46,791 matches
-
care ea trebuie să se afirme, să iasă din condiția posibilității și să devină reală. Printre condiționările din mijlocul cărora se manifestă, ea trebuie să facă dovada unicității sale, să arate că este condiționare a necondiționării. Frica e cea care cheamă astfel libertatea, ca posibilitate a necondiționării, să se manifeste. Ea, ca realitate a condiționării, o cheamă pe aceasta cerându-i să o înfrângă. Abia prin această înfrângere necondiționatul ființei umane iese la suprafață, devine real și afirmă libertatea drept condiție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
condiționările din mijlocul cărora se manifestă, ea trebuie să facă dovada unicității sale, să arate că este condiționare a necondiționării. Frica e cea care cheamă astfel libertatea, ca posibilitate a necondiționării, să se manifeste. Ea, ca realitate a condiționării, o cheamă pe aceasta cerându-i să o înfrângă. Abia prin această înfrângere necondiționatul ființei umane iese la suprafață, devine real și afirmă libertatea drept condiție a ființei umane. Dar nu fiecare dintre noi poate da curs acestei chemări. Parte dintre noi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poartă un nume, au numele lor, care demarcă partea lor de ființă și exprimă, în vasta jurisdicție a tot ce există, dreptul lor la ființă. Numele reprezintă modul nostru de a gospodări, odată încheiată, Creația, gestul prin care am fost chemați să împiedicăm căderea lucrurilor în indistincție și în neființa „anonimatului“. „Ceva ce nu are nume“ mă domină prin nenumitul lui. El nu poate fi preluat în proiect, căci ființa lui îmi scapă. Nenumită fiind, ea nu poate fi fixată în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca sursă a ei. În primul caz întrebarea poartă asupra unuia sau altuia dintre aspectele libertății mele, în celelalte două, asupra vieții mele și a utilizării libertății în ansamblul ei. Evident, în toate trei cazurile eu sunt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
până la pedeapsa penală). Proasta folosire a libertății în spațiul social poate fi sancționată la limită cu suprimarea libertății, dacă nu cu suprimarea vieții înseși. În cazul în care sunt singur cu mine, față în față cu viața mea, și sunt chemat (de către mine însumi) să răspund ce am făcut din ea, în joc este împlinirea ei ca proiect unic, realizarea ei ca destin. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să-mi creez o identitate satisfăcătoare? Am fost oare capabil
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
judecător al meu, mă condamn pe mine la moarte. În cazul în care sunt față în față cu sursa libertății mele și când acel „cineva“, care mi-a dat libertatea și pe care nu îl pot determina ca cineva, mă cheamă să răspund ce am făcut cu libertatea pe care el mi-a dat-o, în joc este mântuirea mea ca absorbție în esența eternă a libertății. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să dau o folosință convenabilă donației
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în „irealitate“ sau într-o realitate în care datele problemei se modifică fundamental: cel care întreabă nu are chip, iar eu, care voi fi chemat să răspund, am ieșit din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine sunt „eu“ în condițiile în care totul se mută „în altă parte“, pe un alt tărâm, ale cărui „contururi“ sunt imposibil de trasat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să fiu întrebat și să răspund. Cine sunt „eu“ în condițiile în care totul se mută „în altă parte“, pe un alt tărâm, ale cărui „contururi“ sunt imposibil de trasat? În această a treia ipostază a răspunderii, eu care sunt chemat să răspund nu mai sunt decât libertate; eu nu mai sunt și nu mai sunt întrebat decât în postura de purtător al libertății primite. Printre elementele fondului intim-străin se află, desigur, libertatea, dar nu se află și iubirea de libertate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ducă la biserică. Iorga nu avea de loc de gînd să se ducă. Jos, în camera de zi, mama lui s-a așezat la pian și a început să cînte. Iorga era sus în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta la pian: "Niculae!". În momentul acesta a sosit limuzina și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era sus în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta la pian: "Niculae!". În momentul acesta a sosit limuzina și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu vreau să fiu singur". Tînărul s-a simțit stînjenit în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna un necredincios. Cînd eram tînăr, mama mea mă obliga să merg la biserică. Nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Prințul moștenitor Ferdinand și elita și-au dat seama de motivul real al demonstrației. Pe măsură ce lucrurile se înrăutățeau, prințul Ferdinand și prințesa Maria au venit să-i vadă jucînd pe cîțiva din prietenii din cercul lor de la Palatul Cotroceni. Au chemat armata (Regele Carol nu era în țară). S-a încins o încăierare violentă și mulți au fost răniți. Situația din timpul serii aducea a înflăcărare revoluționară; dacă Iorga și-ar fi făcut apariția, ar fi putut fi conducătorul unei lovituri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conducătorul unei lovituri; mulțimea îl aștepta. Dar l-au așteptat în zadar; departe de a nutri idei revoluționare, Iorga stătea în apartamentul lui, speriat de ceea ce se întîmpla datorită influenței lui. Așa cum își amintea familia, se temea să nu fie chemat să dea socoteală. A fost în cele din urmă chemat la circa de poliție două zile mai tîrziu. A sosit în trăsura lui Alexandru Calimachi. Deși știa că oficialitățile polițienești vor fi impresionate de faptul că profesorul ăsta universitar era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în zadar; departe de a nutri idei revoluționare, Iorga stătea în apartamentul lui, speriat de ceea ce se întîmpla datorită influenței lui. Așa cum își amintea familia, se temea să nu fie chemat să dea socoteală. A fost în cele din urmă chemat la circa de poliție două zile mai tîrziu. A sosit în trăsura lui Alexandru Calimachi. Deși știa că oficialitățile polițienești vor fi impresionate de faptul că profesorul ăsta universitar era însoțit de un boier, și-a luat totuși cu el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cedat presiunilor, numind la Hajdùdorog un episcop ungur, ceea ce Iorga considera că însemna deznaționalizare forțată. Capii Bisericii Unite Române nu au fost consultați; studenții români de la Seminarul Teologic din Oradea erau exmatriculați dacă vorbeau românește, iar Blajul urma să se cheme "Balàzsfálva". Iorga spunea că, deși îi admiră pe unguri, n-ar fi surprins dacă va izbucni o revoluție 198. Măsurile afectau 73 225 de români, din care 20 000 au demonstrat în 1912, la Alba Iulia, împotriva lor199. Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România pentru cauza comunistă, o merită"40. Seton-Watson va fi un consilier important la Conferința de Pace. În primul număr pe 1916 al "Neamului românesc", editorialul lui Iorga purta titlul Anul hotărîtor 41. În sfîrșit, în august, Brătianu l-a chemat pe Iorga la cabinetul său ca să-l anunțe intervenția militară a României. Cu mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de încrederea în sine și de proverbiala aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar Iorga nu era politician. El nu "a luat-o la goană" spre București. A așteptat să fie invitat pe baza meritelor sale trecute. Va lipsi de la întoarcerea generalului Berthelot și de la paradele în cinstea victoriei. Nimeni nu l-a chemat pe Iorga să se întoarcă, cu excepția Reginei Maria. Iorga i-a răspuns că "este prea ocupat cu ziarul" (o dată cu armistițiul, Brătianu a retras imediat subvenționarea "Neamului românesc" al lui Iorga). Iorga scria că "nu era loc pentru el printre învingătorii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a URSS-ului. Continua să-l atace pe Hitler, sperînd în continuare că Mussolini i se va împotrivi. Între timp, Austria se apropie tot mai mult de Anschluss 30. În iarna 1937/1938, ambasadorul român la Viena (care tocmai fusese chemat în țară) i-a făcut o vizită lui Iorga. Diplomatul român (ca mulți alții din Balcani) îi disprețuia pe austrieci și mai ales pe vienezi. Națiunile balcanice nu văd Austria așa cum este ea zugrăvită în filme ca Sunetul muzicii. Ele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începînd din acel moment, emblema Legiunii, zăbrelele încrucișate ale unei închisori, reflecta o realitate. Doamna Liliana își amintește în aceeași însemnare din jurnalul ei (17 aprilie 1938) că Armand Călinescu îl informase pe Iorga despre descoperirea unor circulare legionare care chemau la revoltă etc. Așa cum își amintește ea, "toate acestea întreceau cu mult tot ce îi scrisese Codreanu tatei în scrisoarea aceea". Iorga s-a răzgîndit, iar Călinescu a obținut ceea ce voia de la el: nu și-a mai retras acuzațiile împotriva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei de la căderea lui în dizgrație, în 1938. Fusese surghiunit la mănăstirea Bistrița și doar intervențiile conjugate și prompte ale ambasadorului german Fabricius și ale doctorului Neubacher pe lîngă Carol (în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ață albă: o făcătură a serviciilor secrete americane. Când acuzațiile au fost repetate și amplificate În aprilie 1948, Kravcenko i-a dat În judecată pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri; acuzații, Însă, se puteau mândri cu un florilegiu de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o oră mai târziu, de o proclamație radiodifuzată din partea de est a Ungariei, ocupată deja de trupele sovietice, care anunța Înlocuirea lui Imre Nagy cu un nou guvern. În replică, Nagy Însuși a făcut un ultim apel către poporul maghiar, chemând la rezistență Împotriva invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide, forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următor Într-un deficit de 692 de milioane de dolari. Conturile naționale britanice aveau acum un deficit cronic - În asemenea măsură Încât, În decembrie 1976, exista un risc serios de neplată a datoriei naționale, iar Fondul Monetar Internațional a fost chemat să salveze Marea Britanie. Dar nici alții nu o duceau mai bine. Balanța franceză de plăți a intrat pe minus În 1974 și așa a rămas mai tot deceniul următor. Italia, ca și Regatul Unit, a fost nevoită În aprilie 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violente. Dar Europa de Vest fusese o insulă de liniște civilă. Când polițiștii europeni mai băteau sau Împușcau civili (rar), era vorba despre străini, adesea de culoare 7. Dincolo de ciocnirile ocazionale cu manifestanții comuniști, forțele de ordine din Europa Occidentală erau rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția violentă; când acest lucru se Întâmpla, violența era adesea opera lor. Față de deceniile interbelice, străzile orașelor europene erau incredibil de sigure - lucru subliniat frecvent de cei care comparau societatea europeană atent reglementată cu individualismul galopant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele acestor evenimente au fost neclare. Importanta minoritate sârbă din sud-estul Croației - comasată În vechea regiune de frontieră Krajina - avea deja conflicte cu poliția croată și chema Belgradul În ajutor Împotriva „ustașilor” opresori. Slovenia, care era departe de Belgrad și În care erau mai puțin de 50.000 de sârbi, putea spera la o despindere pașnică de federație. Opinia internațională era scindată: Washingtonul sistase orice ajutor economic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau britanice deciziilor luate la Strasbourg sau Luxemburg. Dar, În ceea ce privește teroriștii, responsabilitatea și, prin urmare, puterea revin ferm Londrei sau Berlinului. La urma urmei, ce trebuie să facă un cetățean al Europei dacă Îi cade o bombă pe acoperiș? Să cheme un hârțogar de la Bruxelles? Legitimitatea depinde de capacitate: de exemplu, statul belgian dezarticulat și ultrafederal a fost pus sub semnul Întrebării fiindcă părea uneori incapabil să Își protejeze cetățenii. și, deși capacitatea statului Începe cu armele, ea nu se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]