5,438 matches
-
au dat lacrimile, a luat-o pe Maria în brațe, i-a sărutat mâna și a fugit în birou. A plecat și fata în lumea ei, Maria a rămas plângând toată ziua. După un timp, Maria s-a îmbolnăvit, a zăcut vreo două-trei luni, și a decedat. A fost înmormântată de conducerea Primăriei și a căminului la groapa săracilor. Cu aceeași tristețe și recunoștință - respectând trecerea anilor - gândurile mi se îndreaptă către oameni precum Maria pentru care nu am avut nici o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cel mai mic avea trei anișori, eu 12 - și nu eram unul sau doi, ci șapte, care mai de care mici și mărișori, când măicuța s-a așezat pe un pat și ne-a spus că se simte rău, a zăcut două săptămâni în capăt. Soarele era spre asfințit, mie cu câteva zile înainte mi-a spus să nu mă las, să fac ceva școală. Apoi, s-a făcut seară, și toți eram în casă cu tăicuțu nostru bun. El stătea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cerut și i-au dat drumul, lăsând-o slobodă din dealul târgului... Și vine și ea, tot o fugă, spre casă... ... Și-am ajuns eu acasă teafăr, odată cu "lupul" care a intrat în grajd, unde-i era locul... Și-am zăcut trei săptămâni la pat... Și bunica m-a afumat și descântat cu cărbuni aprinși și păr de la vaca noastră. Și m-am făcut sănătos. Și n-am uitat de acei Filipi, din luna noiembrie, care se țin pentru a te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de ianuarie când au dat peste el niște muncitori ieșiți din schimbul trei de la Tipografia 13 Decembrie. Aveam doisprezece ani pe atunci, dar Îmi amintesc bine cum mama spunea că-i imposibil să nu-l fi văzut cineva toată noaptea zăcând acolo, și au trecut pe lângă el și l-au lăsat să moară ca un câine. Îi Înțepeniseră și hainele de ger, s-au rupt și-au sărit țăndări când au tras ca să-l dezlipească din balta aia de sânge Înghețat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndeajuns de ferm de vreme ce Năsoasa mi-a spus că ea n-a văzut cum arată actul nici când l-a dus la groapă pe Gheorghiță al ei. Atunci a umblat cu actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din pat... Plângea și ea și-și sufla În batistă nasul enorm, jelindu-l și pe Gheorghiță și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc mai acătării decât la Crematoriu. De-acum Înțelesesem, și totuși n-aș fi vrut să ajung vreodată să-mi reproșez că n-am făcut tot ce se putea face, așa că am trecut și prin Chitila pe la Tarantoaca. Bărbatu-său zăcea bolnav În casă, drept pentru care Tarantoaca m-a ținut În poartă ca să-mi amintească, și-ntr-adevăr uitasem, că acolo mai sunt trei locuri. Oricând Însă te poți aștepta la Traian, care cu boala lui de inimă nu se știe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o cărămidă legat trainic În coperte de carton, broșuri și cărți de rugăciune și caiete cu conspecte ale materiei pentru examenul la Teologie din vara viitoare, tot vara viitoare, până la vara viitoare mai e mereu o grămadă de timp, așa că zac pe masă ca basculate Într-un talmeș-balmeș cumplit. După cum le Împinge cu antebrațul spre pervazul ferestrei părintele ăsta ucenic, ca pe niște gunoaie de care nu vrea să-și atingă palmele, n-ai zice că-l Încearcă pentru ele o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Plecase probabil de ceva timp ultimul tren spre Oltenița, cel de unsprezece și un sfert, da’ nu de gara asta avem noi nevoie și hai dracului mai repede odată, părințele, și numaidecât am văzut că și halele Fabricii de Cablu zăceau În Întuneric. Ăștia lucrează doar două schimburi, schimbul doi o fi ieșit demult, e târziu... Era noaptea mare de-a lungul șinei de tramvai și peste parc și peste lac, iar În stânga noastră se mistuiau În lumina lunii casele Cartierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sănătate și neclintită putere de muncă, pentru a da, acțiunile sale mobilizatoare, ideile și, o nouă strălucire identității, omoară omoară omoară. Mi-am Întors privirea Înlăcrimată În Întunericul demisolului meu din Bariera Vergului, unde aceeași istorie teribilă și perfect ilizibilă zăcea ferecată În două sute de kilograme de coli de hârtie scrise de mâna mea pe ambele fețe. De cum m-am apropiat, m-am pomenit Împresurat de un nor de praf a cărei unică menire părea a fi aceea de a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Totuși vreme de patru luni de la apariție n-am văzut cartea În nici o librărie, iar doamna Plumbeanu evita sistematic să-mi spună ce se petrece și ce are de gând. Probabil că Întreg tirajul de două mii și ceva de exemplare zăcea În depozitul editurii, pentru că intuiția ei de editor eminent Îi spunea că nu merită efortul și cheltuiala de a scoate romanul meu pe piață. Că nu se vinde, am auzit-o de unsprezece ori, și practic n-aveam cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzu, Baltă tresări simțind furnicături sub piele, dar nu-l întrebă nimic pe băiat, înțelegând totul. Bătrânul bănuit de „legături” cu „bandiții” din munți, fusese „anchetat” la postul de miliție din Hangu, unde a „încasat” o „mică corecție”.. și, acum zăcea grav la pat. Asta înțelesese de la Nică, spus cu multă grijă. Însă, când află că tatăl său a fost „ridicat”, cu două nopți înainte, și dus nu se știe unde.. în prima clipă rămase ca de piatră, nici un mușchi nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului ei. Bătrânul zăcea în pat, cu o lumânărică aprinsă într-o ceașcă, la cap... Pe Tudor, tătâne-tu, se forță bătrânul să vorbească, cu răsuflarea tot mai grea, l-au „ridicat”.. și l-au dus la Hangu... unde l-au „anchetat”, de acolo
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gândurile, bântuindu-l ca stafiile o casă pustie. În ochii lui nu mai găseai trufia de altădată, ori acel zâmbet, liniștitor, fluturându-i pe buze, nici privirea aceea bună și blândă... În ea, se vedea, acum, o ură fără margini. Zăcea, așa, întins pe spate, cercetând cu ochii închiși cerul. Mereu îi reveneau în minte vorbele bătrânului uncheș.. ”.. în țara asta..sunt prea multe cozi de topor..!”. „ - Da, ai dreptate, moș’ Angheluță.. ai dreptate !.. Cât ne va ține puterile, jur că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
munte, sub Poiana Mare.. Când priviră spre creasta sură, îi văzură pe milițieni coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte, rugăciunea pentru îngropăciune. Trebuiau să dispară, cât mai repede din bătaia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos, cu țeasta zdrobită, mușcând pământul... cu mâinile, totuși, protejând stația de radio. Tot timpul, de când i-a încredințat-o Baltă, a avut grijă de ea ca de ochii din cap. Cu ea în brațe, Oanță
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă mama. Poate o vede trebăluind prin ogradă, dar, mai era până la ziuă. Știa că șopronul, cotețele, șura
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei, de undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unde îmi ajungea privirea. Numai după aceea mi-am dat seama că asemenea apariții nu priveau realitatea exterioară, ci că acea viziune era doar rezultatul meditației mele asupra acestui loc încărcat de sacralitate. Eu vedeam, de fapt, acei lupi care zăceau sechestrați în puritatea mea interioară, gâtuită de prejudecățile anterioare, și care se înghesuiau să iasă din închisoarea minții mele, forțați de o trăire nouă a mea, în ipostaza de novice. Lupii aceștia imaginari, odată ce căpătaseră trup, au început brusc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-a dus în căutarea stirpei lui. Licantropia mă fascinează. Reîncarnare Mi se apropie sfârșitul. Sper să mor înaintea Aiei. Aș vrea să fiu înmormântat aici, în insula mea, într-un loc secret. O să hotărască ea totul. Aș dori să zac veșnic sub izvorul limpede din grădină. Sper că, astfel, trupul nu mi se va descompune imediat. Mă gândisem chiar să mă duc să mor la Memfis; acolo, cu siguranță că preoții egipteni ar ști să mă păstreze întreg în vederea următoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să versifice orice lucru. Imediat ce mă apucam de scris, vedeam cuvintele așezându-se în șiruri ordonate, conform cu ritmul metrului latin. Aș fi vrut să pun capăt acestei lejerități. Îmi lipsea însă imboldul de a exprima actele cele mai profunde ce zăceau înlăuntrul meu. Contactul cu pământul Medeei m-a făcut să pierd ușurința versificării fade și acum, de când am reluat Metamorfozele, simt că poezia nouă pe care o scriu reflectă intuițiile mele cele mai vii. Acum sunt în stare să ating
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aromatice. La sfârșit am băut puțin lapte proaspăt. În dimineața următoare m-am simțit iarăși puternic. Dar chiar în cursul zilei, o durere bruscă m-a obligat să mă culc. M-am așezat pe pat și m-am lăsat să zac de parcă eram bolnav. Oasele nu mă mai puteau ține: devenisem din nou un sac inform, lipsit de orice vitalitate. Venind din nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca pe lespedea de pe mormântul meu, de la Tomis, să fie săpate aceste versuri: Hic. Ego. Qui. Iaceo. Tenerorum. Lusor. Amorum Ingenio. Perii. Naso. Poeta. Meo. At. Tibi. Qui. Transis. Ne. Sit. Grave. Quisquis. Amasti. Dicere. Nasonis. Molliter. Ossa. Cubent. („Aici zac eu, poetul iubirilor gingașe, Ovidius Publius Naso, răpus de-al său talent. Iar tu, ce treci pe-aicea, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru el să-i fie somnul lin”). Acest epitaf nu lasă să transpară cauzele reale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
figurina și se cere subiectul să reproducă sunetul z prin emiterea sunetului s, la care se adaugă sonorizarea laringeană. Conștientizarea sonorizării laringiene se poate face prin pronunțarea a două cuvinte asemănătoare fonetic, dar diferite prin cele două consoane omonime: sac - zac, sale - zale, sare - zare în timp ce logopatul palpează cu mâna laringele, iar cu bețisorul simte intensitatea vibrației în dantură. Odată obținut, fonemul z se introduce în silabe diverse alături de grupuri consonantice: zmeu, zgură și în diferite poziții în cuvinte: zeamă, hazna
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
unei variante interfonemice pentru început este mulțumitoare. Se exersează consoana în silabe deschise și în cuvinte scurte: joc, jeg, jar, jale. Se rostesc propoziții simple sau sintagme cu semnificație cunoscută, care conțin în cele două cuvinte sunetele complementare: Joc șah, Zac jos, timp în care logopatul face analiza tactilă și vizuală a pronunției și apoi încearcă prin imitație să repete pronunția fonemelor complementare. Se antrenează recunoașterea fonemului j formulând propoziții care conțin fonemul într-o poziție unică: Copiii se joacă. Subiectul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]