4,730 matches
-
că aceasta trebuie să cuprindă nu numai perioada în care persoana prestează o muncă în baza contractului de muncă, ci ar trebui să fie extinsă asupra duratei întregii vieți profesionale, prin instituirea obligației pregătirii profesionale continue. 3.3. A fost pusă în discuție poziția și rolului diferitelor categorii de contracte individuale de muncă; în fond, fără a se preciza expres, se punea în discuție diminuarea rolului contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată și situarea lor pe aceleași plan cu alte contracte de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
trebui să fie extinsă asupra duratei întregii vieți profesionale, prin instituirea obligației pregătirii profesionale continue. 3.3. A fost pusă în discuție poziția și rolului diferitelor categorii de contracte individuale de muncă; în fond, fără a se preciza expres, se punea în discuție diminuarea rolului contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată și situarea lor pe aceleași plan cu alte contracte de muncă, în primul rând cu cele pe durată determinată.34 3.4. A fost avansat, ca un panaceu universal, conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
centrată prioritar asupra problemelor ce privesc dreptul muncii, respectiv dreptul contractului individual de muncă. 4. Concluzii 4.1. Concluzia esențială, fundamentală este aceea că se impune, în continuare, aplicarea legislației muncii din statele membre ale Uniunii Europene. Fără a se pune în discuție sau contesta rolul normelor comunitare în armonizarea legislațiilor naționale, legislația națională este cea aplicabilă, confirmându-se astfel, încă o dată, caracterul acestora (a normelor comunitare, respectiv a directivelor) stabilit prin tratate, de a complini și de a orienta legislațiile naționale în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
statele membre, considerând că elaborarea dreptului muncii național este un atribuit al statelor împreună cu partenerii sociali, iar acquis-ul comunitar poate avea doar rolul de completare a acțiunii statelor membre. 4.2. Este, de asemenea, semnificativ faptul că nu s-a pus în discuție, în nici un fel, problematica legată de competența Uniunii Europene în materie socială. În cazul legislației muncii, patru domenii sunt și rămân însă în competența exclusivă a statelor membre: organizarea sindicală și patronală, salarizarea, greva și lock-out-ul. S-a relevat și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
alte țări, a mers cu delegații ale Consiliului sau cu titlu particular. Va vedea cum va veni în România. În discuții succesive cu Guy Dufour, secretarul Comisiei pentru relațiile cu țările nemembre, a reieșit că președintele acesteia, Peter Sager, va pune în discuție, în cursul săptămânii următoare, formula (principiile) de contacte cu țările socialiste. Președintele Louis Jung este favorabil unei asemenea abordări din partea Comisiei. Accentul se va pune pe fiecare caz, individual, un loc important ocupând problema drepturilor omului. În această problemă a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, Buc., 2006, p. 88-95; Dumitru Țâncu, Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Buc., 2007, pag. 138; Revista Română de Drept Comunitar, nr. 2/2005, pag. 50. 30 Acest fapt în perspectivă, ar putea pune în discuție statalitatea membrilor ei. * Autorul este jurist și diplomat de carieră. A lucrat în Ministerul Afacerilor Externe (1966-1998). În perioada 1993-1997, a fost ambasador, iar în prezent este consilier la Consiliul Legislativ. 1 Referitor la proiectul Constituției europene, v. studiul "De la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
susțin c] trebuie s] ne supunem deoarece trebuie s] ne respect]m promisiunile, dar, așa cum remarcă Hume, si ei „sunt puși în dificultate de întrebarea: De ce ar trebui s] ne respect]m promsiunile?” (Barker, 1960, p. 229). Aceleași elemente care pun în discuție existența unei obligații politice naturale arunc] o umbr] de îndoial] asupra existenței unei obligații personale naturale de a ne respecta promisiunile. Se pare deci c] teoria contractului social, venit] că un r]spuns la disoluția eticii preiluministe, nu a f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toți indivizii au obligația de a o respectă” (Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între bine și r]u pe care indivizii ar trebui s] o respecte, atunci el nu reprezint] un tip de moral], ci o alternativ] la moral]. Teoria pledeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale lumii. v. Relevanță „situațiilor morale” Spre deosebire de cazul dezbaterii contemporane, atenția noastr] trebuie îndreptat] asupra c]ilor prin care dilemele politice specifice încorporeaz] aspecte generale care conecteaz] politicul cu apoliticul și ajut] în a explica de ce arena politic] trebuie s] pun] în discuție atâtea dileme și complicații. Aceste aspecte generale atest] existența anumitor categorii pe care le voi numi „situații morale”. Exist] cel puțin trei asemenea situații relevante pentru tematica noastr]: compromisul, eliberarea și izolarea moral]. În cele ce urmeaz] le voi prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel nici un motiv pentru a preschimba judec]țile morale în cvasiporunci. Etică poate fi autonom] din punct de vedere logic, dar aceast] tr]s]tur] este comun] oric]rui alt tip de discuție. Dar și aceast] tez] nevinovat] a fost pus] în discuție. A.N. Prior (1914-1969) a propus câteva deducții logice valide în care trebuie s] apare în concluzie, dar nu și în premise. Iat] una dintre acestea: 1) A bea ceai este un lucru obișnuit în Anglia. Prin urmare: 2) Fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvoltată și îmbogățită de școala gândiristă, ale cărei baze sunt puse de Crainic, pe o linie teoretică mai apropiată de ceea ce am numit esențialism în capitolul anterior. Practic școala gândiristă încearcă să aducă în lumină caracterul autentic al culturii române, punând în discuție ca elemente centrale tradiționalismul (istoria și folclorul) și ortodoxismul. Această tendință nu s-a regăsit însă doar în interiorul gândirismului; în întreaga periodă de efervescență a preocupărilor pentru înțelegerea "specificului poporului", unii gânditori ai vremii 7 au asociat, în diferite grade
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov. Le Monde din 14 martie a.c. pune degetul pe rană: "Grijulie să-și menajeze șansele de a face parte din primul val de integrare în NATO, România știe prea bine ce ar avea de pierdut dacă ar pune în discuție granițele moștenite după cel de-al doilea război mondial". Dacă n-am ști ce efecte vitale are aderarea noastră la structurile euroatlantice, aceste constrîngeri cu lungă bătaie istorică ne-ar apărea drept șantaje cinice. De altfel, în forul nostru interior
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și făptuirile omenești. Către ce deschid aceste două idei? Ce șanse discursive au ele, raportat la tematicile filosofice din agenda gândirii contemporane, interesate mai degrabă de problema sfârșiturilor sau măcar "turnurilor" tuturor faptelor reprezentative, tocmai istoric, pentru om? De ce trebuie pusă în discuție gândirea care justifică ierarhii ale practicilor în unitățile de viață umană, atâta vreme cât problema aceasta pare a ne trimite către începutul omului, către trecut, depășit demult și devenit neatractiv trecut revolut! -, dată fiind preeminența recunoscută a viitorului? Și de ce trebuie reevaluată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se foloseau de procedee sofistice pentru a-și legitima opiniile), ca problemă. Înainte de a reface împrejurările în care s-a constituit logica înțeleasă ca un instrument necesar dobândirii adevărului de fapt, în ton cu ceea ce se susține aici, înainte de a pune în discuție poziția judecății ca element structurant al logicului -, trebuie să indicăm, din perspectivă fenomenologică, o schemă cu ajutorul căreia să aruncăm o privire către faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și topică la Aristotel 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului 3.1.1.1. Introducere Cum trece structura logică originară, S P, în "forma" (și conținutul "regulativ" al) analiticii și dialecticii? Un răspuns a fost schițat mai sus, punând în discuție fenomenul "multiplicității" și indicând "formele" de mijloc în care se "multiplică" S P în mișcarea sa către analitică și dialectică: este vorba despre raționament, în genere, și despre una dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație totală, cum pretinde un raport de opoziție contradictorie, reprezentat, de regulă, ca exprimând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrului, ca transcendent cu rosturi întemeietoare față de lucru și cu rosturi unitare față de totalitatea acestora ("lumea"); ea este realitatea originară prin care devin posibile și "reale" toate cele ce ființează. Aristotel păstrează din plin astfel de înțelesuri, iar atunci când va pune în discuție problema cunoașterii "temeiului", el va stabili un întreg scenariu, cu toate că el vorbește și despre posibilitatea unei cunoașteri intuitiv-intelectuale a "primelor principii" (a însuși temeiului). În spațiul mai larg al filosofiei aristotelice, însă diferența spre care trimite conceptul adevărului corespondență, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi necesare în mod absolut sau relativ; e) judecăți interpretate, care de asemenea pot fi necesare în mod absolut sau relativ, după reguli (necesare în mod absolut sau relativ). Dat fiind faptul că primele trei niveluri de condiționări au fost puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a evidenția preeminența regulilor de construcție silogistică față de judecățile interpretate, așa cum ea apare în logica-organon aristotelică. Indicatorul acestei apariții este operatorul "trebuie" ("operator", pentru că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din Topica este noțiunea, adică aceasta, ca formă logică, socotită în măsura în care constituie (în sensul actului de constituire judicativă) premisa dialectică, aceasta, la rându-i, oferind condiția de constituire a argumentării (dialectice). Este dincolo de îndoială preeminența aspectului formal al elementelor "logice" puse în discuție de autor și, de asemenea, accentul pus de el pe o "formă" logică, noțiunea, tematizată în funcție de participarea sa la constituirea judecății. Ceea ce este stabilit în această lucrare, semnificativ pentru proiectul logicii-organon, are semnificație doar în sensul dictaturii judicativului. Demersul despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instanță, la mai buna așezare a convențiilor judicativului constitutiv în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii. Și chiar dacă obiectul tematizării nu este reprezentat de "forme" logice care să asigure, prin operarea cu ele și prin raporturile lor, adevărul fără a fi pusă în discuție corectitudinea formală a raționării, ci numai "calitatea" premiselor un principiu metodologic de natură alethică domină demersul. Iată acest principiu, într-o formulare mai "modernă": falsul implică orice; prin urmare, chiar dacă premisele sunt probabile, și chiar dacă se dovedesc false, din ele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asociază alte "rațiuni formale", proprii acestor sisteme mai noi de logică. În același sens al dominației formalului pot fi privite și "sfaturile" din Cartea a VIII a Topicii, date dialecticianului, pentru ca acesta să aibă succes în acțiunea sa de a pune în discuție, de a examina opiniile probabile, pentru a lămuri, în ultimă instanță, principiile, propozițiile prime în rațiomanentele științifice. Dacă acceptăm această ultimă idee, formulată de Aristotel la începutul tratatului, atunci spațiul dialecticii se limitează foarte mult: sarcina sa este aceea de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la aspectul său formal. A treia ipostază a aparenței, nimicul, deși interpretat de Kant modelat, chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul în care Kant pune în discuție nimicul se află la sfârșitul "Analiticii transcendentale", așadar în imediata vecinătate a "Dialecticii transcendentale". Este vorba de un loc de cumpănă, oarecum în afara celor două diviziuni ale logicii transcendentale. În orice caz, locul acesta poate da de gândit celui care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă nu are nici o susținere fără ceea ce am stabilit deja în privința timpului și a statutului (poziției) său (sale) în orizontul dictaturii judicativului. Mai trebuie spus, de asemenea, că anumite aspecte ale constituirii fenomenale în regim judicativ și non-judicativ vor fi puse în discuție în partea a doua a acestei interpretări. O aparentă revenire la legătura non-judicativă a timpului și ființei ceea ce ar putea însemna, în limbajul lui Heidegger, repotențarea gândirii non-metafizice (și non-enunțiative etc.) descoperim în Zeit und Sein / Timp și ființă, conferința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar și la nivelul enunțării, nu doar la acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei de-a doua formalizări a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice", subiectul și predicatul, iar pe de alta, prin elementul alethic, avem de gândit verbul a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]