4,658 matches
-
crime, de vicii, de nebunii și suferințe se justifică prin splendida apariție a virtuții. Shakespeare, purtînd-o pe Cordelia în închipuirea să, a creat această tragedie că un zeu care, doar pentru a găsi un loc unui răsărit de soare, ar zidi o lume". 1877 Un nou spectacol american cu Regele Lear în interpretarea lui John E. Nacullough. 1875 O distribuție americană cu Edwin Booth. 1881 Regele Lear, Thiel & Weiss, București, 1881 (traducere). 1884 În decembrie 1874 se publică în "Convorbiri literare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din acest volum au un puternic caracter popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică simplă și clară, capabilă să producă emoții puternice. Toate aceste merite fac poezia lui Eugen Frunză să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU - Sondorița. În: Viața românească, nr.3, mart., 1953 O fată cu privirea calmă Ce-ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fie piatra Dumnezeu și să-l afli pe Dumnezeu în piatră. Apoi își strânse haina întunecată și se îndepărtă în înserare fără să mi se mai arate vreodată. Domn al Întunecimii și Morții, Mirabilis își continuă existența în Dyer, care zidește toată viața biserici ale răului, într-o lume a răului, în care nu e nimic rău să uzi fiecare monument cu sânge. Cartea e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică iubirea operei. Mimi Khalvati reface mitul atunci când scrie cu ochiul Desperado pentru ironie, zădărnicie dar și tragic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică iubirea operei. Mimi Khalvati reface mitul atunci când scrie cu ochiul Desperado pentru ironie, zădărnicie dar și tragic Femeia din zid: E inutil să discutăm de ce-au zidit-o. Au motivele lor. Alăpta un prunc. Era zidită și nu mai avea mult. Chiar și când bănuiau că n-a rămas din ea decât țărâna și duhul, sânul ei nu uita ritmul, în zori, la apus, laptele curgea încăpățânat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încăpățânat ca spaimele ce aveau să bântuie satul. Copilița supse la zid, scoase dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de forța fragilității, de readucerea la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul supraviețuirii, toate esențiale existenței umane. Curajul poetic al lui Mimi Khalvati de a se confrunta cu marile teme existențiale vine tocmai din faptul că el zidește inima poetei în fiecare poem. Deși s-a născut la Teheran și poartă un nume coborât direct din O mie și una de nopți, trăgându-se parcă din Șeherazada, Mimi Khalvati e o poetă britanică sută la sută. Ea se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintiri ca fierul roșu, de violențe ce curg spre prezent. Poeta nu se mai simte acasă acolo; spațiul primilor ani de existență o apasă. Bucuria ei este poezia, iar acest suflet încercănat e jertfa de real pe care poeta o zidește în opera închipuirii ei. Cât despre al doilea râu de mâhnire (după zbaterea între două identități, două lumi, două timpuri), acesta este tot o zbatere de data aceasta între două iubiri. Nevoia de cuplu este esențială. Toate poemele sunt poeme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în pagina scrisă. Mimi Khalvati ne face să simțim pentru scurtul răgaz care e lectura că literatura are puterea să ne împace cu lumea. Izvorul acestei bucurii, atunci când o citim pe Mimi Khalvati, este sufletul ei, pe care cuvintele îl zidesc de viu. 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent Născut în 1922, anul publicării simultane a două opere de căpătâi ale Fluxului conștiinței (Ulysses de Joyce și The Waste Land de T.S. Eliot), amândouă rodul unei cizelări îndelungi și elaborate, Philip
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inimă. Și i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei și n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele și să nu i-o dezlege. Văzând deci regina din Saba toată înțelepciunea lui Solomon, casa care a zidit-o el, bucatele de la masa lui, locuința robilor lui, rânduiala slugilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui și arderile de tot ale lui care le aducea în Templul Domnului, nu a putut să se stăpânească. Și a zis regelui: "Adevărat este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Craiova, și mai ales după instituirea Marii Bănii de la finele secolului al XV-lea, în centrul acestei așezări se consolidează orașul-tîrg Craiova, în jurul reședinței Băniei. Cel mai vechi monument medieval în picioare azi la Craiova este Mânăstirea Coșuna - Bucovăț, zidită în anul 1572. Nu se poate, însă, ca la finele secolului XV să nu fi existat un așezământ religios și în preajma Băniei. *** Și, în sfârșit, cu privire la numele Jiului, să încercăm a lămuri contradicția relevată de vechile documente, sau eventuala legătură
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
primul exemplu al unui sanctuar diferit (Freeman și Gonzales Echegaray, 1981; Straus, 1992). Acum 15 000 de ani a fost săpată o cavitate În forma literei D, lungă de 6 metri, prevăzută cu o rampă, iar În lungul pereților fuseseră zidite pietre. În interior fuseseră săpate alte trei cavități, acoperite apoi cu grămăjoare de pământ colorat ce conțineau obiecte exotice. În vârful uneia dintre movile (pentru săpători, „altar”) fusese pusă o mască naturală de piatră, parțial sculptată și pictată de om
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ymir": În Grímnismál (strofele 40-41) putem citi: 40 Pământul a fost făcut din carnea lui Ymirxe "Ymir", iar din sângele lui, marea, munții, cu oasele sale, cu părul său, arborii, iar din craniul său, cerul. 41 Zeii cei buni au zidit din sprâncenele lui lumea de mijloc pentru fii oamenilor, iar din creierul său au făcut norii schimbători. Să mai adăugăm și mărturia unui cântec rus de tradiție populară (Schayer, 1935) care, În ciuda transformărilor sale din perioada creștină, păstrează ecoul mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reînvierea neamului românesc. Anesteziază poporul cu slogane și promisiuni drept țintă pentru creduli. Am sărit în ajutorul tău, Țara mea! Am dat alarmă pretutindeni precum și în munți, am mobilizat luptători, am fost pe câmpul de luptă al tranșeelor, am fost zidit ani și ani în temniță. Am construit speranțe neamului meu, am trăit durerile lui, am urmat cu curaj îndemnurile inimii mele și m-a cutremurat mucenicia camarazilor mei. Comunismul, această hidră cu șapte capete, a mutilat și sufocat timp de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și apostol, vei fi găsit în mlaștina minciunii, pe drumul pierzării, nu pe cărarea Crucii lui Hristos cu inima curată. Prea Sfinția Ta, întoarce-te la adevăr, la conștiință. Legionarii au dat râuri de sânge pentru Hristos și Neam. Au zidit altare, nu au pângărit cele sfinte și nu au doborât biserici. Au murit mii și mii pentru apărarea lor, pentru supraviețuirea neamului nostru în istorie pe linia creștină. Legionarii nu sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1968; Cum învățăm să trăim, București, 1977; Vorbește-mi de dragoste, București, 1978; Toamna pătimirii noastre, București, 1980; Duminică, după infern, București, 1983; Ediție specială, București, 1990; ed. (Noaptea bastarzilor), București, 1999; Convorbiri cu Corneliu Coposu, București, 1992; Cuvântul care zidește, București, 1993; Față în față cu Petre Roman, București, 1996; În fața dumneavoastră. Revoluția și personajele sale, pref. Florin Constantiniu, București, 1998; Sub blestemul imperiului, București, 2000; Sub semnul Crucii, București, 2001; Măștile puterii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, „Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
căci, venind despre locurile rele, ea le vestește că a scăpat norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți drumeți, ca să nu plece singur mai departe". (4) Vechea moară a fost părăsită, arendașul a zidit alături o cârciumă și loc de adăpost pentru tot drumețul obosit. Două cruci de piatră și trei din lemn de stejar, Împodobite...cu icoane sfinte vestesc faptul că „locul e binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste, a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și nu se Întrevede un timp apropiat când starea deplorabilă În care ne aflăm va fi depășită, că va prinde rădăcini, ori va intra În conștiința publică. Ea Îl privește pe individ și pe societate deopotrivă. Ce anume trebuie să zidească unul și celălalt, e de la sine Înțeles. Când populația unei țări se află În stare de paupertate În proporție de 80%, a vorbi de civilizație, e o adevărată aventură. Civilizația este rezultatul unui efort Îndelungat și are În vedere mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
au imaginat politic comunitatea națională a folosit cuvântul scris ca mijloc textual de construire politică a națiunii. După cum a subliniat J.L. Austin (2005) [1962] în teoria sa a actelor de vorbire, cuvintele fac lucruri. În cuvânt rezidă puterea de a zidi lumi. Crezând că, (de)scriind trecutul românesc emit afirmații constatative, cărturarii români ai veacurilor XVIII și XIX produceau, în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană a Europei, naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic. Cuvântul a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice iar limbajul mortarul care le ține laolaltă. În același registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
construire a simțului identitar național și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale își socializau subiecții în trecutul colectiv al națiunii, ci și "cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei individuale și colective deopotrivă a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]