5,116 matches
-
inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii 37 vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să-și ia din nou puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că bezna nebuniei nu mă întunecă deloc, așa cum se întâmplă cu toți ceilalți nenorociți din locul acesta ordinar. Nu eu, însă, am vrut să ajung aici, ci chiar m-am împotrivit mult, să știi. Nimeni n-ar trebui să se zbată mai tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi Istorisiri nesănătoase fericirii 103 la el puternic, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nici curând și nici vreodată nu-mi doresc, cu niciun chip, să-i las pe ceilalți din jurul meu să fie martorii propriului meu sfârșit; însă, pe de altă parte, cu tot pesimismul meu, parcă o părticică din mine - nu știu cum - se zbate continuu să fie încă optimistă! - Ia oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirea mea cu tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să-ți dai cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi acest picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă nu mai avea aer, pe sub bluza turcoaz, în căușul palmei și zicea din nou: Îți imaginezi ce sâni nărăvași am, Valy? Ei bine, să știi că numai castelanul se va juca cu ei și-i va strivi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de neclintit și se întrebă ce mama dracului făceau oamenii lui de nu-i veneau în ajutor. Targuí-ul își pierdu răbdarea. înfipse mai adânc hangerul și cu mâna stângă îi încleștă gâtul, înăbușind astfel un strigăt de durere ce se zbătea să iasă. — Cine e bătrânul? - insistă. De ce l-au luat? — E Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel nume nu însemna nimic pentru intrus care continua să aștepte lămuriri. Nu știi cine e Abdul-el-Kebir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-un somn adânc. Prietenul meu haham ia găina cu gesturi de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge tot sângele, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spre mine cu disperare parcă... În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă de pe corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în grădinile, viile și livezile din jurul bisericii. Să-i aud cum vorbesc în afara timpului de rugă și dacă au îndemânarea țăranului în cele trebi ale gospodăriei... Fiindcă nu aveam alta de făcut, mergeam cu pas domol. Gândul către Zâna se zbătea în capul meu precum o pasăre prinsă în laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mama soacră. Scoase de sub haină un cuțit. Mititica se împiedica în picioarele lui și căzu. Mai bine că se întîmplase așa. De după colț apăru și bunica. În mână, cu o pasăre pe care tocmai o tăiase, care încă i se zbătea, înainte de a o fi aruncat, ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totuși, în oarecare măsură, și el, bețiv. Că așa se strică lumea, filosofa, el, cîteodată: din prea mare abundență. Ce, la noi, dacă nu ar fi atâta băutură, ar fi și atâta stricăciune de cap? Evident, nu! Așa, însă... Tot zbătându-se, el, în atâtea și atâtea gânduri, i-a venit o idee. Fiind primar, avea acest drept: să scoată o hotărâre, a primăriei, prin care, fiecare locuitor al suburbiei, de la etatea de paisprezece ani, să fie obligat a purta o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de gât, cu ambele mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne nu mai rămăsese decât un cocoloș de carne însângerata, care se zbătea în cea mai cruntă agonie. Hiro Tavaeárii se grăbi să dea semnalul eliberării Mararei din legături, iar această alunecă rapid peste corpul sălbaticului, punându-i în acest fel capăt suferințelor. Provele gemene ale catamaranului despicară în sfârșit valurile, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gură, încercând să respire, și mă privea... Dac-ai ști cum ma privea! Probabil la fel cum i-a privit regele Pamáu pe cei care l-au asasinat în propriul său pat... remarcă celălalt. Haide, Tapú, încheie, nerăbdător. Ne-am zbătut atâta să ne îmbarcam pentru că ne considerăm bărbați... Poartă-te că un barbat! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i răspundă că cine înfrunta oceanul luni în șir sau cine suporta, fără să crâcnească, furia unui taifun se comportă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]