreze fără mine. Se putea chiar - am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-un documentar rock. Peste tot erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi necunoscuți dormeau pe canapea. Un altul zăcea pe podea. Nimeni nu s-a mișcat când am intrat înăuntru. Când am deschis frigiderul ca să bag bucata de brânză, o avalanșă de cutii de bere a căzut și s-a împrăștiat pe pardoseala din bucătărie cu un zgomot îngrozitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ca să-mi pot adormi simțurile. Și până la salariu nu mai aveam nici un ban ca să-mi refac stocul. Toată ziua mă simțisem așa de deprimată că nici nu fusesem în stare să mă duc la lucru. N-avusesem forță decât să zac pe canapea, vag îngrozită, conștientizând cât de rar îmi bătea inima și dorindu-mi să fi avut destulă energie ca să-mi tai venele. Carlos dispăruse din nou, după ce la petrecere reușise să afle - nu se știe cum - că Brigit îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și după aceea la Sall Jessy Raphael. Am mâncat o cutie de înghețată și o pungă de dimensiuni familiare de chipsuri cu gust de tortilla. După care am tras un pui de somn. Când Brigit s-a întors de la muncă, zăceam întinsă pe canapea, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și un top cu sutien și mâncam fulgi Toast direct din cutie. Pentru că, așa cum știe toată lumea, cerealele mâncate din cutie - ca și batoanele Club Milks fărâmițate sau orice altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vară să ne jucăm cu el de-a „Omul mort din mlaștina lui O’Leary“. Nu era mare scofală. Unul dintre noi se prefăcea că-l pocnește în cap pe celălalt cu vătraiul, apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
petrolului. în mod normal, aș fi fost îngrozită de situația familiei noastre care stătea, în septembrie, în grădina din fața casei mâncând sandviciuri cu banane. Vara era în regulă, dar odată ce toată lumea se întorsese la școală, nu se mai făcea să zaci așa. întotdeauna am fost extrem de preocupată de ceea ce gândeau ceilalți despre mine. Dar de data asta nu-mi mai păsa. Nu mă mai interesa absolut deloc. Mă holbam la trecători cu ochii adânciți în orbite, copleșită de disperare. — Omul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
sune. — Cine naiba o fi? m-am întrebat, sperând că era o greșeală ca să pot să urlu la cel care sunase. Iar cu tine n-am terminat încă, am amenințat, în timp ce mă îndreptam către telefon, rochia de femeie matură, care zăcea mototolită lângă perete. —ALO, am mugit în receptor plină de draci. —Ăăăă, tu ești Rachel? s-a auzit vocea unui bărbat. — DA, am recunoscut eu gata să pornesc la luptă. Sunt Luke. ȘI? —Iartă-mă, n-am vrut să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
zâmbind timid de bucurie că fusesem chemată. Apoi, cizmele din piele de reptilă ale lui Chris s-au prins în coardă, eu m-am împiedicat și amândoi am căzut lați în mijlocul camerei. Au urmat câteva clipe delicioase în care am zăcut întinsă alături de el. După care John Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând, amândoi s-au împiedicat de o pereche de bocanci de motociclist care zăceau aruncați în mijlocul podelei. Și, tot pe rând, amândoi au bolborosit: —Doamne Dumnezeule! Eu mă întrebam cum de puteau să poarte hainele alea din blugi pe căldura aia. De fapt, mă întrebam cum de puteau suporta atâta păr pe ei pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fie nimic de adăugat, Josephine a încheiat ședința. în noaptea aia am început să-mi fac bagajul. Nu că l-aș fi desfăcut vreodată așa cum trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
alcool sau, în cazul tău, Rachel, nu ai fi băgat în tine atâtea droguri încât a fost nevoie să fii spitalizată. Cuvintele lui Josephine au răsunat în camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nici o forță din univers n-ar fi putut să mă convingă să nu iau nimic. N-aveam nici cea mai vagă idee de unde puteam să cumpăr droguri, dar bănuiam că aveam șanse mai mari să găsesc așa ceva în oraș, decât zăcând la capătul drumului, în Blackrock-ul meu suburban. Auzisem că Dublinul avea probleme mari cu drogurile. Așa că era firesc să am speranțe mari. Când am coborât din tren, m-am întrebat nerăbdătoare încotro s-o apuc. Cluburile de noapte erau locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit la trecători cu ochi imploratori, înghețând de teamă la fiecare privire încruntată pe care mi-o aruncau. Nu știu cât am zăcut acolo, mică și disperată, până când, în sfârșit, un băiat a venit la mine. în câteva propoziții scurte, rostite într-o limbă pe care amândoi o înțelegeam, i-am explicat că voiam foarte multă cocaină, iar el a părut a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
lovită de o mașină. Conform spuselor șoferiței, îi sărisem direct în față și nu mai avusese cum să mă evite. în raportul poliției se spunea că fusesem „nebună“. Cei care erau cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fost mai bine dacă i-aș fi plătit eu pe ei. Dar eram încântată de mine. Mă mândream cu faptul că ajungeam la lucru la timp, că munceam din greu și că nu mai furam banii pe care-i găseam zăcând pe covor. Așa cum făceam înainte. Majoritatea angajaților erau fete de școală, care-și suplimentau banii de buzunar. în viața de dinainte, chestia asta mi s-ar fi părut foarte umilitoare, dar nu și acum. De ce nu te apuci din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a schimba lucrurile. Voiam să mă întorc în timp și să modific trecutul. Voiam să locuiesc în continuare în New York, să nu fi plecat niciodată, să nu fi fost dependentă de droguri și să fiu tot prietena lui Luke. Am zăcut acolo o vreme, aproape sperând că Luke o să apară de undeva, iar pe de altă parte sperând că n-o să apară. Apoi, mi-am dat seama că dacă mă vedea cineva o să creadă că pândesc ceva. Așa că am luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se rezemă de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii. Accidente se petrecuseră din totdeauna în subteran. Era un tribut pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După o vreme, Crișan simți cum sângele începe să-i curgă din nou prin vene. Se ridică cu greu în picioare și primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată curentul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]