47,347 matches
-
această informație nu este veridică). Pentru a împrospăta interesul evreilor palestinieni în textele biblice, Moshe Ben Nahman a scris cea mai importantă dintre scrierile sale, Comentariul la Tora. Cu toate că era înconjurat de prieteni și discipoli, el a resimțit în [[Țara Sfântă]] durerile depărtării de familie. „Mi-am părăsit familia, mi-am abandonat casa. Acolo, însă, lângă fiii mei și fiicele mele, dulcii si dragii mei copii, pe care i-am educat, ținându-i pe genunchii mei, acolo mi-am lasat sufletul
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
mi-am abandonat casa. Acolo, însă, lângă fiii mei și fiicele mele, dulcii si dragii mei copii, pe care i-am educat, ținându-i pe genunchii mei, acolo mi-am lasat sufletul.” În cei trei ani de ședere în Țara Sfântă, Nahmanides a persistat într-o corespondență asiduă cu ținuturile natale, obligându-se să întărească legăturile dintre pământurile iberice și Țara Israelului. La scurtă vreme după ce a ajuns la Ierusalim, el a scris o scrisoare fiului său, Nahman, in care a
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
corespondență asiduă cu ținuturile natale, obligându-se să întărească legăturile dintre pământurile iberice și Țara Israelului. La scurtă vreme după ce a ajuns la Ierusalim, el a scris o scrisoare fiului său, Nahman, in care a descris starea deplorabilă a Orașului Sfânt, care avea în acea vreme doar doi locuitori evrei - doi frați. În ultima sa epistolă din Acra, el și-a sfătuit fiul să cultive umilința, pe care o considera cea dintâi dintre virtuți. Într-alta, adresată celui de-al doilea
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
obicei proiectată comercial și cumpărată pentru această ocazie. Conținutul felicitării se poate referi direct la semnificația Crăciunului conținând reprezentări ale Nașterii lui Iisus sau alte simboluri creștine, cum ar fi Steaua din Bethleem sau un porumbel alb, reprezentând atât Duhul Sfânt cât și pacea. Multe felicitări de Crăciun prezintă tradiții de Crăciun, cum ar fi figuri sezoniere (de exemplu, Moș Crăciun, oameni de zăpadă sau reni), obiecte asociate cu Crăciunul cum ar fi lumânări, frunze de laur , globuri și pomi de
Felicitare de Crăciun () [Corola-website/Science/333185_a_334514]
-
camarazi și membri ai Mișcării Legionare în care se arăta că, fiind „...monarhiști prin plămada noastră sufletească, carliști prin frământările noastre de la 1927, slujitori credincioși ai Majestății Sale Regelui Carol al II-lea...”, foștii legionari sunt chemați „...la cea mai sfântă dintre datorii: aceea de a așeza mai presus de orice, interesele și destinele Patriei și a Tronului nostru românesc”(citat în . Scopul acestei declarații era oprirea asasinării liderilor legionari, ordonată de către Carol al II-lea. Numit Director general al Siguranței
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
este un templu budist din orașul Lhasa, Tibet, acum regiune autonomă a Chinei. Templul este considerat a fi cel mai sfânt din Tibet și aparține sectei Gelug. Este a doua cea mai cunoscută atracție turistică din Tibet, după Palatul Potala, iar datorită importanței sale a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Conform tradiției, templul a fost construit pentru prima dată în secolul
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
astăzi templul este ocrotit fiind unul dintre principalele atracți ale Patrimoniului Mondial din China. Pe lângă vechimea sa, templul are și o importanță religioasă. Este cel mai important loc de pelerinaj din Tibet, fiind considerat în acelaș timp și cel mai sfânt templu. Importanța sa se datorează faptului că în sala principală a templului se află statuia "Jowo Rinpoche" ce îl reprezintă pe Buddha Shakyamuni, fiind cea mai venerată statuie din budismul tibetan. Se spune că statuia ar fi fost realizată de către
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
căutări de Dumnezeu", Ed. Prier, Turnu-Severin, 1998; -"Cetatea interzisă '-"teatru, ediție bilingvă română-franceză, Inspectoratul pentru Cultură Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Homo Carpaticus sau 7 încercări imaginare de regăsire a ființei românești", Centrul Județean al Creației Populare Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Călătorie către Sfânta Maria / însemnările unui pelerin la Czestochowa", Ed. Radical, Turnu-Severin, 2000; -"A Doua Venire - "teatru, ediție bilingvă română-engleză, versiunea engleză Ioana Fruntelată, Ed. Radical, Turnu-Severin, 2001; -"Ultimul refugiu / povestiri montane," Editura Prier, Drobeta Turnu-Severin, 2002; ediția adoua, Ed. Prier, Drobeta Turnu
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
alături de numeroși intelectuali, specialiști și profesori universitari din Iași și din străinătate, inclusiv 19 ingineri silvici , Leocov a criticat vehement decizia primarului Gheorghe Nichita de a tăia, în februarie 2013, toți teii din centrul orașului (Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) și de a-i înlocui cu arbuști japonezi pitici ("<nowiki>Sophora japonica ' Pendula'</nowiki>"), sugerând că aceștia din urmă sunt plante utilizate în cimitire, dezlipite de tradiția și cultura orașului și lipsite de proprietăți ecologice benefice omului (umbră, filtrarea aerului
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în arheologia biblică din Țara Sfântă din anii 1920 și 1930 l-a convins că "aceste lucruri s-au întâmplat într-adevăr". Deși Albright se descria drept "umanist creștin" (termen folosit de savanții Renașterii ca Erasmus din Rotterdam) faptul că el a apărat autenticitatea tradițiilor istorice
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia. Merită menționat grupul sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În capela Sfânta Ana este venerat corpul fericitei Giuliana de Collalto, care în secolul al XIII-lea a fost stareță a mănăstirii Sfinților Biagio și Cataldo, aflată în apropiere.
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
Biserică Sfântă Cruce (), cunoscută ca Le Zitelle, este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată pe insula Giudecca. Ea a făcut parte dintr-o mănăstire benedictina. Locul pe care se află mănăstirea era în trecut unul mlăștinos și nepotrivit pentru o
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
datează din secolul al XIV-lea. În 1328, Consiliul Mare a acordat aceste locuri la diferite persoane pentru a le face locuibile. În 1330 o mare parte din mlaștinile situate în apropierea mănăstirii Sân Giorgio Maggiore au fost atribuite mănăstirii Sfântă Cruce reprezentată de stareța Giacomina Paoni, cu obligația de a dărui anual dogelui o pereche de mănuși din piele de capră neagră și de a recupera terenul mlăștinos, extinzând mănăstirea în următorii trei ani. Având în vedere sărăcia locului, mănăstirea
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
în mănăstirea locală. Episcopul a încercat să repete experimentul și la Sant'Angelo di Contortă, dar, neobținând aceleași rezultate fericite, a apelat la Papă Sixt al IV-lea, care, printr-o diplomă, a desființat mănăstirea și a transferat călugăritele la Sfântă Cruce. Același papă a donat mănăstirii conventul Sân Domenico din Toscolano, abandonat de predicatori, precum și bisericile Santa Felicită din Româno și Sân Giorgio din Castelfranco, care aparținuse ieronimiților. Ultima donație a fost realizată de papă Iuliu al II-lea care
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
Biserica Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (), cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată în extremitatea estică a insulei Giudecca, nu departe de Il Redentore. Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată în extremitatea estică a insulei Giudecca, nu departe de Il Redentore. Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea este denumită Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria în calendarul catolic). Ea face parte dintr-un vechi complex care adăpostea fecioarele tinere ("zitelle" în limba italiană) care nu aveau zestre. În prezent, este deschisă doar în zilele de duminică, iar Hotelul Bauer a achiziționat fosta mănăstire
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
drept și "Cunegunda (în lb. engl.)," "Święta Kinga (în lb. poloneză) ,Szent Kinga (în lb. ungară) este o sfântă în biserica catolică și patroana spirituală a Poloniei și Lituaniei." (n. 5 martie 1234, Esztergom - d. 24 iulie 1292, Stary Sącz) - sfântă în Biserica Catolică, fiica regelui Ungariei Béla al IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec Teodor Lascăr), frumoasa prințesă din dinastia Arpad. Kinga a fost căsătorită cu Boleslav al V-lea cel Sfios, fiul lui Leszek I
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
lungul întregii sale vieți a legat o strânsă prietenie cu Teoctist Arăpașu care l-a denumit „Patriarhul Cărții”. Grigorie Băbuș a fost slujitor al Catedralei Patriarhale din București ca ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoșăneanul. Patriarhul Justinian l-a hirotesit pe Grigorie Băbuș ca
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren aparținând mănăstirii Sân Giorgio Maggiore donat în 1254 de abatele "Marco Bollani
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
Situată în București, lângă Arcul de Triumf, capelă fostului leagăn de copii, Sfântă Ecaterina rămâne o mărturie a credinței și a grijii, pe care oamenii de acum un veac o arătau față de așezămintele sociale. Istoria capelei și a așezământului "Sf. Ecaterina", desi zbuciumata, rămâne o dovadă clară că binele și inițiativa pozitivă nu
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
realizat și pictură din catedrală patriarhala. Capelă nu era conectată la electricitate și nu avea nici canalizare. Au trebuit sa treaca aproape 10 ani pentru că fostul lăcaș de cult să fie observat de cineva. În 1998, la leagănul de copii "Sfântă Ecaterina" din București șosea un grup de voluntari venit de la biserica "Sfanțul Silvestru" care încerca să suplinească lipsa de personal pe care leagănul de copii din apropierea capelei o suporta greu. Printre voluntari se află și Sava Ștefan, student la Facultatea
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
după divorț, Radu Creulescu a rapit-o și, pe care mama să nu a mai revăzut-o niciodată. Pe fațada de vest, deasupra icoanei cu hramul Sf.Ecaterina, stă scris: "Pentru copii fără mama, de la o mamă fără copil". Capelă Sfântă Ecaterina are două hramuri. Hramul principal al lăcașului de cult este Sfântă Ecaterina (25 noiembrie), iar cel de-al doilea hram, mai puțin cunoscut, este Sfanțul Nectarie din Eghina (9 noiembrie). De asemenea, capelă adăpostește o icoană relicvar a Sfintei
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
nu a mai revăzut-o niciodată. Pe fațada de vest, deasupra icoanei cu hramul Sf.Ecaterina, stă scris: "Pentru copii fără mama, de la o mamă fără copil". Capelă Sfântă Ecaterina are două hramuri. Hramul principal al lăcașului de cult este Sfântă Ecaterina (25 noiembrie), iar cel de-al doilea hram, mai puțin cunoscut, este Sfanțul Nectarie din Eghina (9 noiembrie). De asemenea, capelă adăpostește o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina.
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
Acordul privind construcția și exploatarea în continuare a tramvaiului tractat a fost încheiat cu oameni de afaceri cunoscuți în orașul țarist: Rogazinski, Romanovici și Switalski. Astfel, într-un timp de un pe strada Aleksandrovsk (actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt) și alte străzi centrale ale orașului au fost construite linii tramvaie trase de cai cu o lungime totală de 6 verste (6,4 km). Șinele pentru construirea căii ferate au fost turnate la o fabrică din Briansk, iar vagoanele au
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]
-
istoric. Romanul are un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de invocațiile lirice ale autorului. Vorbind despre moartea lui Sándor Petőfi, Jókai se întreba retoric: "„Iar poetul care a străbătut bolta cerească aidoma unui meteorit nu cânta decât această luptă sfântă; despre această luptă răsuna ecoul de acolo din înălțimi, când a dispărut din fața noastră după orizontul necunoscut, acesta a fost ultimul său cuvânt. Poate că nici nu a căzut pe pământ, poate că la o nouă rotire a pământului îl
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]