5,232 matches
-
mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic. Sunt, în general, inteligenți, negativiști, bătăioși. În unele situații sunt obositori, caută cu orice preț să provoace (și prin aceasta să se pună în evidență). Mai complexă, teoria lui R. Brinkman și R. Kirschner (1994, apud Stoica-Constantin, 2004) definește comportamentul individual pe două dimensiuni (relevante pentru modul de interacțiune cu ceilalți): a. dimensiunea asertivă 13; b. dimensiunea referitoare la centrarea pe un anumit scop. În
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apoi este retransmis mai departe. O subrețea care funcționează pe acest principiu se numește subrețea cu comutare de pachete, subrețea punct-la-punct sau subrețea care memorează și transmite. În figura 7.3 este prezentat un fragment dintr-o rețea WAN, fiind pusă în evidență o parte a subrețelei de comunicație. Figura 7.3. Structura subrețelei de comunicație Topologia de interconectare a routerelor este una dintre cele amintite în secțiunile precedente (stea, arbore, inel, neregulată). Topologia rețelelor WAN este, de obicei, neregulată, în timp ce topologia unei
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
aceea din anul 2004 epuizată prin difuzare. Cartea inițială este completată cu publicațiile apărute la Bârlad dar necuprinse în textul inițial, din motive lesne de înțeles. Aș a cum am anticipat, cititorii dar și eforturile proprii, m‐ au ajutat să pun în evidență și alte nume de ziare sau de reviste „descoperi teʺ ulterior, unele evidențiate în volumele despre presă apărute la Vaslui sau Huși, redactate ulterior celei de la Bârlad. Ac olo, pentru că, am zis, perioade îndelungate din istoria sa ținutu l Tutovei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
editorial articolul „Efervescență spirituală" semnat de Paul Stoica, prim secretar al comitetului municipal Bârlad al P.C.R., iar alături fotografia solistei de muzică ușoară Coca Dragomir, evoluând în cadrul unui spectacol. Militând pentru „Tradiție și actualitate", cursiv semnat cu inițialele N.G., foaia pune în evidență contribuția străveche a Bârladului la dezvoltarea culturii românești și înscrie într un chenar roșu versuri scrise cu suflet, ca de obicei, de G.G. Ursu, prof. univ., mare animator și păstrător al valorilor culturale ale orașului, intitulate „Rondelul amintirii" foarte apreciate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind o scală care merge de la mai moral la mai puțin moral, de la mai curat la mai murdar și, în final, de la mai uman la mai puțin uman. Parametrii utilizați pun în evidență comunitatea morală de apartenență. Obținerea de la deținuți a unor informații ce privesc istoria personală, date despre copilărie și familie, istoricul folosirii alcoolului și drogurilor, problemele din perioada adultă, istoricul relației cu victima, activitățile criminale anterioare, detalii ale crimei etc. s-
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
utilizată frecvent în criminologie. Interviul poate fi definit drept acea tehnică de cooperare verbală între două persoane, intervievatorul și intervievatul, ce permite intervievatului să culeagă anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis. A. Brimo (cf. Stănoiu, 2002, p. 79) pune în evidență acele răspunsuri care particularizează tehnica interviului, și anume: - existența unei relații sociale și psihologice între două persoane, cel care intervievează și cel intervievat; - rolul precis determinat pe care fiecare dintre aceștia îl deține în cadrul relației amintite; - informația culeasă apărută ca
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu situații și stări de stres. Cercetătorii au realizat studii care au încercat să evidențieze asocierea dintre efectele pe care suportul social le are asupra stării de sănătate. Astfel, efectul direct al suportului social asupra stării de sănătate a fost pus în evidență în 1979 de Berkman și Syme, care au investigat 6.928 de persoane din California. După nouă ani de observare s-au găsit diferențe semnificative în rata mortalității în rândul celor ce inițial aveau rețele sociale suportive puternice sau slabe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
domeniu și stabilește obiectivele generale și specifice pentru reducerea cererii și ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaționale și dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare și coordonare privind fenomenul drogurilor. Experiența implementării Strategiei 2003-2004, dificultățile întâmpinate și disfuncționalitățile puse în evidență prin rapoartele de evaluare elaborate de Agenția Națională Antidrog impun o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor și stabilirea unor responsabilități clare pentru toate instituțiile implicate. I.1. Principii Activitatea de reducere a cererii și ofertei de droguri este
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe canale, genuri de programe, intervale orare, intervale diurne, săptămânale) având ca valență exploratorie descifrarea, pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare) se regăsesc deci
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
2005, pentru obținerea unor date comparative privind impactul televiziunii asupra modelelor culturale ale elevilor - valori împărtășite, comportamente și atitudini generale, vedetele preferate de elevi în diferite domenii -, de la muzică, film, la cultură, politică, sport). Studiile realizate în cadrul celor două proiecte pun în evidență coincidența nedorită a două fenomene care se întrepătrund și se potențează reciproc: 1. Oferta masivă de programe cu conținuturi violente - de toate categoriile și de nivel cultural mediocru sau chiar submediocru, și 2. Consumul, de asemenea, masiv de programe audiovizuale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
survin de-a lungul itinerarului fiecărui individ dețin un potențial de schimbare a valorilor. Aceste evenimente pot fi reușita sau eșecul, suferința sau bucuria, frustrări sau satisfacții: ne confirmă sistemul de valori sau ne invită să îl schimbăm. Putem să punem în evidență câteva constante. Ca și în economie, raritatea conduce la urcarea în ierarhie a unei valori. Astfel, într-un mediu anonim, oamenii tind să valorizeze convivialitatea. O condiționare a publicității sau propagandei, care persistă, poate să inducă o modificare, chiar dacă nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Onestitate 5. Demnitate 6. Reușită profesională 7. Proprietate 8. Consumerism 9. Siguranță 10. Activități de timp liber 11. Știință și tehnică 12. Progres 13. Democrație 14. Pace 1. Justiție 2. Solidaritate-fraternitate 3. Bunăvoință 4. Bunătate Să menționăm câteva semne care pun în evidență diferite manifestări ale individualismului. -1. Diferitele componente ale fericirii personale sunt transformate în drepturi. Avem dreptul de a avea un copil (și de a recurge chiar la inseminare, dacă este necesar), după cum există și dreptul de a nu avea un
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ale „anormalității” psihice, considerate ca „sănătate mintală” sau ca „boală psihică”, trebuiesc descoperite și explicate, pentru a putea fi înțelese, semnificațiile vieții interioare, a naturii persoanei umane sănătoasă sau bolnavă psihic. Acest aspect am căutat, în mod special, să-l punem în evidență în ediția de față. Credem că prin aceasta am reușit să aducem un important adaus față de edițiile anterioare. Sperăm ca noua versiune a Tratatului de psihopatologie să poată răspunde în continuare exigențelor intelectuale crescânde ale învățământului universitar, contribuind în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiu” și psihologia normală de la care ia sistemul de organizare al vieții psihice, al personalității, criteriile de evaluare ale „normalului” și „patologicului” în viața psihică. Se poate însă ridica o problemă firească în acest caz. Dacă psihologia este știința care pune în evidență procesele psihice normale și le analizează metodic după tehnici bine stabilite și dacă psihiatria este știința care studiază aspectele patologice ale vieții psihice după o metodologie la fel de bine condusă, pentru ce mai este necesară, în cazul acesta, psihopatologia? Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și patologic. Vom analiza în continuare aspectele diferențiate ale acestui raport, în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții psihice a persoanei umane. Aspectele comparative ale normalității și anormalității în sfera somatică și viața psihică O analiză atentă a normalității și anormalității pune în evidență diferențe calitative importante și specifice în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții sufletești. Deși medicina este cea care fixează Boala ca obiect de studiu, evaluarea și înțelegerea anormalității considerată din acest punct de vedere ca „proces patologic” exclusiv, ridică serioase probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Freud, P. Janet, J. Piaget, P. Ricoeur) pune problema conflictului, a psihotraumatismelor, a refulării și a complexelor, în special „situația oedipiană” în geneza bolilor psihice. Faptul psihopatologic apare astfel în legătură directă cu procesele de psihogeneză. Cele de mai sus pun în evidență o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o trăire a unui individ, unică în perspectiva istoriei sale psiho-biografice, izolată de societate, autonomă în originalitatea sa, solitară ca suferință morală (M. Thuilleaux). În felul acesta faptul psihopatologic devine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, limbajul are un caracter implicit, prin realizarea unei punți de legătură între Eul personal intrapsihic și lumea exterioară persoanei. El este funcția psihică, instrumentală, care unifică dubla „existență” a persoanei, atât interioară, cât și exterioară (G. Amado). Orice dialog pune în evidență „dualitatea naturii persoanei”, dar, concomitent, stabilește și un „acord de dualitate” între două persoane care dialoghează. În felul acesta, pentru G. Amado „psihologia este un dialog pe trei voci: subiectul care apostrofează Eul constată dualitatea dintre Eu și Mine”. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care-l degajă persoana bolnavă psihic și pe care psihiatrul experimentat îl surprinde cu ajutorul „simțului clinic” care este rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup (soma) și suflet (psyché), elemente componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Un alt aspect de care este legată atât normalitatea, cât și anormalitatea este dimensiunea istorică, psiho-biografică, a individului, a factorilor de viață care pot interveni fie în sens „protector” fie având semnificație de „risc morbigenetic”. Datele de antropologie culturală au pus în evidență faptul că manifestări psihocomportamentale care sunt considerate ca patologice în cadrul unei arii socioculturale, pot fi acceptate ca normale în alta. În felul acesta „boala devine ea însăși o normă de viață, dar o normă de tip inferior în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se va produce ca urmare a evoluției clinice a bolii; b) anamneza, care relatează ceea ce s-a întâmplat în trecut cu bolnavul, modul cum a apărut boala respectivă și evoluția ei până la întâlnirea cu medicul; c) diagnosticul, operația mintală care pune în evidență ceea ce se petrece în prezent cu bolnavul, evaluează simptomele observate și stabilește tipul bolii. Se poate remarca faptul că observația clinică a bolnavului este un tip de analiză supusă reflecției, reprezentând un anumit model de gândire. În sensul acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de boală Boala, ca stare modificată a persoanei umane, este o temă importantă pentru psihologie dar și pentru psihanaliză, psihopatologie și psihoterapie. Deși „obiect al medicinei”, boala trebuie privită și ca atitudine sufletească trăită subiectiv de bolnav, aspect care îi pune în evidență caracteristica sa principală de factură psihologică de care suntem absolut obligați să ținem seama în toate situațiile. După Leriche, boala poate fi definită în trei feluri: a) o anumită stare a corpului; b) o anumită interpretare a medicului; c) o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de genetică a bolilor psihice, care au dovedit existența unor alterări cromozomiale specifice în cazul unor boli psihice și riscul transmiterii genetice a acestora. b) Studii de psihofarmacologice a bolilor psihice (J. Delay și P. Denicker, Gross și Kaltenbäck) au pus în evidență existența unor mecanisme și tulburări intracelulare de natură biochimică și metabolică în geneza tulburărilor psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din prezent, așa cum sunt ele observate de către medic sau psiholog la data întâlnirii cu bolnavul psihic și examinarea acestuia (angoasă, halucinații, delir, depresie, idei sau tentative de suicid etc.). În această situație bolnavul psihic apare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai sus, nu sunt disjuncte, iar înlănțuirea lor în contextul „discursului narativ” al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]